BEI crește finanțarea pentru apărare și tech. Ce poți copia ca firmă românească când investești în AI ca infrastructură critică pentru business în 2026.
![]()
De ce discuția despre apărare în UE contează pentru AI în business
În 2026, Banca Europeană de Investiţii (BEI) va urca finanţarea pentru proiecte de apărare la 4,5 miliarde euro, faţă de 3,5 miliarde în 2025. În paralel, derulează un program de 70 de miliarde euro pentru companii tehnologice inovatoare în UE, din care au apărut deja nouă „unicorni”.
La prima vedere pare doar o știre de geopolitică și finanțe europene. Pentru o companie IT din România sau pentru un antreprenor care se gândește serios la inteligență artificială, este însă un semnal foarte clar: Europa tratează tehnologia și securitatea ca investiții strategice, nu ca experimente opționale.
Același mod de gândire ar trebui aplicat și la nivel de companie când vine vorba de AI: nu „să testăm un tool”, ci să construim un avantaj competitiv pe următorii 3–5 ani.
În articolul de față folosesc decizia BEI ca analogie: cum gândește o instituție care administrează 100 de miliarde euro și ce putem copia, la scară mult mai mică, când planificăm investițiile în AI în business-ul nostru.
Lecția BEI: cum arată o strategie de investiții pe termen lung
BEI nu împrăștie bani la întâmplare. Mesajul Nadiei Calviño, președinta băncii, e foarte tranșant:
„Ne vom concentra în special pe mobilitate militară și infrastructuri critice, pe granița estică și pe sisteme anti-dronă.”
Tradus în limbaj de business:
- există domenii prioritare (nu fac de toate pentru toți);
- finanțarea crește doar dacă există cerere reală și proiecte solide;
- bugetul mare (100 de miliarde euro) e împărțit între apărare, climă, tehnologie, în funcție de obiective clare.
Așa arată o strategie serioasă. Când o companie românească spune „vrem să investim în AI”, dar:
- nu știe în ce procese;
- nu are indicatori clari de rezultat;
- nu are măcar un buget orientativ;
…nu e strategie, e experiment scump.
Paralela sănătoasă:
- BEI tratează apărarea și tehnologia ca infrastructură critică pentru UE.
- O companie ar trebui să trateze AI ca infrastructură critică pentru eficiență, profit și scalare, nu ca „un proiect simpatic al echipei de IT”.
De la „apărare” la „apărare digitală”: AI ca scut pentru compania ta
Când BEI vorbește de „mobilitate militară” și „infrastructuri critice”, se referă la capacitatea UE de a reacționa rapid, coordonat și predictibil la amenințări. În business, AI poate juca același rol.
1. Apărare = reziliență. În business, asta înseamnă date și procese
![]()
UE investește în infrastructuri critice pe frontiera de est pentru că acolo este vulnerabilitatea. Unde e „frontiera de est” în compania ta?
De obicei în trei zone:
- fluxul de numerar – facturare, încasări, prognoze;
- lanțul de livrare – de la furnizori la clienți;
- relația cu clienții – răspuns rapid, personalizare, retenție.
AI poate deveni un „sistem anti-dronă” digital exact aici:
- modele de predicție a cash-flow-ului și avertizări când riscul de neîncasare crește;
- optimizare de stocuri și planificare inteligentă a comenzilor;
- chatboți inteligenți integrați cu CRM-ul, care nu doar răspund, ci și propun next best offer.
2. Infrastructură critică digitală pentru companiile românești
În 2025–2026, multe firme locale sunt încă în etapa „ folosim ceva AI în Excel sau un tool SaaS”. Realitatea e că adevărata infrastructură AI în business arată așa:
- date structurate, agregate într-un data lake sau cel puțin într-un DWH decent;
- un minim de pipeline de machine learning sau integrare cu modele mari de limbaj (LLM) pentru sarcini repetitive;
- politici clare de securitate, privacy și audit pe tot ce înseamnă AI.
Așa cum UE nu-și mai permite să depindă de infrastructura altora pentru apărare, o companie serioasă nu ar trebui să depindă 100% de tool-uri AI black-box, fără să-și controleze datele și procesele.
Programul de 70 mld. euro pentru tehnologie: ce ar însemna „versiunea ta” în firmă
BEI rulează un program de 70 de miliarde euro pe 3 ani ca să sprijine companii de tehnologie inovatoare. Rezultatul până acum: nouă unicorni cu evaluare peste 1 miliard euro.
De ce e relevant pentru România și pentru „AI în Industria IT din România: Servicii și Produse”?
1. Europa pune bani grei pe tehnologie. Tu ce pui?
Dacă UE își asumă că fără investiții masive în tech rămâne în urmă față de SUA și China, companiile românești ar trebui să fie la fel de lucide: fără investiții reale în AI, rămâi prestator ieftin, nu partener strategic.
Un model sănătos de buget pentru AI, pe care îl văd la companii care chiar progresează, arată cam așa (raportat la cifra de afaceri anuală):
- 0,5–1% pentru companii mici (până la 2 mil. euro CA);
- 1–3% pentru companii medii;
- 3–5% pentru jucători care vor să iasă internațional cu produse SaaS bazate pe AI.
Nu trebuie totul dintr-odată, dar trebuie un plan pe 2–3 ani, nu un POC aruncat într-un colț.
2. De la outsourcing la produse SaaS cu AI
Seria „AI în Industria IT din România: Servicii și Produse” atinge un punct sensibil: multe firme românești sunt excelente pe outsourcing, dar lipsite de produse proprii.
![]()
Decizia BEI de a crea „European Tech Champions” e exact despre asta: să nu mai exportăm doar talent, ci să păstrăm companiile care construiesc produse cu IP european.
Pentru o firmă IT românească, traseul realist poate fi:
- Fază 1 – Servicii cu AI la cheie: integrare de modele LLM, automatizare de testare, DevOps augmentat cu AI pentru clienții existenți.
- Fază 2 – Componentă proprie: un modul de analiză de cod, un engine de recomandări, un layer de observabilitate cu AI, reutilizabil de la proiect la proiect.
- Fază 3 – Produs SaaS: împachetezi ce ai validat în proiecte într-un produs cu abonament, scalabil pe piața globală.
UE are „unicornii” ei. La scară mai mică, o firmă românească poate avea „mini-unicorni” interni – produse care ajung să genereze 30–40% din cifra de afaceri în 3–5 ani.
Cum arată o strategie de implementare AI inspirată de BEI
Dacă iei structura deciziilor BEI și o traduci pentru o companie românească, iese un plan foarte practic.
Pasul 1: Definește-ți „frontiera estică” – unde e riscul și potențialul cel mai mare
BEI se concentrează pe frontiera estică pentru că acolo este presiunea maximă. În firmă, „frontiera estică” sunt zonele în care:
- se pierd bani prin erori sau latențe;
- există volum mare de muncă repetitivă;
- deciziile se iau greu, pe baza intuiției, nu a datelor.
Exemple concrete în companii românești:
- suport clienți manual, cu timp mediu de răspuns de 48h;
- planificare de producție în Excel, cu stocuri fie blocate, fie insuficiente;
- raportare financiară făcută retroactiv, nu predictiv.
Aici pui primii bani de AI.
Pasul 2: Alege 2–3 direcții critice, nu 20 de inițiative mici
BEI nu finanțează simultan tot ce se poate în apărare. Are 3 axe clare: mobilitate, infrastructuri critice, anti-dronă.
La fel, în business alege 2–3 direcții pentru 2026, de exemplu:
- Automatizarea interacțiunilor repetitive cu clienții (asistenți virtuali, clasificarea și rezolvarea automată a tichetelor, sumarizare de emailuri);
- Optimizare operațională (prognoză cerere, optimizare rute, scheduling inteligent);
- Suport pentru decizii de management (rapoarte generate cu LLM pe date financiare, Q&A peste datele companiei).
Orice altă idee intră pe listă pentru 2027.
Pasul 3: Alocă un buget anual, revizuibil – nu doar „ce rămâne”
BEI pornește cu 4,5 miliarde euro pentru apărare în 2026, dar spune clar că va revizui în sus dacă există cerere și proiecte bune.
![]()
În firmă, asta înseamnă:
- un buget inițial clar pentru AI (timp de oameni, consultanță, cloud, licențe);
- un proces anual de revizuire: ce a livrat AI în ultimele 12 luni? Unde scalăm, unde oprim?
Recomand să tratezi AI ca un CAPEX strategic + OPEX controlat:
- CAPEX: construirea infrastructurii de date, primele integrații, pregătirea echipei;
- OPEX: costuri lunare cu modele, hosting, mentenanță, training continuu.
Pasul 4: Măsoară „ROI-ul de apărare” – nu doar economisirea de ore
În apărare, nu calculezi beneficiul doar în euro, ci în risc evitat. La fel și în AI.
Pe lângă economii directe (mai puține ore, mai puține erori), urmărește:
- timp mai mic de reacție la probleme (incident, reclamație, bug);
- capacitate crescută fără să crești headcount-ul (mai mulți clienți deserviți cu aceeași echipă);
- predictibilitate mai bună (prognoze mai bune = decizii mai bune la stocuri, angajări, investiții).
Exemplu simplificat dintr-o firmă de servicii IT din Cluj:
- înainte de AI: 8 oameni în suport N1, 3 schimburi, timpi mari de răspuns;
- după introducerea unui asistent AI care rezolvă 40% din tichetelor simple:
- 8 oameni fac acum și N1, și N2;
- compania crește cu 47% numărul de clienți gestionați cu aceeași echipă;
- timpii medii de răspuns scad de la 12h la 2h.
Asta este „apărare digitală” solidă.
Ce urmează pentru companiile românești în 2026
2026 nu va fi despre cine folosește „mai mult AI”, ci despre cine îl folosește mai disciplinat.
BEI ne arată o rețetă clară:
- identifică zonele critice;
- alege câteva direcții prioritare;
- pune bani serioși în ele;
- revizuiește anual în funcție de rezultate și cerere.
Companiile IT din România au un avantaj real: acces la talent tehnic foarte bun, costuri încă competitive și tot mai multă expunere la proiecte internaționale. Lipsesc, de multe ori, curajul de a construi IP propriu și o strategie de AI pe 2–3 ani, nu doar pe 2–3 sprinturi.
Dacă vrei ca firma ta să iasă din zona de „prestator de servicii” și să joace în liga produselor SaaS cu AI, următorul pas logic e să-ți clarifici:
- unde e „frontiera estică” în compania ta;
- ce două–trei inițiative AI pot deveni infrastructură critică până la final de 2026;
- ce buget și ce oameni pui realmente în joc.
Cine face asta acum va fi în poziția BEI de azi: poate decide unde mărește „finanțarea internă” pentru AI, pe baza rezultatelor. Cine amână va rămâne spectator, plătind abonamente la tool-urile altora.
Dacă ai nevoie să transformi ideile de mai sus într-un plan concret de implementare AI pentru compania ta, următorul pas este un audit rapid al proceselor și datelor. De acolo se poate construi o strategie realistă, aliniată la obiectivele tale pe 2026–2028.