Ordin de protecție, arest preventiv și AI în practică

În dosarele de violență domestică, fiecare minut contează. Între un apel la 112, un ordin de protecție pe hârtie și reacția efectivă a organelor judiciare se poate rupe firul protecției. Iar când acel fir se rupe, dosarul penal se transformă rapid din teorie în tragedie.

Cazul recent în care PÎCCJ a solicitat arestarea preventivă a unui inculpat pentru încălcarea ordinului de protecție, după ce acesta și‑a urmărit, agresat și lovit fosta concubină, arată clar două lucruri:

1. sistemul penal reacționează;
2. reacția vine, de multe ori, după ce pericolul s‑a materializat.

Pentru avocați și cabinete de drept penal, asta ridică o întrebare foarte practică: cum putem muta accentul de la reacție la prevenție, folosind inclusiv instrumente de LegalTech și inteligență artificială?

În seria „AI în Sectorul Juridic din România: LegalTech pentru Avocați”, articolul de față pleacă de la această speță și o folosește ca studiu de caz pentru ceva mult mai larg: monitorizarea și gestionarea inteligentă a ordinelor de protecție și a cazurilor de arest preventiv.

---

1. Ce ne arată, de fapt, speța PÎCCJ despre limitele sistemului actual

Speța este clasică pentru practica de violență domestică: ordin de protecție emis de Judecătoria Câmpulung, obligație de a păstra distanța de 100 m, interdicția oricărui contact, inclusiv telefonic. Cu toate acestea, inculpatul:

• a contactat telefonic victima în două rânduri;
• a încălcat distanța minimă;
• a ajuns să o urmărească, să o bruscheze și să o lovească, în public, la un eveniment.

Abia după acest cumul de încălcări, procurorul a formulat propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile.

Ce spune asta despre mecanismele noastre de protecție?

• Ordinul de protecție este, în esență, un document static. Nu „știe” nimic despre ce se întâmplă după ce a fost emis.
• Monitorizarea respectării lui este, în mare parte, manuală: victima trebuie să sesizeze, poliția să constate, procurorul să aprecieze, avocatul să reacționeze.
• Informația este fragmentată: poliție, parchete, instanțe, operatori de telefonie, eventual aplicații mobile – toate lucrează cu „bucăți” de date.

Aici intră în discuție LegalTech și inteligența artificială: nu pentru a înlocui decizia juridică, ci pentru a orchestra datele și a scurta timpii de reacție.

---

2. Cum poate AI să monitorizeze încălcarea ordinelor de protecție

AI poate funcționa ca un „sistem nervos” digital între victime, poliție, procurori și avocați. Principiul este simplu: colectezi date în timp real, le analizezi automat și trimiți alerte relevante exact cui trebuie, la timp.

2.1. Monitorizare automată a contactelor interzise

În speța de la Câmpulung, primele încălcări au fost apelurile telefonice. Din perspectivă LegalTech, aici se pot imagina soluții concrete:

• integrare cu operatorii de telefonie (cu consimțământ și în limitele legii) pentru a marca numerele agresorului și ale victimei;
• sisteme AI care detectează automat apeluri sau mesaje între aceste numere și generează:
  • o notificare către victimă („contact interzis – vrei să raportezi?”);
  • un log securizat, pus imediat la dispoziția organelor judiciare;
  • o alertă în dashboard‑ul avocatului, într‑o aplicație de management de caz penal.

Avocatul nu mai află „după două luni” că au existat 30 de apeluri, ci poate interveni strategic după primele incidente, cu:

• plângere penală suplimentară;
• cerere de modificare/prelungire ordin;
• discuție documentată cu procurorul despre necesitatea arestării preventive.

2.2. Geofencing și alerte de proximitate

Încălcarea distanței de 100 de metri este, tehnic, monitorizabilă cu tehnologii deja banale în alte industrii (logistică, ride‑sharing, securitate).

Un scenariu realist pentru România, în următorii ani:

• brățări electronice conectate la o platformă AI;
• aplicație mobilă pentru victimă, care știe „zona tampon” (ex. 100 m) din jurul ei;
• sistem AI care calculează permanent distanța dintre agresor și victimă și, la încălcare:
  • alertează imediat victima;
  • notifică dispeceratul de poliție;
  • înregistrează incidentul într‑un raport standardizat, accesibil ulterior avocatului și procurorului.

De ce contează pentru avocați? Pentru că discuția despre arest preventiv devine una bazată pe date:

„Clienta mea a fost urmărită de 5 ori, în 10 zile, sub 50 m, după ora 22.00. Aveți log‑urile oficiale. Vorbim de un risc concret, nu de simple temeri.”

Asta schimbă radical felul în care se poartă dialogul cu procurorul și cu judecătorul de drepturi și libertăți.

---

3. Automatizarea managementului de cazuri de violență domestică

Majoritatea cabinetelor de drept penal gestionează dosare de violență domestică cu Excel, agendă, WhatsApp și câteva foldere pe server. Funcționează, dar nu scalează și nu protejează cu adevărat.

Un sistem LegalTech modern pentru astfel de cazuri ar trebui să facă, cel puțin, următoarele:

1. Dosar digital unificat pentru fiecare caz

   • ordinul de protecție (text integral);
   • toate încălcările raportate (apeluri, mesaje, poziționări, plângeri);
   • istoricul măsurilor procesuale (control judiciar, rețineri, arestări preventive).

2. Cronologie inteligentă generată cu AI

   • sistemul ordonează automat evenimentele (data, ora, locul, tipul încălcării);
   • propune formulări standardizate pentru concluzii și cereri de arestare preventivă sau prelungire;
   • marchează „pattern‑uri de escaladare” (de ex., încălcări tot mai dese, în intervale nocturne, în locuri izolate).

3. Alerte și sarcini automate pentru avocat

   • „Au apărut 3 incidente în 7 zile – recomandat: discuție cu clienta + analiză oportunitate cerere arest preventiv”;
   • „Termen de judecată în 3 zile – generare automată draft de concluzii bazat pe ultimul raport de incidente”.

Nu vorbim de înlocuirea avocatului, ci de faptul că AI face munca de documentare și organizare, iar avocatul își păstrează creierul liber pentru strategie.

---

4. AI ca suport în analiza riscului și recomandări pentru arest preventiv

Un alt punct sensibil în astfel de dosare este evaluarea riscului: când treci de la „simplă încălcare a ordinului” la „necesitatea arestării preventive”?

Aici, AI poate funcționa ca un instrument de scorare a riscului, nu ca un „judecător ascuns”.

4.1. Model de scor de risc pentru violență domestică

În practică, un model AI bine antrenat poate lua în calcul:

• numărul încălcărilor de ordin;
• timpul scurs între ele (ex. de la o încălcare la 2 săptămâni, la una la 24h);
• tipul contactului (apel, mesaj, prezență fizică, agresiune fizică);
• istoricul condamnărilor anterioare;
• contextul (prezența copiilor, consum de alcool, loc public sau privat).

Rezultatul este un scor de risc (scăzut, mediu, ridicat) și o serie de recomandări standardizate, de tip:

• „Risc mediu: se recomandă intensificarea supravegherii și reevaluarea măsurilor”;
• „Risc ridicat: sunt îndeplinite condițiile pentru analizarea oportunității arestării preventive”.

Pentru avocați, acest tip de instrument este dublu util:

• ca suport intern de decizie (cum gestionez clientul, ce îi recomand, ce documente pregătesc);
• ca suport argumentativ extern, când discuți cu procurorul sau susții o cerere în fața instanței.

4.2. Predicția rezultatelor: aliat, nu oracol

În seria despre „AI în Sectorul Juridic din România” revenim constant la aceeași idee: AI nu este oracol. Totuși, pe baza jurisprudenței anterioare (spețe similare, aceleași instanțe, contexte comparabile), un model poate oferi:

• o probabilitate (ex. 68%) ca o cerere de arest preventiv să fie admisă în condiții date;
• diferențe de abordare între instanțe (o curte de apel admite mai des arestul în caz de violență domestică repetată);
• formulări tip de motivare pe care judecătorii le folosesc frecvent.

Ca avocat, nu îți bazezi strategia exclusiv pe acest procent, dar te ajută:

• să setezi așteptări realiste clientului;
• să decizi cât investești în acel demers (probe, martori, expertize);
• să structurezi concluziile într‑un limbaj compatibil cu practica instanței.

---

5. Obstacole reale: confidențialitate, etică, implementare

Nu are sens să idealizăm. Implementarea AI în monitorizarea ordinelor de protecție și a arestului preventiv în România vine cu bariere serioase.

5.1. Protecția datelor și confidențialitate

Vorbim despre:

• date extrem de sensibile (violență domestică, sănătate, familie);
• localizare în timp real;
• comunicări private.

Asta înseamnă că orice soluție LegalTech:

• trebuie construită privacy by design (minimizarea datelor, criptare, acces strict controlat);
• trebuie să aibă traseu clar de consimțământ și delimitare a scopului;
• trebuie auditată tehnic și juridic.

5.2. Bias și încredere

Modelele AI învață din date istorice. Dacă practica judiciară a fost, ani la rând, inconsistentă, modelul poate „învață” acea inconsistență. De aici, două reguli simple pentru cabinete:

• AI nu înlocuiește raționamentul juridic – e doar un instrument de sprijin;
• toate recomandările AI trebuie să fie explicabile („de ce consideri că riscul este ridicat?”), altfel nu ai ce prezenta în instanță.

5.3. Implementarea practică în cabinete mici și medii

Mulți avocați cred că AI și LegalTech sunt doar pentru marile firme. Realitatea: în 2026 vom vedea tot mai multe soluții:

• pe abonament lunar rezonabil;
• specializate pe nișe (de ex. „modul violență domestică” sau „modul drept penal”);
• integrate cu instrumente deja folosite (email, calendar, sisteme de management de dosare).

Strategia sănătoasă pentru un cabinet de drept penal:

1. să înceapă cu un sistem simplu de management de dosare cu AI (clasificare, căutare inteligentă, generare de note);
2. să adauge treptat module specializate (monitorizare ordine de protecție, analize de risc);
3. să își formeze intern „campioni” de LegalTech – colegi care testează și traduc tehnologia în practică zilnică.

---

6. Unde intră avocatul în acest tablou digital

În povestea de la Câmpulung, avocatul victimei sau al agresorului are, în esență, aceeași problemă: ia decizii pe un fond de informații incomplete și întârziate. AI nu schimbă rolul avocatului, ci calitatea și viteza informației pe care o are în față.

Rolul avocatului rămâne să:

• interpreteze datele;
• evalueze proporționalitatea măsurilor (arest preventiv, alte măsuri preventive);
• consilieze clientul;
• formuleze argumentele într‑un limbaj juridic corect și uman.

Diferența este că, într‑un cabinet care folosește LegalTech penal:

• nu mai cauți disperat prin conversații și hârtii să reconstruiești un istoric;
• nu mai ratezi pattern‑uri de risc care se vedeau „din avion” în date;
• poți demonstra, cu grafice și rapoarte clare, de ce o persoană trebuie protejată mai ferm sau, dimpotrivă, de ce un arest preventiv e disproporționat.

Asta aduce valoare reală clientului și, foarte direct, salvează timp și vieți.

---

Concluzie: de la știre penală la strategie LegalTech pentru cabinetul tău

Cazul în care PÎCCJ cere arestarea preventivă pentru încălcarea ordinului de protecție nu este o excepție exotică. Este tipologia de dosar cu care orice avocat de penal din România se va întâlni, probabil, de mai multe ori pe an.

Diferența între a fi „încă un avocat în dosar” și a fi avocatul care chiar protejează clientul va fi dată, din ce în ce mai mult, de:

• cât de bine îți organizezi informația;
• cât de repede vezi escaladarea riscului;
• cât de bine știi să folosești AI și LegalTech ca instrumente – nu ca „jucării”, ci ca parte a practicii zilnice.

Dacă ai un cabinet de drept penal sau gestionezi frecvent violență domestică, perioada aceasta – sfârșit de 2025 și început de 2026 – e un moment bun să te întrebi serios:

„Cum ar arăta un flux digital complet pentru dosarele mele de violență domestică, de la ordinul de protecție până la arest preventiv?”

Răspunsul nu trebuie să fie perfect din prima. Dar fiecare pas – un software mai bun de management de dosare, un modul AI de analiză, o integrare de notificări – te aduce mai aproape de o practică juridică în care tehnologia nu e un moft, ci un aliat concret în protejarea oamenilor.