Poşta Română, EuShipments şi miza reală: AI în logistică

AI în Industria IT din România: Servicii și ProduseBy 3L3C

Poşta Austriacă investeşte 55 mil. euro în EuShipments, Poşta Română renovează oficii. Ce ne spune asta despre AI în logistică şi şansele companiilor româneşti?

AI în logisticădigitalizare Poşta Românăservicii IT RomâniaSaaS logisticătransformare digitală companii de stat
Share:

Featured image for Poşta Română, EuShipments şi miza reală: AI în logistică

Poşta Austriacă a plătit 55 mil. euro pentru platforma de logistică EuShipments.com. Poşta Română, cu afaceri de 1,7 mld. lei şi peste 20.000 de angajaţi, încă renovează oficii şi se luptă cu cozi de peste două minute la ghişeu. Diferenţa dintre cele două nu e doar de bani; e de mentalitate, tehnologie şi felul în care statul îşi vede companiile.

Acest contrast e perfect pentru o discuţie sinceră despre două subiecte care ard în 2025: digitalizarea logisticii şi implementarea AI în business, inclusiv în companiile de stat. Seria „AI în Industria IT din România: Servicii și Produse” nu are sens doar pentru start-up-uri cool de SaaS, ci şi pentru giganţi greoi ca Poşta Română.

În rândurile de mai jos vedem:

  • ce spune, de fapt, cazul Poşta Română vs. Poşta Austriacă despre transformare digitală;
  • cum arată, concret, un proiect de AI în logistică şi servicii poştale;
  • ce pot învăţa companiile româneşti (de stat şi private) din acest exemplu;
  • cum se traduc toate astea în cerere reală pentru servicii IT şi produse AI din România.

1. De ce investiţia Poştei Austriece în EuShipments contează pentru România

Investiţia de 55 mil. euro a Poştei Austriece într-o platformă de e‑fulfillment şi cross-border logistics nu e o achiziţie „de PR”. Este o mutare strategică pe o piaţă în care AI şi automatizarea decid cine rezistă şi cine iese din joc.

Ce a cumpărat, de fapt, Poşta Austriacă

O platformă ca EuShipments.com nu înseamnă doar un site frumos. În spate există:

  • motor de rutare inteligentă a coletelor (algoritmi de optimizare, inclusiv AI);
  • integrare cu marketplace-uri şi magazine online (API-uri, conectoare, automatizare de comenzi);
  • monitorizare în timp real a livrărilor, cu alerte şi estimări de timp (ETA bazate pe date);
  • module de pricing dinamic şi optimizare de costuri pe rută, curier şi sezon;
  • rapoarte avansate pentru comercianţi, utile inclusiv pentru creditare şi asigurări.

Cu alte cuvinte, Poşta Austriacă nu a cumpărat doar volum de colete, ci proprietate intelectuală, date şi un motor AI care produce eficienţă.

Ce spune Valentin Ştefan despre Poşta Română

Valentin Ştefan, CEO al Poştei Române, spune deschis: „Statul român este bolnav şi nu face decât să îşi îmbolnăvească companiile pe care le deţine”. În acelaşi timp, priorităţile imediate sunt:

  • renovarea oficiilor poştale;
  • reducerea timpului de deservire la ghişeu sub două minute.

Sunt obiective legitime la nivel operaţional, dar nu schimbă modelul de business. Fără investiţii serioase în platforme digitale, în data analytics şi în AI, Poşta rămâne prinsă în trecut, chiar dacă oficiile arată mai bine.

Aici apare lecţia pentru orice companie din România, nu doar pentru Poşta: fără platformă şi fără date, AI rămâne doar un buzzword.

2. De la „oficiu poştal frumos” la „platformă de AI logistică”

Realitatea? Majoritatea companiilor, inclusiv cele de stat, confundă modernizarea cu renovarea. Schimbă faţade, nu arhitectura de date.

Ce înseamnă, tehnic, o transformare adevărată

Article image 2

Pentru un jucător de logistică sau curierat (Poşta Română, Cargus, Fan Courier, dar şi departamente logistice din retail sau e‑commerce), traseul sănătos arată aşa:

  1. Digitalizarea punctelor de contact

    • sisteme moderne de ticketing şi CRM la ghişee;
    • colectare de feedback digital, nu foi A4;
    • identificare rapidă a clientului, istoric de interacţiuni.
  2. Standardizarea şi colectarea datelor operaţionale

    • fiecare colet, rută, retur şi întârziere devin event într-un data lake;
    • unificarea sistemelor moştenite (legacy) într-o arhitectură coerentă;
    • definirea de KPI clari: timp mediu de livrare, timp la ghişeu, cost pe colet.
  3. Automatizare clasică (RPA, workflow)

    • eliminarea muncii manuale repetitive (formulare, borderouri, raportări);
    • integrare cu contabilitate, facturare, arhivă electronică.
  4. Strat de AI şi analitice avansate

    • predicţia volumelor de colete pe zone şi zile;
    • optimizarea rutelor în timp real pe baza traficului, vremii, istoricului;
    • estimări ETA personalizate pentru fiecare client;
    • detecţie automată a anomaliilor (pierderi, furt, rute ineficiente).

Fără paşii 1–3, AI e doar o etichetă pe un sistem lent.

Unde intră companiile IT româneşti în poveste

Partea bună pentru ecosistemul nostru tech: toate aceste etape sunt oportunităţi concrete de proiecte şi produse SaaS. De la firme mari de software enterprise, până la start‑up-uri de AI pentru logistică, cererea e clară:

  • integrare API între sistemele Poştei şi magazine online;
  • aplicaţii mobile pentru factori poştali cu rutare inteligentă;
  • dashboard-uri BI şi predictive analytics pentru management;
  • module de AI pentru customer support (chatbots, asistenţi vocali);
  • SaaS-uri specializate pe „AI pentru curierat şi e‑commerce cross‑border”.

Am văzut deja companii româneşti care vând astfel de soluţii în Vest, în timp ce giganţii locali, inclusiv de stat, abia testează pilot. Paradoxul: exportăm AI, dar ne mişcăm greu acasă.

3. Cum ar arăta un proiect real de AI pentru Poşta Română

Dacă mâine Poşta Română ar decide să meargă pe drumul Poştei Austriece, un proiect sănătos ar arăta, foarte pragmatic, cam aşa.

Pasul 1: Diagnostic pe date, nu pe percepţii

Un consorţiu format dintr-o companie IT românească specializată în AI, un integrator de sisteme şi echipa tehnică internă ar trebui să răspundă la câteva întrebări de bază:

  • câte sisteme diferite folosim acum pentru colete, recomandate, plăţi, CRM?;
  • ce date avem deja şi în ce format?;
  • cât de curate şi complete sunt aceste date?;
  • ce KPI putem măsura deja, fără investiţii noi?

Rezultatul: un AI Readiness Assessment clar, care arată unde se poate aplica AI în 6–12 luni şi unde e nevoie întâi de „curăţenie” IT.

![Article image 3](https://gdero.hit.gemius.pl/_Mon%20Dec%2015%202025%2012:01:33%20GMT+0000%20(Coordinated%20Universal%20Time)

Pasul 2: Proiect pilot cu impact rapid

De exemplu, un proiect pilot pe optimizarea rutelor de distribuţie pe un judeţ:

  • se colectează date istorice de livrare pe 6–12 luni;
  • se antrenează un model de machine learning care propune rute optime;
  • factorii poştali primesc rutele propuse într-o aplicaţie mobilă;
  • se compară costul, timpul şi calitatea serviciului faţă de modul clasic.

Dacă pilotul arată, de exemplu, o scădere cu 10–15% a costului pe colet şi o reducere cu 20% a timpului mediu de livrare, există un argument financiar clar pentru extindere.

Pasul 3: Extindere naţională şi produse SaaS

După validarea pilotului, se poate scala treptat:

  • extindere pe mai multe judeţe;
  • integrare cu sistemele de e‑commerce şi marketplace;
  • deschiderea infrastructurii ca platformă SaaS pentru IMM-uri (magazine online mici şi medii care vor logistică „la cheie”).

Aici apare sinergia cu tema seriei noastre: „AI în Industria IT din România: Servicii și Produse”. O astfel de platformă n-ar fi doar pentru uz intern, ci un produs IT românesc exportabil în regiune, exact cum EuShipments a devenit interesant pentru Poşta Austriacă.

4. De ce companiile de stat rămân în urmă şi ce pot învăţa firmele private

Valentin Ştefan spune direct: companiile de stat sunt conduse de funcţionari care nu înţeleg economia de piaţă. Asta se vede perfect în felul în care se iau deciziile IT.

Blocajele tipice în companiile de stat

  1. Focus pe cost, nu pe ROI
    Orice proiect IT e văzut ca „cheltuială”, nu ca investiţie. Se caută preţul cel mai mic, nu valoarea cea mai mare.

  2. Cadrul legal rigid
    Legi gândite pentru hârtie şi semnătură olografă, nu pentru AI şi API-uri. Aprobările durează luni, uneori ani.

  3. Leadership fără apetit pentru risc
    Managerii temporari preferă să nu greşească, decât să încerce ceva nou. Rezultatul: nu apar nici eşecuri, nici succese.

  4. Fragmentare IT
    Fiecare departament îşi ia „sistemul lui”, fără o arhitectură comună. AI-ul nu are pe ce construi.

Lecţii pentru firme private

![Article image 4](https://ad.doubleclick.net/ddm/trackimp/N837912.3873937OUTSMARTASDF/B24413618.282326092;dc_trk_aid=476237253;dc_trk_cid=134891043;ord=Mon%20Dec%2015%202025%2012:01:33%20GMT+0000%20(Coordinated%20Universal%20Time)

Partea bună: firmele private pot învăţa din greşelile companiilor de stat, fără să le repete.

  • Gândeşte în termeni de platformă, nu doar de aplicaţii. Un magazin online mediu poate deveni în timp o mini‑platformă logistică pentru alţi comercianţi, dacă investeşte corect.
  • Cere ROI clar de la orice proiect AI: cât timp economiseşte, ce cost reduce, ce venit aduce.
  • Nu aştepta „legile perfecte”. În foarte multe zone – logistică, suport clienţi, planificare – poţi implementa AI azi, legal şi sigur.
  • Lucrează cu companii IT româneşti care au deja proiecte de AI în afară. Au învăţat lecţii scumpe pe alte pieţe; profită de ele local.

Pentru furnizorii IT din România, povestea Poştei e un semnal clar: există o piaţă imensă internă pentru AI în logistică, dar trebuie tradusă în limbaj de business, nu doar în jargon tehnic.

5. Cum foloseşti cazul Poştei Române ca argument pentru AI în boardroom

Dacă eşti CIO, CTO, fondator de companie IT sau consultant, scena Poşta Română vs. Poşta Austriacă e un exemplu perfect în discuţiile cu decidenţii.

Mesajul simplu către management

„Uitaţi-vă la Poşta Austriacă: a pus 55 mil. euro pe o platformă de logistică digitală. Nu pentru că avea bani de aruncat, ci pentru că ştie că fără AI şi automatizare pierde bătălia la cost şi la viteză. Noi vrem să fim în tabăra Austriei sau în tabăra celor care încă renovează oficii?”

Apoi traduci asta în paşi concreţi pentru compania ta:

  1. Stabilim unde suntem pe curba de maturitate AI (0–5).
  2. Alegem un caz de utilizare cu impact rapid (rute, stocuri, suport clienţi).
  3. Setăm ţinte clare: minus X% cost, plus Y% viteză, plus Z% satisfacţie client.
  4. Construim împreună cu un partener IT românesc, nu doar cu vendor global.

Exact genul de abordare pe care o susţine campania „Implementarea AI în Business: Ghid Complet pentru Companii din România”: proiecte concrete, măsurabile, nu prezentări PowerPoint.

Concluzie: De la „stat bolnav” la ecosistem sănătos de AI şi logistică

Cazul Poşta Română e incomod, dar util. Arată ce se întâmplă când amâni investiţiile în platforme digitale şi AI până când devii captiv în propriul model depăşit. În acelaşi timp, exemplul Poştei Austriece şi al EuShipments arată direcţia corectă: infrastructură digitală, date, AI în centrul operaţiunilor.

Pentru companiile româneşti – de stat şi private – mesajul e direct:

  • timpul în care „merge şi aşa” se termină;
  • logistica, e‑commerce-ul, back-office-ul şi suportul clienţi sunt deja teritorii dominate de AI;
  • ecosistemul IT local are know‑how şi produse gata de implementat.

Dacă vrei să nu repeţi povestea Poştei Române, următorul pas e simplu: alege un proces, adu la masă un partener IT românesc cu experienţă în AI şi începe cu un pilot clar, cu ROI măsurabil. Transformările mari încep, de obicei, cu o singură rută optimizată şi un singur „nu mai stau la coadă” de la client.

🇷🇴 Poşta Română, EuShipments şi miza reală: AI în logistică - Romania | 3L3C