CJUE, Polonia și AI: lecții despre conformitate pentru avocați

CE vs. Polonia: un nou semnal de alarmă pentru drepturile procedurale

Pe 11.12.2025, Comisia Europeană a decis să trimită Polonia în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru transpunerea incorectă a Directivei 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat și dreptul de a comunica după arestare. Nu e doar un nou conflict Bruxelles–Varșovia; este un reminder foarte clar pentru toate statele membre – inclusiv România – că standardele UE pe drepturi procedurale nu sunt negociabile.

Pentru avocați și cabinete din România, acest caz nu e doar „știre la zi”. E o oglindă: cât de bine controlăm riscurile de neconformitate cu dreptul UE în dosarele penale, în mandatele europene de arestare și în procedurile transfrontaliere? Și, mai ales, cât de mult ne ajută (sau ne încurcă) modul clasic de lucru, bazat pe Word, PDF și memorie?

Seria „AI în Sectorul Juridic din România: LegalTech pentru Avocați” are exact scopul acesta: să arate cum putem folosi inteligența artificială și LegalTech ca să nu aflăm din Monitorul Oficial sau de la CJUE că am ratat un standard european esențial.

În rândurile de mai jos:

• explic ce reproșează Comisia Europeană Poloniei,
• arăt de ce ar trebui să ne intereseze direct în România,
• și, foarte concret, cum pot ajuta soluțiile LegalTech și AI să evităm astfel de situații în practica de zi cu zi.

Ce i se reproșează Poloniei: pe scurt și aplicat

Esentialul: Polonia a transpus greșit Directiva 2013/48/UE. Asta înseamnă că, deși actul european e în vigoare de ani buni, legislația națională poloneză nu asigură efectiv garanțiile cerute de UE.

Principalele probleme identificate de Comisie sunt:

1. Acces insuficient la avocat în fazele incipiente

Directiva cere ca persoana suspectată sau acuzată să aibă acces efectiv la avocat începând cu primele audieri de către poliție. Polonia permite:

• interogatorii fără avocat;
• strângere de probe relevante fără asistență juridică.

Consecința: declarații și probe luate într-un moment extrem de vulnerabil pentru suspect, fără garanțiile minime. Din perspectiva dreptului UE, asta lovește direct în dreptul la apărare.

2. Confidențialitatea comunicării avocat–client este vulnerabilă

Directiva 2013/48/UE protejează clar:

Comunicarea dintre persoana suspectată/acuzată și avocatul său trebuie să fie confidențială.

Legislația poloneză permite însă situații în care această confidențialitate poate fi încălcată. Pentru orice avocat penalist, e un „red flag” major: dacă discuția cu clientul poate fi interceptată sau verificată, întregul concept de apărare loială se clatină.

3. Protecția copiilor: informarea titularilor răspunderii părintești

Directiva prevede că, atunci când un copil este privat de libertate:

• titularul răspunderii părintești sau
• un alt adult adecvat, care acționează în interesul superior al copilului

trebuie să fie informat. Comisia spune clar: Polonia a transpus greșit aceste dispoziții. Practic, există riscul ca un minor să fie reținut sau arestat fără ca părinții sau un adult responsabil să știe la timp ce se întâmplă.

4. Mandatul european de arestare (MEA) și accesul la avocat

Directiva reglementează și dreptul la avocat în procedurile de mandat european de arestare, atât în:

• statul emitent,
• cât și în statul de executare.

Conform Comisiei, Polonia nu a transpus corect aceste reguli. În contextul MEA, unde un cetățean poate fi „plimbat” între două jurisdicții, accesul la avocat în ambele state este crucial.

De ce contează pentru noi în România

Realitatea este simplă: dacă un stat membru poate greși la transpunere, orice stat membru poate. Și atunci, întrebarea sănătoasă pentru avocații români este:

• Monitorizăm constant conformitatea legislației și practicii interne cu dreptul UE?
• Știm, în timp real, când Comisia sau CJUE schimbă „regulile jocului”?
• Avem proceduri (și instrumente) în cabinete pentru verificarea drepturilor procedurale în dosarele penale și MEA?

Aici intră în scenă LegalTech și inteligența artificială.

Unde greșesc sistemele clasice: transpunere, practică, risc de neconformitate

Majoritatea avocaților știu ce spune Directiva 2013/48/UE. Problema nu e cunoașterea de principiu, ci gestionarea volumului de informații.

Trei niveluri unde se rup lucrurile:

1. Normă UE vs. transpunere națională
   Directiva are un text. Legea națională are alt text. Uneori, diferențele sunt subtile, „ascunse” într-un alineat, o excepție, o formulare ambiguă.

2. Normă transpusă vs. practică judiciară și de urmărire penală
   Chiar și când avem o transpunere corectă, practica poliției, a parchetelor sau a instanțelor poate deraia, mai ales în fazele incipiente ale anchetei.

3. Actualizări vs. timp disponibil
   Comunicatele Comisiei, hotărârile CJUE, recomandările GRECO sau CEDO nu ajung singure în memo-ul de cabinet. Cineva trebuie să urmărească, să citească, să sintetizeze și să integreze în practică.

În 2025, să te bazezi doar pe memoria avocatului și pe căutări manuale în legislație pentru toate aceste straturi este pur și simplu o strategie riscantă. Nu pentru că avocatul nu ar fi bun, ci pentru că volumul și viteza schimbărilor au explodat.

Cum poate ajuta AI-ul avocații să evite erori de transpunere

Inteligența artificială și instrumentele LegalTech nu sunt magie, dar sunt extrem de eficiente la ceva ce juriștii nu pot face la aceeași scară: citire, comparare, corelare și alertare continuă.

1. Analiza comparată automatizată: directivă vs. lege națională

Un sistem AI bine antrenat pentru dreptul UE poate:

• citi textul Directivei 2013/48/UE,
• citi Codul de procedură penală, Legea privind asistența judiciară, legea privind MEA,
• marca punct cu punct unde transpunerea e fidelă și unde apar diferențe, excepții sau lacune.

În practică, pentru un cabinet din România, asta poate însemna:

• un dashboard intern cu
  • „armonizat cu Directiva 2013/48/UE: DA/NU”,
  • articole naționale cu risc de neconformitate,
  • explicații pe scurt ale discrepanțelor.

Nu mai depinzi doar de un memoriu de 20 de pagini făcut o dată la doi ani, ci ai o hartă vie a conformității.

2. Asistență AI în dosar: verificare de drepturi procedurale

Într-un dosar penal sau MEA, un asistent juridic AI poate:

• citi procesul-verbal de reținere, referatul de arestare, declarațiile;
• marca automat:
  • ora exactă a privării de libertate,
  • momentul la care a fost informat avocatul,
  • dacă există mențiuni privind informarea părinților sau a adultului responsabil în cazul unui minor,
  • dacă s-au derulat audieri sau administrări de probă fără avocat.

În loc să „presimți” încălcarea, o ai documentată:

• „Audiere la 10:15; avocatul a fost desemnat la 11:00; declarație dată înainte de sosirea avocatului.”

Asta schimbă modul în care construiești strategia de apărare, modul în care invoci încălcarea Directivei și chiar cum pui problema în fața instanțelor naționale sau a CJUE.

3. Monitorizare automată a jurisprudenței CJUE și CEDO

Un alt rol esențial pentru AI în cabinetele de avocatură:

• scanare zilnică a hotărârilor noi CJUE și CEDO pe drepturi procedurale,
• generare de sinteze scurte pe:
  • acces la avocat,
  • confidențialitate avocat–client,
  • drepturile minorilor privați de libertate,
  • mandat european de arestare.

În loc să afli de cazuri importante de pe Facebook sau dintr-un newsletter, primești note de practică direct în instrumentul tău de lucru.

LegalTech pentru gestionarea dosarelor transfrontaliere

Dosarele cu mandat european de arestare și cauzele penale cu elemente de extraneitate sunt exact genul de spețe unde LegalTech aduce cel mai multă valoare.

1. Management de dosar orientat pe conformitate UE

Un sistem de management al dosarelor cu componentă AI poate structura dosarul penal nu doar pe:

• „Acte”,
• „Termene”,
• „Părți”,

ci și pe „Drepturi procedurale UE”:

• acces la avocat (bifat sau nu, cu documente atașate),
• informarea privind acuzația,
• informarea părinților/titularilor răspunderii părintești,
• confidențialitate comunicare avocat–client,
• garanții specifice MEA în statul emitent și statul de executare.

Când totul e structurat așa, devine mult mai greu să „scapi” din vedere un aspect esențial.

2. Sincronizare între cabinete din state diferite

Într-un MEA, e foarte frecvent să existe:

• un avocat în statul emitent,
• un avocat în statul de executare.

Un instrument LegalTech colaborativ poate:

• centraliza toate actele relevante (traduse și indexate),
• genera pentru ambii avocați
  • un timeline comun al procedurii,
  • un check-list de drepturi procedurale în ambele jurisdicții.

Rezultatul: coordonare mai bună, strategii coerente și un control real asupra respectării drepturilor persoanei urmărite.

3. Traduceri asistate și verificări de coerență

AI-ul lingvistic, integrat într-o platformă juridică, poate ajuta la:

• traduceri rapide ale părților relevante din legislația altui stat membru,
• compararea traducerii cu textul original,
• marcarea diferențelor sensibile („avocat” vs. „reprezentant”, „poate” vs. „trebuie”).

În dosarele penale transfrontaliere, nuanțele astea fac diferența între un drept teoretic și un drept efectiv.

Ce ar putea învăța România din cazul Poloniei

Comisia spune explicit că eforturile Poloniei de a corecta problemele identificate au fost „insuficiente”. Asta e partea dureroasă: nu e vorba doar despre o greșeală inițială la transpunere, ci și despre lipsa unui mecanism intern de verificare și corectare rapidă.

România are încă timp să evite scenarii similare, dar asta presupune câteva schimbări de mentalitate în profesia de avocat:

1. Tratarea dreptului UE ca parte organică din practica zilnică, nu ca anexă exotică.
2. Integrarea LegalTech în rutină, nu doar în proiecte „pilot” sau prezentări la conferințe.
3. Construirea de proceduri interne de audit de conformitate pentru cabinetele care lucrează constant în penal, MEA sau litigii cu element de extraneitate.

Instrumentele AI nu înlocuiesc raționamentul avocatului, dar pot face două lucruri extrem de bine:

• reduc riscul de a scăpa detalii critice,
• cresc vizibilitatea asupra impactului real al dreptului UE în fiecare dosar.

Pasul următor pentru cabinetele de avocatură din România

Dacă ar fi să sintetizez lecția din conflictul Comisie – Polonia într-o singură idee, ar fi asta:

Conformitatea cu dreptul UE nu se obține o dată, prin transpunerea unei directive, ci se gestionează continuu, zi de zi, dosar cu dosar.

Pentru un cabinet de avocatură românesc care vrea să fie pregătit pentru 2026 și mai departe, un plan realist ar putea arăta așa:

1. Audit intern rapid
   Identifică tipurile de dosare unde drepturile procedurale UE contează cel mai mult (penal, MEA, detenție, minori) și verifică modul în care sunt documentate aceste drepturi în prezent.

2. Selectarea a 1–2 instrumente LegalTech cu AI
   Fără să transformi totul peste noapte, alege măcar:

   • un instrument de cercetare juridică asistată de AI, și
   • un sistem de management de dosar cu funcționalități pentru drepturi procedurale.

3. Proceduri interne scrise
   Introdu în procedurile de lucru pași expliciți de verificare a conformității cu Directiva 2013/48/UE și cu jurisprudența CJUE/CEDO, susținuți de instrumentele AI pe care le folosești.

Seria „AI în Sectorul Juridic din România: LegalTech pentru Avocați” merge exact în această direcție: de la teorie și știri juridice la instrumente concrete, care să ajute cabinetele să rămână aliniate la standardele europene și să transforme conformitatea din stres într-un avantaj competitiv.

În următoarele articole, voi intra mai detaliat în scenarii de practică: cum arată, pas cu pas, folosirea unui asistent AI într-un dosar de reținere, arestare preventivă sau mandat european de arestare.