Dezbaterea despre noua lege a drepturilor de autor ascunde o miză mai mare: cum folosim AI în România ca artiștii să fie plătiți corect, iar business-ul să scape de haos.
AI și drepturile de autor: șansa reală a artiștilor români
În timp ce la Palatul Victoria se dezbate forma finală a noii legi a drepturilor de autor, o altă discuție lipsește aproape complet: cum poate fi folosită inteligența artificială pentru ca artiștii să fie plătiți mai corect și companiile să nu se înece în birocrație.
Consultările dintre Guvern și artiști pe tema înlocuirii licenței colective extinse cu licențiere individuală arată o tensiune clasică: statul și business-ul vor flexibilitate, artiștii vor siguranța încasărilor. Realitatea? Conflictul acesta nu se rezolvă doar printr-un paragraf în lege, ci prin infrastructură digitală inteligentă.
În seria „AI în Industria IT din România: Servicii și Produse”, articolul de azi pune reflectorul pe un subiect sensibil: cum ar putea arăta, în mod matur, o combinație între legislația drepturilor de autor și soluții AI dezvoltate chiar de companii IT românești.
Ce se discută la Guvern și de ce contează pentru business
Esențial, dezbaterea de la Palatul Victoria se învârte în jurul unui punct critic:
Ministerul Culturii propune trecerea de la licență colectivă extinsă pentru muzică ambientală, concerte și spectacole, la licențiere individuală, unde fiecare autor decide separat.
Artiștii resping, de teamă că:
- va crește neplata drepturilor de autor
- va exploda birocrația
- micii creatori vor avea cel mai mult de pierdut
Guvernul încearcă să armonizeze legea cu normele europene și anunță o „metodologie unică” și „un singur organism comun de colectare” pentru muzica ambientală. Practic, se recunoaște că, fără o formă de centralizare, mecanismul se blochează.
Pentru companii, în special pentru retail, HORECA, fitness, entertainment, două lucruri sunt evidente:
- Licențierea va rămâne obligatorie – controalele și amenzile vor continua.
- Complexitatea va crește, indiferent de forma finală a legii, pentru că:
- se aliniază la standarde UE
- artiștii cer transparență și trasabilitate
- statul vrea date și raportări mai precise
Aici intră în scenă AI-ul. Fără automatizare și soluții software inteligente, atât artiștii, cât și companiile vor continua să lucreze „pe întuneric”, cu Excel-uri, declarații pe hârtie și verificări manuale imposibil de scalat.
De ce manual nu mai merge: limitele actualului model
Modelul actual, fie el cu gestiune colectivă sau individuală, are probleme structurale:
- Raportare manuală: cine ce melodie a difuzat, de câte ori, în ce interval, în ce locație – de multe ori completat „din ochi”.
- Împărțire aproximativă a banilor: organismele de gestiune colectivă distribuie pe baza unor eșantioane sau declarații incomplete.
- Lipsă de încredere: artiștii suspectează neplăți sau raportări incorecte; companiile suspectează tarife arbitrare.
- Zero granularitate: dacă un brand folosește muzică doar la anumite ore, în anumite spații, e greu de reflectat corect în costuri.
Asta explică perfect reacția artiștilor la ideea de licențiere individuală:
„Dacă nici colectiv nu reușim să urmărim corect muzica difuzată, cum să credem că, la nivel individual, nu se va ajunge la haos și neplată?”
Și au dreptate – dacă rămânem în logica analogică. Fără AI și infrastructură digitală, licențierea individuală poate deveni un coșmar administrativ atât pentru artiști, cât și pentru firme.
Cum poate ajuta AI-ul în gestionarea drepturilor de autor
AI poate face trei lucruri pe care oamenii pur și simplu nu le pot realiza la scară mare:
- Recunoașterea automată a conținutului (audio, video, imagine, text)
- Corelarea cu baze de date de drepturi și licențe
- Calculul și distribuția automată a remunerațiilor
Aplicat la contextul românesc discutat la Guvern, un ecosistem sănătos ar putea arăta așa:
1. Monitorizare automată în spații publice
Soluții AI de tip audio fingerprinting pot:
- recunoaște în timp real ce melodii se aud într-un magazin, restaurant, sală de fitness
- înregistra exact durata, frecvența și ora difuzării
- trimite automat rapoarte criptate către un sistem central
Asta transformă:
- pentru artiști: „cred că mă difuzează” în „știu exact unde și cât am fost difuzat”
- pentru companii: „declar ce mi-aduc aminte” în „plătesc ce am folosit, cu dovadă tehnică în spate”
2. „Creierul legal” – platformă AI pentru drepturi și licențe
La nivel național, un hub digital de drepturi de autor, construit împreună de stat, OGC-uri și companii IT, ar putea:
- păstra registre de opere, titulari, tipuri de licențe
- integra legislația națională + directivele europene
- oferi interfețe API pentru POS-uri, platforme de streaming, aplicații HORECA
- calcula automat sumele datorate, în funcție de tipul de utilizare
AI-ul aici nu „înlocuiește” juriștii, dar:
- aplică regulile de licențiere consistent și rapid
- semnalează anomalii (diferențe mari față de luni anterioare, lipsă de raportări din anumite sectoare)
- poate simula efectele unor modificări legislative înainte să fie aprobate
3. Dashboard-uri transparente pentru artiști și companii
O platformă modernă, alimentată de AI, poate oferi:
-
Pentru artiști:
- statistici pe locații, ore, tipuri de business
- prognoze de venit în funcție de trenduri de difuzare
- notificări când o piesă începe să crească într-un anumit oraș sau sector
-
Pentru companii:
- cost per locație, per oră, per tip de conținut
- simulări („dacă reducem muzica ambientală după ora 20:00, cât economisim?”)
- dovadă clară, arhivată, pentru eventuale controale
De aici începe valoarea reală pentru business: nu doar „bifăm legalul”, ci folosim datele pentru decizii comerciale mai bune.
Licențiere individuală vs licență colectivă: cum le împacă AI-ul
Disputa dintre licență colectivă și licențiere individuală nu e doar juridică, e și tehnică. Fără tehnologie, licențierea individuală e aproape imposibilă la scară mare.
Cu AI și software bine gândit, se poate ajunge la un model hibrid, în care:
-
Artiștii mari (cu echipe, impresari, brand puternic) își pot gestiona direct o parte din licențe:
- negocieri personalizate cu branduri
- campanii speciale, exclusivități
- tarife dinamice, în funcție de sezon sau campanii
-
Artiștii independenți și cei fără infrastructură rămân sub umbrela gestiunii colective, dar:
- cu trasabilitate mult mai bună
- cu plăți bazate pe date reale, nu pe aproximări
AI-ul poate funcționa ca un „router de drepturi”:
- primește evenimente de difuzare (ce piesă, unde, când)
- verifică dacă acel artist e în sistem colectiv sau are licențiere directă cu anumite companii
- distribuie automat sumele în logica potrivită fiecărui caz
Asta răspunde fricilor artiștilor legate de neplată:
„Nu contează prin ce canal se face licențierea, cât timp fiecare difuzare e monitorizată, înregistrată și plătită cu aceeași rigoare tehnică.”
Șansa companiilor IT din România: produse SaaS pentru drepturi de autor
Subiectul licențelor și al drepturilor de autor nu e doar problemă pentru artiști, ci și o oportunitate clară pentru industria IT românească.
În contextul seriei „AI în Industria IT din România: Servicii și Produse”, apar câteva direcții concrete în care firmele locale pot construi valoare:
1. SaaS de monitorizare audio pentru retail și HORECA
Un produs B2B care să ofere:
- dispozitiv hardware mic + software AI de recunoaștere audio
- raportare automată lunară către organismul de colectare
- facturare integrată și arhivă de rapoarte pentru controale
Model de venit: abonament lunar per locație. Piața? Mii de magazine, restaurante, spații comerciale în România.
2. Platformă de management al drepturilor de autor (Rights Management Hub)
Un SaaS multi-tenant destinat:
- OGC-urilor și entităților de gestiune independentă
- caselor de discuri, label-urilor și publisherilor
- agențiilor de publicitate și studiourilor de producție
Funcționalități cu AI:
- reconcilierea automată a raportărilor din surse diferite
- detectarea de anomalii și posibile fraude
- predicții de cash-flow și distribuții viitoare
3. API-uri românești de content recognition
În loc să depindem doar de soluții mari, internaționale, companiile românești pot construi:
- servicii de
audio fingerprintingoptimizate pentru catalogul regional - microservicii care se pot integra în POS, CRM, ERP, sisteme de ticketing
Asta creează un avantaj competitiv serios pentru export de produse SaaS pe alte piețe est-europene cu provocări similare.
De ce merită să investești acum în AI pentru licențiere
Pentru un CEO sau fondator de companie românească (fie IT, fie din retail/HORECA), subiectul drepturilor de autor pare, la prima vedere, un simplu „cost de conformare”. E mai mult de atât.
3 motive directe pentru business:
- Reduci riscul de amenzi și litigii – cu un istoric de difuzări și licențe, apărarea juridică devine concretă, nu teorie.
- Controlezi costurile – știi exact ce folosești, cât, unde. Poți ajusta politicile interne pe date reale.
- Îți modernizezi infrastructura digitală – integrarea AI pentru licențiere e un pas natural alături de alte inițiative: automatizare contabilă, ERP, CRM inteligent.
Iar pentru companiile IT:
- zona de AI pentru legal & rights management e încă foarte puțin ocupată în România
- cererea va crește inevitabil pe măsură ce legea se aliniază la UE
- poți construi produse scalabile, recurente, cu potențial de export
Ce urmează și unde poți acționa concret
Premierul a cerut reluarea consultărilor cu Comisia Europeană și cu asociațiile de artiști. Asta înseamnă că actul normativ nu e încă în forma finală. Pentru mediul privat, fereastra asta de timp e o ocazie rară.
Dacă ești:
- companie IT – e momentul să validezi idei de produse SaaS pentru drepturi de autor, să discuți cu OGC-uri, label-uri, artiști independenți, lanțuri de retail.
- business care folosește muzică – merită să te uiți la cum poți automatiza raportarea, măcar la nivel intern, chiar înainte să existe o soluție națională centralizată.
- artist sau manager de artist – începe să pui presiune publică nu doar pe textul legii, ci și pe infrastructura digitală din spatele ei.
Dacă ne vom limita doar la licență colectivă vs licențiere individuală, vom repeta același film din 10 în 10 ani. Dacă includem serios inteligența artificială și software-ul românesc în ecuație, avem o șansă reală să construim un model în care:
- artiștii sunt plătiți mai corect
- companiile au claritate și control
- industria IT își găsește o nișă profitabilă și exportabilă
Adevărata întrebare pentru următorii ani nu e doar „cum arată legea drepturilor de autor”, ci cine va construi platformele inteligente care o fac aplicabilă în practică.
Dacă ești companie din România și te gândești cum să introduci AI în procesele tale de business – fie în licențiere, fie în alte zone – acum e momentul să testezi, la scară mică, soluții pilot. Ce construiești în 2026 îți va defini avantajul competitiv pentru tot deceniul următor.