„Justiție capturată”? Unde ajută, concret, AI-ul juridic

Presiune pe justiție, presiune pe încredere. Ce legătură are AI?

În ultimele zile, documentarul Recorder despre modul în care funcționează justiția a reaprins un subiect sensibil: este sau nu justiția „capturată”? Asociațiile de magistrați au cerut „verificări de substanță”, iar CSM a sesizat Inspecția Judiciară. Dezbaterea e aprinsă, emoțiile sunt puternice, iar avocații simt direct în dosare această tensiune.

Aici intră în scenă o temă care, la prima vedere, pare tehnică, dar care poate schimba regulile jocului: AI în sectorul juridic. Nu ca slogan, ci ca set de instrumente foarte concrete care pot aduce transparență, trasabilitate și control asupra abuzurilor.

Textul comun UNJR–AMR–AJADO nu e doar o reacție la Recorder. E și o radiografie a unor disfuncționalități cronice: presiune pe judecători, competența procurorilor, campanii de decredibilizare, reforme făcute pe emoție. Pentru un avocat sau un cabinet care se gândește serios la LegalTech, documentul e, de fapt, o listă clară de probleme unde AI-ul juridic poate deveni o piesă de siguranță în sistem.

În această analiză, mă concentrez pe două întrebări practice:

• Cum poate AI-ul să susțină transparența și verificările de fond în justiție?
• Cum pot avocații folosi LegalTech ca instrument real de protejare a independenței justiției – și, foarte pragmatic, a propriilor clienți?

---

1. „Verificări de substanță”, nu de formă – unde poate interveni AI

Asociațiile de magistrați salută sesizarea Inspecției Judiciare, dar cer explicit: verificări de fond, nu doar formale. Aici, AI-ul nu e un moft tehnologic, ci un mod de lucru.

Ce înseamnă, în practică, „verificări de substanță”?

În contextul materialului Recorder, „de substanță” înseamnă, între altele:

• analiză a modului de formare și schimbare a completelor;
• verificarea cronologiei dosarelor, de la repartizare la soluționare;
• compararea unor tipare de soluții în anumite tipuri de cauze;
• identificarea situațiilor în care durata procedurilor sau schimbările de complet par corelate cu prescripții ori cu alte efecte sensibile.

Toate acestea sunt, în esență, probleme de date și de tipare. Iar AI-ul juridic e exact despre asta.

Exemple concrete de automatizare utilă

Un sistem AI/LegalTech (chiar și la nivel pilot, într-o curte de apel sau într-o bară locală) poate:

• analiza automată a mii de ședințe și încheieri pentru a identifica:
  • schimbări de complet în dosare de același tip;
  • corelații între schimbări și anumite termene cheie (prescripții, decizii CCR, modificări legislative);
• genera rapoarte statistice care arată dacă anumite completuri sau instanțe ies din „normalul” sistemului (durată medie a dosarelor, rate de condamnare/achitare, număr de amânări);
• marca anomalii (outliers) pe care apoi Inspecția Judiciară sau CSM să le verifice efectiv.

Asta nu înseamnă că AI-ul decide cine a greșit. Înseamnă că oferă:

„un filtru obiectiv de alertare”, care scoate la suprafață situațiile atipice, fără emoție, fără agendă politică.

Avocatul beneficiază direct: are argumente bazate pe date, nu doar pe senzații, atunci când ridică probleme de imparțialitate, de repartizare sau de durată excesivă.

---

2. Independența judecătorilor și „arma” datelor – pentru cine lucrează AI-ul?

Comunicatul UNJR–AMR–AJADO reia un punct cheie din cauza Baka v. Ungaria: judecătorii au nu doar dreptul, ci și obligația să semnaleze public disfuncționalități când independența justiției e în joc. Realitatea românească arată însă că, de multe ori, cine critică riscă să fie sancționat mediatic sau disciplinar.

Aici apare întrebarea dificilă: poate AI-ul să ajute la protejarea independenței, nu la subminarea ei?

Cum arată „independența asistată de tehnologie”

Există câteva principii sănătoase pe care le-am văzut deja aplicate în alte jurisdicții și care pot fi traduse și în România:

1. AI-ul pentru analiză, nu pentru sentință
   Modelele de predicție a rezultatelor proceselor pot fi utile pentru avocați (evaluarea șanselor, strategia procesuală), dar nu au ce căuta ca bază de motivare a hotărârilor. Orice „scor de probabilitate” folosit în deliberare ar fi un risc direct pentru independență.

2. Transparență asupra algoritmilor
   Dacă instanțele sau parchetele folosesc instrumente AI, e esențial ca:

   • avocații să știe ce date sunt folosite;
   • să existe proceduri clare pentru a contesta rezultatul unui algoritm (de ex., clasificarea naturii unei cauze, prioritizarea dosarelor);
   • decizia finală să rămână umană și motivată clasic.

3. Audit periodic al sistemelor AI
   Un AI care învață din jurisprudență poate prelua și eventualele derapaje sau bias-uri. De aceea, e nevoie de:

   • audit tehnic independent;
   • implicarea barourilor și a asociațiilor de magistrați în comitetele de supraveghere;
   • rapoarte publice (anuale) despre cum funcționează aceste sisteme.

Dacă e implementat astfel, AI-ul devine un scut pentru independență: arată când presiunea e anormală, când un judecător e „vânat” disproporționat sau când anumite parchete folosesc ancheta penală ca instrument de intimidare – probleme pe care raportul Inspecției Judiciare din 2019 le-a documentat deja în legătură cu DNA.

---

3. De la „justiție capturată” la „justiție măsurată”: ce pot face azi cabinetele de avocatură

Expresia „justiție capturată” a fost aruncată în spațiul public ca etichetă totală. Problema e că o astfel de etichetă lovește în bloc: și în cauzele penale de corupție, și în litigiile de muncă, și în contencios administrativ, și în dosarele de familie. Asociațiile de magistrați au dreptate când spun că documentarul se concentrează pe o singură instanță și pe o felie îngustă de cauze.

Dar există o abordare mai matură: nu „totul e capturat”, ci „totul trebuie măsurat”.

LegalTech în cabinet: trei direcții concrete

Un cabinet de avocatură din România, indiferent de mărime, poate începe chiar acum să construiască propria „justiție măsurată” cu ajutorul AI:

1. Analiza de jurisprudență asistată de AI
   Folosind instrumente de căutare juridică bazate pe AI, avocatul poate:

   • vedea tipare de soluții pe anumite tipuri de cauze la nivel de instanță / complet;
   • identifica mai rapid contradicții sau schimbări de practică;
   • documenta, cu date, argumente privind imprevizibilitatea jurisprudenței sau necesitatea unei dezlegări de drept.

2. Audit intern al dosarelor cabinetului
   Printr-un sistem de management al dosarelor cu AI integrat, poți:

   • monitoriza durata fiecărei etape procedurale;
   • vedea unde se pierd termene sau unde apar întârzieri neobișnuite;
   • genera rapoarte pentru clienți despre evoluția dosarelor (un plus masiv de transparență și încredere).

3. Monitorizarea presiunii mediatice și politice
   Un modul simplu de analiză de conținut (NLP) poate:

   • urmări automat aparițiile media despre un anumit dosar, instanță sau magistrat;
   • clasifica tonul (neutru/critic/agresiv) și intensitatea;
   • documenta contextul în care se desfășoară un proces, util în excepții de imparțialitate sau în plângeri către organisme internaționale.

Astfel, AI-ul nu devine un „big brother”, ci o oglindă rece, care arată datele fără stridențe. Avocatul rămâne cel care interpretează, argumentează și folosește aceste informații în favoarea clientului și a unei justiții corecte.

---

4. Reformă făcută pe emoție vs. reformă făcută pe date

Comunicatul atrage un semnal de alarmă clar: se încearcă folosirea emoției colective generate de documentar pentru a împinge noi „reforme ale justiției”, după ani de modificări incoerente. Asta au mai trăit atât avocații, cât și magistrații: legi scrise în grabă, sub presiune mediatică, care apoi produc haos în practică.

Aici, AI-ul juridic poate fi folosit într-un mod mult mai inteligent: ca instrument de fundamentare a politicilor publice.

Cum ar arăta o reformă a justiției bazată pe AI și date

Înainte să schimbi, din nou, competența procurorilor sau regimul pensiilor de serviciu, poți face ceva mult mai serios:

• să analizezi cu AI:
  • durata medie a anchetelor, defalcat pe infracțiuni și pe parchete;
  • destinul dosarelor: trimise în judecată, clasate, soluții de achitare;
  • numărul de dosare deschise și ținute „în nelucrare” ani de zile pe numele magistraților;
• să modelezi scenarii de impact pentru diferite variante de lege (de ex., ce se întâmplă dacă modifici competența DNA, cum se redistribuie volumul de muncă, unde apar blocaje);
• să publici aceste rezultate, într-un limbaj accesibil, astfel încât și publicul, și profesioniștii să vadă pe ce se bazează reforma.

Aceasta ar fi o justiție modernă: nu una perfectă, dar una în care deciziile nu se iau doar în urma unui documentar viral sau a unei conferințe de presă, ci în urma unei analize reci, cuantificabile.

Pentru avocați, astfel de date sunt aur. Pot fi folosite în:

• acțiuni strategice (litigii de impact);
• advocacy în fața Parlamentului și Guvernului;
• plângeri la organisme europene, când se poate demonstra, pe date, că o așa-zisă „reformă” vulnerabilizează de fapt justiția.

---

5. Unde tragem linia: AI-ul ca ajutor, nu ca șef al justiției

Există, totuși, un risc real: ca, fascinați de tehnologie, să trecem în extrema cealaltă. Să ajungem la ideea greșită că „dacă AI-ul spune X, atunci X e adevărul absolut”. Asta ar însemna să înlocuim o formă de presiune (politică, mediatică) cu alta (tehnologică).

Linia de demarcație sănătoasă, mai ales în România lui 2025, ar trebui să fie clară:

• AI-ul ajută la:

  • culegere și structurare de date;
  • identificare de tipare, anomalii, riscuri;
  • suport la cercetare juridică și redactare;
  • transparență și raportare.

• AI-ul NU are ce căuta la:

  • stabilirea vinovăției/nevionovăției;
  • pronunțarea soluțiilor sau a pedepselor;
  • decizii disciplinare împotriva magistraților sau avocaților;
  • trierea „bunilor” și „răilor” în sistem.

Rolul avocatului rămâne esențial: să știe suficient de bine cum funcționează aceste instrumente ca să le folosească în favoarea clientului și, când e cazul, să le conteste limitele sau abuzurile.

---

Concluzie: LegalTech nu salvează singur justiția, dar schimbă radical jocul

Discuția aprinsă pornită de documentarul Recorder și reacția asociațiilor de magistrați ne arată un lucru clar: încrederea în justiție e fragilă, iar miza reală e independența judecătorilor și echitatea procedurilor. Aici, AI-ul juridic nu e un lux pentru mari firme de avocatură, ci o infrastructură necesară ca să putem discuta despre justiție pe date, nu pe zvonuri.

Pentru cabinetele de avocatură din România, următorul pas logic este să treacă de la postura de spectatori ai acestor bătălii instituționale la postura de actori care folosesc LegalTech în mod activ:

• pentru a-și documenta mai bine cauzele;
• pentru a monitoriza mediul procedural și mediatic în care se judecă dosarele;
• pentru a participa la discuțiile despre reformă cu argumente bazate pe analize concrete, nu doar pe percepții.

Seria „AI în Sectorul Juridic din România: LegalTech pentru Avocați” exact asta își propune: să arate, pas cu pas, cum poți integra AI în practică, fără să sacrifiși principiile statului de drept. Dacă vrem să nu mai vorbim doar despre „justiție capturată”, ci despre justiție măsurată și apărată inteligent, acum e momentul să punem tehnologia la treabă – cu cap, cu reguli și cu avocați pregătiți să o folosească.