AI şi fonduri britanice: şansa startup-urilor tech româneşti

Echipe mici din România care folosesc AI reuşesc azi să facă ce făceau, acum câţiva ani, corporaţii cu sute de oameni. Asta e „renaşterea” despre care vorbeşte Oliver Yonchev, fondatorul CoCreated, un venture studio britanic care cofondează startup-uri încă din faza de idee.

Pentru ecosistemul tech local, mesajul lui e clar: talentul există, însă avantajul real îl vor avea fondatorii care îmbină ambiţia cu tehnologie de inteligenţă artificială şi cu acces la capital inteligent.

Articolul de faţă intră direct în miezul problemei: cum pot startup-urile şi companiile IT româneşti să folosească AI pentru a construi produse SaaS şi soluţii B2B competitive global, astfel încât fonduri ca CoCreated să nu fie o excepţie, ci o normalitate în cap table.

1. De ce fondatori ca Oliver Yonchev se uită tot mai atent la România

Mesajul lui Oliver Yonchev e mai mult decât un compliment politicos la o conferinţă:

„Scena tech din România are talent incredibil, iar cu ambiţia şi suportul potrivit nu există motive pentru care start-up-urile româneşti să nu poată concura global.”

Asta spune cineva care a condus Social Chain (evaluată la peste 600 mil. dolari) şi a cofondat Flight Story alături de Steven Bartlett. Pe scurt: ştie ce înseamnă să construieşti businessuri de zeci şi sute de milioane.

De ce contează pentru România?

• avem forţă tehnică puternică (programatori, data scientists, MLOps, specialişti DevOps);
• costul cu echipele este încă competitiv faţă de Vest;
• apar tot mai multe iniţiative de tip venture studio / venture builder;
• AI „egalizează” accesul la productivitate – un fondator bun cu o echipă de 5 oameni poate produce valoare comparabilă cu un jucător mult mai mare, dacă foloseşte corect AI.

Pentru investitori ca Yonchev, România devine interesantă exact în acest context: talent + AI + cost competitiv = potenţial mare de randament. Dar ecuaţia se închide doar dacă startup-urile îşi construiesc produsele cu AI în ADN, nu ca add-on de marketing.

2. AI ca „egalizator de productivitate” pentru startup-urile româneşti

Citatul-cheie din interviul lui Yonchev merită pus pe perete în orice hub de inovaţie:

„Într-o lume în care AI acţionează ca un egalizator al productivităţii, unde fiecare are mai mulţi copiloţi digitali care îl sprijină, echipele mici pot realiza mult mai multe.”

Tradus pentru un startup românesc de SaaS sau B2B tech, asta înseamnă concret:

2.1. Ciclu de dezvoltare software de 2–3 ori mai rapid

Companiile IT din seria „AI în Industria IT din România: Servicii şi Produse” care performează deja folosesc:

• asistenţi de cod AI (GitHub Copilot, modele custom) pentru generare de cod, refactorizare, teste unitare;
• tool-uri de testare automatizată cu AI care generează şi actualizează scenarii de test din specificaţii în limbaj natural;
• DevOps cu AI pentru optimizare de costuri în cloud, scalare automată şi detectarea timpurie a incidentelor.

Rezultatul: un MVP care dura 9–12 luni poate fi lansat în 3–5 luni. Pentru un investitor, asta înseamnă burn rate mai mic şi time-to-market mai scurt, adică risc redus.

2.2. Echipă mică, productivitate mare

Un startup românesc cu 6–8 oameni care ştiu să folosească AI poate concura direct cu un competitor occidental de 20–30 de oameni dacă:

• îşi automatizează suportul de nivel 1 cu chatboţi AI antrenaţi pe propria documentaţie;
• foloseşte AI pentru analiză de date clienţi şi decide roadmap-ul de produs pe bază de insight-uri, nu de instincte;
• îşi construieşte procese interne (HR, vânzări, marketing) cu copiloţi interni – agenţi AI integraţi în CRM, ERP, tool-uri de project management.

Asta este, de fapt, „egalizatorul de productivitate” de care vorbeşte Yonchev. Cine îl ignoră, porneşte cu handicap.

3. Ce caută fondurile de tip venture studio la un startup românesc

Oliver Yonchev spune clar: „Ne interesează, în primul rând, capacitatea fondatorului şi avantajul său unic în rezolvarea problemei alese.” Nu tehnologia în sine, nu buzzword-urile.

Pentru un startup românesc care vrea să atragă un fond ca CoCreated (sau orice fond serios care pariază pe AI), asta se traduce în câteva criterii simple, dar dure:

3.1. Fondator cu „edge” clar şi validabil

Nu ajunge să fii „pasionat de AI”. Ai nevoie de un avantaj clar:

• experienţă profundă într-o industrie (ex: 7 ani în logistică) +
• capacitatea de a folosi AI pentru a rezolva probleme concrete din acea industrie.

Exemple de „edge” care conving investitorii:

• un fost director de operaţiuni într-un lanţ de retail românesc care construieşte un motor AI de forecast pentru stocuri;
• un specialist în asigurări care dezvoltă un motor AI de scoring de risc pentru IMM-uri din CEE;
• un fost CTO într-o companie de outsourcing care lansează un SaaS de testare automatizată cu AI pentru echipe DevOps.

3.2. Domenii care îi interesează: new media, marketing, productivitate B2B

CoCreated spune că rămâne, deocamdată, în zonele pe care le înţelege:

• new media – platforme de conţinut, tool-uri pentru creatori, analytics pentru social media;
• marketing tech – automatizare de campanii, personalizare cu AI, optimizare creativă;
• productivitate B2B – soluţii care reduc timp şi costuri pentru echipe de vânzări, suport, financiar, HR.

Dacă eşti un startup românesc care dezvoltă produs SaaS B2B cu AI într-una din zonele astea, eşti exact în sweet spot-ul descris de Yonchev.

3.3. AI integrat în produs, nu doar în pitch

Investitorii serioşi văd imediat diferenţa între:

• un deck care spune „folosim AI” cu un call la un API de tip LLM;
• un produs în care AI este integrat în arhitectura tehnică, fluxurile de lucru şi modelul de business.

Ce arată că iei AI în serios:

• ai pipeline-uri de date bine gândite (colectare, curăţare, guvernanţă);
• ai luat decizii conştiente între modele open-source vs. modele comerciale;
• ai un plan credibil de costuri de inferenţă şi de scalare tehnică;
• ştii cum vei gestiona riscurile de confidenţialitate şi securitate.

Aici multe startup-uri româneşti păcătuiesc: vin cu idee bună, dar fără arhitectură clară de AI. Pentru un fond de tip venture studio, asta e un steag roşu.

4. Cum arată un „roadmap AI” sănătos pentru un startup românesc

Dacă vrei să joci în liga globală şi să atragi investitori internaţionali, ai nevoie de un plan clar de AI, nu doar de un POC amuzant făcut cu un chatbot.

Un roadmap AI minim-viabil pentru un startup tech românesc ar trebui să includă:

4.1. Faza 1 – Fundamente (0–3 luni)

• Definirea clară a problemelor de business unde AI aduce valoare (nu peste tot, doar acolo unde contează cu adevărat).
• Audit de date: ce date ai, ce calitate au, ce date trebuie colectate.
• Alegerea stack-ului iniţial:
  • cloud (Azure, AWS, GCP sau hibrid);
  • modele de bază (LLM, modele de clasificare, modele de recomandare);
  • tool-uri MLOps pentru versiuni, monitorizare, deployment.

4.2. Faza 2 – MVP AI (3–6 luni)

Construiţi 1–2 feature-uri cheie cu AI care:

• rezolvă o problemă clară pentru clienţi;
• reduc costuri sau cresc veniturile într-un mod măsurabil;
• pot fi prezentate simplu unui investitor: „Înainte + după AI”.

Exemple:

• un modul de prioritizare automată a lead-urilor în CRM;
• un asistent AI pentru onboarding care reduce timpul de training al unui nou utilizator de la 3 ore la 30 de minute;
• un detector de anomalii care previne downtime în infrastructură.

4.3. Faza 3 – Scalare şi diferenţiere (6–18 luni)

Aici se câştigă sau se pierde meciul:

• optimizezi costurile de inferenţă (model mai mic, distilare, caching);
• creezi modele proprii antrenate pe datele tale, nu doar API calling;
• integrezi AI în tot ciclul de viaţă al produsului: de la design, la development, suport şi sales.

Investitorii ca Yonchev vor să vadă că ai o viziune pe 18–24 de luni despre cum AI devine avantajul tău competitiv, nu doar „feature cool”.

5. De ce AI e biletul mai scurt către pieţele internaţionale

Realist vorbind, un startup românesc pleacă cu trei handicapuri:

• brand de ţară mai slab cunoscut;
• lipsă de încredere iniţială din partea unor clienţi enterprise Vest;
• acces mai limitat la reţele de distribuţie globale.

AI nu rezolvă brandingul peste noapte, dar poate reduce fricţiunea de intrare pe pieţe noi.

5.1. Produse mai bune, cu cost mai mic

Când foloseşti AI pentru dezvoltare, testare şi suport:

• poţi oferi preţuri mai bune la abonamente SaaS;
• îţi permiţi să intri agresiv în pieţe externe cu oferte pilot;
• ajungi mai repede la functional parity cu competitori din Vest.

5.2. Localizare şi personalizare accelerate

Un produs SaaS românesc cu AI integrat poate:

• localiza interfaţa şi documentaţia în 5–10 limbi într-un timp foarte scurt;
• ajusta mesajele, fluxurile şi recomandările în funcţie de piaţă (DACH vs. Nordics vs. CEE);
• învăţa rapid din datele utilizatorilor din fiecare ţară şi adapta produsul.

Asta înseamnă go-to-market mai rapid şi o şansă reală să prinzi tracţiune internaţională înainte să te copieze cineva mai mare.

5.3. Argument mai puternic la masă cu investitorii

Când discuţi cu un fond ca CoCreated şi poţi arăta:

• un produs deja folosit în 3–4 ţări;
• rezultate clare (ex: reducere cu 35% a timpului de procesare, creştere cu 47% a conversiilor);
• un roadmap clar de AI pe următoarele 12 luni;

…discuţia nu mai este „de ce să investim în România?”, ci „cât de repede putem scala ceea ce aţi început deja?”.

Concluzie: fereastra de oportunitate pentru startup-urile româneşti cu AI

Anul 2025 se încheie cu un mesaj clar pentru ecosistemul tech local: fonduri internaţionale văd în sfârşit România ca pe un teren fertil pentru startup-uri de AI şi produse B2B globale. Declaraţiile lui Oliver Yonchev nu sunt un compliment izolat, ci parte dintr-un trend mai amplu: capitalul caută echipe mici, foarte productive, care folosesc AI inteligent.

Pentru fondatori şi companiile IT româneşti, următoarea mişcare e destul de clară:

• construiţi produse cu AI în centrul arhitecturii, nu doar în prezentări;
• alegeţi probleme de business reale, în industrii în care aveţi „edge” local;
• pregătiţi un roadmap AI credibil pe 12–24 luni şi un pitch care vorbeşte pe limba investitorilor: metrici, productivitate, scalare.

Fereastra e deschisă acum. Întrebarea este câţi fondatori români vor ieşi din modul „outsourcing” şi vor intra în modul „proprietari de produs AI global”. Cei care o fac în următorii 2–3 ani vor fi numele despre care vom vorbi la conferinţe în 2028, nu doar în România, ci în toată Europa.