Cum ne afectează România disputa solară Canada–China

AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde••By 3L3C

Canada reanalizează taxele antidumping pentru panouri solare chinezești. Iată ce poate însemna pentru România și cum te ajută AI să‑ți protejezi proiectele.

AI energie Romaniapanouri solare Chinataxe antidumpinglanț de aprovizionare PVtranziția verde România
Share:

Canada, China, panouri solare și… România

În 2025, peste 80% din panourile solare instalate în lume provin direct sau indirect din lanțuri de aprovizionare cu origine în China. Când un stat mare ca Canada redeschide o anchetă privind taxele antidumping pentru modulele fotovoltaice chinezești, nu e doar o știre de politică comercială – e un semnal pentru toată industria solară globală.

Pentru România, care are în față câțiva ani critici pentru tranziția verde și pentru atingerea țintelor de regenerabile, astfel de semnale contează. Prețul și disponibilitatea modulelor fotovoltaice pot decide dacă un proiect C&I sau rezidențial iese „pe plus” sau se amână pe termen nedefinit.

În seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde”, articolul de azi ia știrea din Canada ca punct de plecare și o transformă într‑un ghid practic: ce spune cazul canadian, ce ar putea urma în Europa, ce riscuri reale apar pentru dezvoltatorii români și cum poate fi folosită inteligența artificială în analiza lanțului de aprovizionare ca să reduci aceste riscuri.

Ce s‑a întâmplat în Canada, pe scurt

Canada nu pornește de la zero. Există deja un ordin (RR‑2020‑001, din 25.03.2021) care impune taxe antidumping și compensatorii pentru module și laminate fotovoltaice originare sau exportate din China. Acestea acoperă:

  • module și laminate cu celule de siliciu cristaline;
  • produse thin‑film pe bază de siliciu amorf, CdTe sau CIGS.

Sunt deja excluse din acest ordin:

  • produse sub 100 W;
  • produse integrate în echipamente electrice a căror funcție principală nu este producția de energie.

În 2025, Tribunalul Canadian pentru Comerț Internațional a deschis o revizuire intermediară a ordinului după o cerere venită de la Kings Solar Solutions, care a solicitat excluderea panourilor flexibile ce se montează pe suprafețe curbe. Ulterior, două companii producătoare nord‑americane (Heliene și Silfab) au spus că ar fi de acord și cu o excludere pentru module de putere mică (până în 200 W).

Tribunalul a decis că merită o analiză punctuală a cererii Kings Solar Solutions, iar părțile interesate pot participa până la 23.12.2025. Decizia finală va veni „la momentul potrivit”.

Mesajul real pentru restul lumii? Regimul de taxe pentru panourile chinezești nu este bătut în cuie, iar anumite segmente de produs – module flexibile, low‑watt – ar putea intra sau ieși din zona de taxare, în funcție de presiunea pieței și de argumentele actorilor locali.

De ce contează pentru Europa și România

Canada nu este un caz izolat. Europa, SUA, Mexic, India, Brazilia – toate au avut în ultimul deceniu investigații privind dumpingul și subvențiile pentru produse solare din China. Când un nou stat sau un nou tip de produs intră în discuție, apar trei efecte care se transmit rapid și către România:

  1. Redirecționarea fluxurilor de export
    Dacă Canada menține taxele pe anumite produse, o parte din modulele chinezești „împinse” afară de acolo vor căuta alte piețe. Europa este, evident, una dintre destinații. Asta poate însemna:

    • presiune în jos pe prețuri, temporar;
    • potențiale reacții de tipul „măsuri de salvgardare” sau investigații UE.

  2. Semnal politic
    Faptul că un tribunal comercial reevaluează anumite segmente (de exemplu panouri flexibile) este un indiciu că reglementările pot deveni mai fine, mai segmentate pe tehnologie. UE poate urma același drum: taxe diferite în funcție de tip, putere, integrare în produse finale.

  3. Volatilitate de preț și termene de livrare
    Orice discuție serioasă despre taxe creează incertitudine. Producătorii, traderii și dezvoltatorii încep să-și repoziționeze stocurile. Pentru România, asta se traduce prin:

    • oferte de module care expiră mai repede;
    • clauze contractuale mai stricte privind „change in law” și variația prețurilor;
    • riscul ca proiecte în fază de semnare EPC să fie re‑costate.

Realitatea? Majoritatea proiectelor fotovoltaice din România depind încă de module importate, direct sau indirect, din China. Orice mișcare în legislația comercială globală ajunge, cu un anumit decalaj, și în oferta ta de echipamente.

Cum lovește concret un dezvoltator sau producător de energie din România

Impactul nu este teoretic. Dacă conduci un portofoliu de proiecte de energie regenerabilă, câteva scenarii sunt foarte probabile pentru următorii 2–3 ani:

1. Schimbări bruște de preț la module

În 2023–2024, UE a beneficiat de un exces de ofertă de panouri, cu scăderi de preț de peste 40%. Dacă tot mai multe piețe introduc sau rafinează taxe antidumping, direcția fluxurilor se schimbă, iar prețul la poarta Europei poate urca din nou. Pentru un parc de 50 MW, o variație de doar 20 €/kW în costul modulelor înseamnă 1 milion de euro diferență în CAPEX.

2. Dificultatea de a standardiza tehnic

Dacă anumite tipuri de module (de exemplu flexibile, pentru acoperișuri curbe, parcări solare, BIPV) devin mai greu de importat sau mai scumpe, proiectanții trebuie să schimbe:

  • layout‑uri;
  • calcule de structură;
  • scheme electrice;
  • scenarii de producție pe termen lung.

Orice reproiectare consumă timp, bani și poate împinge proiectul în afara calendarului de conectare sau a ferestrelor de finanțare.

3. Presiune pe lanțul de aprovizionare local

Pe termen mediu, UE încurajează producția locală de module. Asta e o veste bună pentru reziliența pe termen lung, dar în următorii ani capacitatea europeană nu acoperă cererea. În vârf de piață, se poate ajunge la:

  • timpi de livrare mai lungi;
  • prioritizare pentru proiectele mari sau pentru jucătorii cu relații consolidate;
  • creșterea prețurilor la module „made in EU”.

Pentru un dezvoltator român de dimensiune medie, negocierea va deveni mai dură, iar lipsa de date solide despre piață poate însemna contracte dezechilibrate.

Unde intră AI: monitorizare, predicție și decizie mai bună

Aici începe partea interesantă. AI în industria energetică românească nu înseamnă doar predicția consumului sau mentenanță pentru parcurile fotovoltaice. Înseamnă și:

sisteme inteligente care monitorizează în timp real schimbările de politică comercială, prețurile pe lanțul de aprovizionare și riscurile de livrare, apoi traduc totul în decizii de achiziție concrete.

1. Monitorizare automată a riscurilor comerciale

Un sistem AI de tip „supply chain intelligence” poate:

  • scana zilnic mii de documente publice (decizii de tribunale comerciale, anunțuri guvernamentale, consultări publice);
  • identifica mențiuni relevante: „anti‑dumping duties”, „interim review”, „solar modules”, „China” etc.;
  • clasifica știrile după impact potențial (preț, disponibilitate, timp);
  • alerta departamentele de achiziții și de strategie când un caz ca cel din Canada apare.

Pentru o firmă românească, asta înseamnă că afli mai devreme și poți să:

  • blochezi prețuri avantajoase înainte de valul de reacții;
  • diversifici furnizorii;
  • replanifici calendarul de achiziții.

2. Modele de predicție a prețurilor la module fotovoltaice

AI poate folosi serii de timp cu:

  • prețuri istorice pe tehnologii (mono PERC, TOPCon, HJT, thin‑film);
  • costuri de transport pe rute majore Asia–Europa;
  • anunțuri și decizii privind taxe sau subvenții;
  • cerere prognozată în marile piețe (UE, SUA, India).

Pe baza acestor date, un model antrenat corect poate oferi dezvoltatorilor:

  • scenarii de preț pentru 6–24 luni;
  • intervale de probabilitate (ex: „70% șansă ca prețul să fie între 0,11–0,13 €/W în T3 2026”);
  • recomandări de ferestre optime pentru achiziție.

Nu e magie, e statistica dusă la nivelul următor. Și este exact genul de instrument de care are nevoie un portofoliu românesc de 100–300 MW în dezvoltare.

3. Optimizarea strategiei de stoc și contractare

AI poate automatiza întrebările pe care, în mod normal, le pui într-un Excel uriaș:

  • Merită să cumpăr acum și să țin stoc 3 luni, sau să aștept?
  • Care este combinația optimă între module „made in EU” și importuri asiatice pentru a minimiza riscul de reglementare și a ține CAPEX sub X €/W?
  • Cum ajustez mixul tehnologic (putere pe modul, eficiență, dimensiune) ca să reduc vulnerabilitatea la un anumit tip de tarif?

Un motor de optimizare bazat pe AI, alimentat cu date reale de la furnizori și cu scenarii de preț, poate genera strategii clare:

  • volume optimale pe furnizor;
  • praguri de preț la care are sens să semnezi;
  • scenarii de „plan B” dacă o anumită rută sau țară devine problematică.

Exemple concrete pentru piața românească

Cum ar arăta aplicarea acestor idei într‑o companie reală din România, în contextul cazului Canada–China?

Cazul 1: Dezvoltator cu portofoliu C&I și parcuri mari

Un dezvoltator care are:

  • 20 MW rooftop C&I în construcție în 2026;
  • 150 MW greenfield în diverse faze de autorizare;
  • clienți industriali care cer termene ferme de punere în funcțiune.

Un sistem AI de analiză a lanțului de aprovizionare ar putea:

  1. Să marcheze știrea privind revizuirea taxelor în Canada ca „semnal timpuriu” de posibilă presiune pe fluxurile de export chineze.
  2. Să recalibreze modelele de preț la module pentru următoarele 12 luni: ușoară creștere de preț în scenariul de bază, volatilitate ridicată în scenariul pesimist.
  3. Să recomande:
    • semnarea în T1 2026 a unui contract cadru pentru o parte din volume cu preț fix și condiții clare de „change in law”;
    • introducerea în contractele cu clienții a unor clauze de ajustare a prețului dacă anumite praguri tarifare sunt depășite la nivel UE.

Cazul 2: Producător/distribuitor român de echipamente PV

Un importator‑distribuitor care aduce 150–200 MW/an de module și invertori poate folosi AI pentru:

  • scoring de risc pe fiecare furnizor din Asia (expunere la taxe, dependență de o singură piață, situație financiară);
  • previzionarea termenelor de producție și livrare în funcție de sezonalitate și tensiuni comerciale;
  • recomandări privind mixul de stoc (cât să fie module standard, cât să fie panouri specializate – flexibile, BIPV, low‑wattage).

În contextul canadian, sistemul poate sugera:

  • reechilibrarea portofoliului de panouri flexibile către furnizori cu producție și în afara Chinei;
  • negocierea unor opțiuni de relocare a producției către fabrici din Turcia, India sau UE, chiar cu cost ușor mai mare, pentru clienții sensibili la risc de reglementare.

Ce ar trebui să facă acum jucătorii din energia românească

Blocajul nu este o opțiune. Tranziția verde nu așteaptă să se limpezească toate deciziile de taxe din Canada, SUA sau Asia. Din perspectiva mea, un plan sănătos pentru 2026–2027 arată așa:

  1. Construiește un radar de informații pe comerț cu echipamente energetice
    Chiar dacă încă nu ai o platformă AI proprie, poți defini clar ce vrei să urmărești: taxe, subvenții, anchete antidumping, politici industriale.

  2. Investiție treptată în AI pentru lanțul de aprovizionare
    Nu e nevoie să pornești cu un sistem perfect. Poți începe cu:

    • un model simplu de predicție a prețurilor la module;
    • un motor de alerte pe documente publice;
    • analize trimestriale asistate de AI pentru strategie de achiziții.

  3. Integrează riscurile comerciale în business case‑urile de proiect
    Când faci modelul financiar pentru un parc solar sau un portofoliu de rooftop:

    • include scenarii de preț la module, nu doar o singură valoare;
    • leagă decizia de go/no‑go de analize actualizate cu ajutorul AI;
    • discută încă din start cu finanțatorii cum veți gestiona aceste riscuri.

  4. Colaborează pe date și expertiză
    Pentru piața românească, are sens ca dezvoltatori, EPC‑uri și furnizori să coopereze măcar parțial pe schimb de date anonimizate privind prețuri și termene de livrare. Modelele AI devin cu atât mai bune cu cât datele sunt mai bogate.

Pe scurt: cazul Canada–China nu este o problemă „a altora”, ci un preview. Cine își construiește acum capabilități de AI în analiza lanțului de aprovizionare pentru energie regenerabilă va fi, peste 3–5 ani, în poziția de a alege, nu de a accepta ce a mai rămas.

Ce urmează pentru seria „AI în Industria Energetică din România”

Disputa canadiană pe taxele antidumping ne arată încă o dată că tranziția verde nu este doar despre kilowați și megawați, ci și despre geopolitică, politici comerciale și date.

În articolele următoare din serie vom merge mai adânc în:

  • cum poți folosi AI pentru optimiza mixul de surse regenerabile într‑un portofoliu românesc;
  • ce înseamnă modele avansate de predicție a consumului pentru companii industriale;
  • cum arată un sistem de mentenanță predictivă eficient pentru parcuri fotovoltaice și eoliene.

Dacă ești implicat în dezvoltarea sau finanțarea de proiecte solare în România, momentul să‑ți pui întrebarea este simplu: ce decizie importantă pentru următorii ani iei încă „după instinct”, și cum ai putea să o iei, în schimb, pe baza unor analize AI solide?