Stocare prin pompare și AI: lecția Indiei pentru România

Stocarea care ține luminile aprinse când nu bate vântul

În Uttarakhand, India, un singur proiect de hidrocentrală cu acumulare prin pompare adaugă 1 GW de capacitate de vârf în sistem. Unitatea a treia, de 250 MW, tocmai a fost pusă în funcțiune de THDC India Ltd., subsidiară a gigantului NTPC. Practic, e ca și cum ai porni sau opri, în câteva minute, un „mega-parc” de baterii capabil să stabilizeze rețeaua pentru milioane de oameni.

Pentru România, aflată în plină tranziție verde și cu obiective ambițioase pe 2030, genul acesta de proiect nu e doar interesant; e un manual de instrucțiuni. Mai ales dacă îl privim prin lentila inteligenței artificiale: algoritmi care decid când pompezi apă, când produci energie, cum integrezi optim eolianul din Dobrogea și fotovoltaicul din toată țara.

În acest articol, parte din seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde”, folosesc exemplul proiectului de 1 GW al THDC ca punct de plecare. Vezi clar:

• de ce stocarea prin pompare rămâne coloana vertebrală a unui sistem energetic cu multe regenerabile;
• cum poate AI să transforme astfel de proiecte în „creierul” flexibilității din rețea;
• ce ar putea face, realist, România în următorii 5–10 ani.

Ce a făcut India concret: 1 GW flexibil, acolo unde contează

Proiectul THDC din Tehri, statul Uttarakhand, este un hidro cu acumulare prin pompare de 1 GW (4×250 MW), cu turație variabilă.

Pe scurt:

• are 4 unități de 250 MW fiecare;
• e gândit să ofere capacitate de vârf (peaking) pentru rețeaua din nordul Indiei;
• folosește două baraje existente, Tehri și Koteshwar, ca rezervoare superior și inferior;
• echipamentele principale (turbine, generatoare cu turație variabilă, sisteme de control) sunt furnizate de Alstom, cu lucrări de construcții realizate de Hindustan Construction Co.

Prima unitate de 250 MW a intrat în funcțiune în iunie 2025, iar în decembrie a fost pusă în exploatare și a treia unitate. Între timp, compania a semnat un PPA pentru 184 MW cu statul Gujarat, ceea ce arată ceva simplu: există cerere clară de capacitate flexibilă, nu doar de energie ieftină la prânz.

De ce contează asta pentru noi, dincolo de detalii tehnice?

• India are deja un mix tot mai mare de solar și eolian, exact direcția în care merge și România.
• Hidro cu acumulare prin pompare este ancoră de stabilitate pentru rețele cu multe regenerabile.
• Dimensiunea de 1 GW nu e science-fiction; este perfect relevantă pentru un sistem național de mărimea României.

De ce stocarea prin pompare este „bateria” pe care România încă o subestimează

Stocarea prin pompare este, în esență, o baterie gravitațională:

• când ai exces de energie (de exemplu, la prânz, cu mult solar), pompezi apă în lacul superior;
• când ai vârf de consum (seara, iarna, perioade fără vânt), lași apa să cadă și produci energie ca într-o hidro clasică.

Față de bateriile litiu-ion, hidro cu acumulare prin pompare are câteva avantaje clare la scară de sistem energetic:

• Durată de viață: proiecte de 50+ ani, cu modernizări periodice.
• Capacitate mare de energie (GWh), nu doar putere (MW).
• Costuri pe ciclu foarte mici, odată ce investiția inițială a fost făcută.

Bateriile sunt excelente pentru răspuns rapid, reglaj de frecvență, arbitraj pe termen scurt. Dar pentru stocare de volum mare, pe ore întregi sau chiar zile, hidro cu acumulare prin pompare rămâne standardul global.

România are un atu uriaș: geografie și infrastructură hidro deja existentă. Avem deja experiență cu astfel de proiecte (Stejaru, Lotru-Ciunget), doar că nu le-am privit încă strategic, în contextul tranziției verzi și al integrării masive de regenerabile.

Unde intră AI în această discuție

Fără AI, o centrală de stocare prin pompare funcționează după:

• prognoze manuale,
• programări pe termen scurt,
• reguli simplificate (de tip „pompează noaptea, produce seara”).

Cu AI și date bune, povestea se schimbă radical:

• Prognoză de producție regenerabilă: modele care combină date meteo, istorice și de piață pentru a prezice producția de eolian și solar pe oră.
• Prognoză de consum: algoritmi care învață profilul de consum al României (sezonier, zilnic, industrial vs. rezidențial).
• Optimizare economică: AI calculează când e mai avantajos să pompezi și când să produci, în funcție de prețurile din piața pentru ziua următoare și intrazilnică.
• Control în timp aproape real: adaptare dinamică la variațiile bruște (cădere de vânt, nori pe zone mari fotovoltaice, avarii).

Realitatea e că o hidro cu acumulare prin pompare de 1 GW, fără un „creier digital” serios, e ca un bolid de raliu condus cu harta pe hârtie.

Cum ar arăta un „Tehri românesc” optimizat cu AI

Dacă transpunem lecția din India în context românesc, un proiect mare de stocare prin pompare, integrat cu AI, ar urmări câteva obiective clare.

1. Stabilitate de rețea pentru boom-ul de regenerabile

România are deja momente în care eolianul și solarul acoperă procente mari din consum. Cu proiectele noi anunțate, aceste situații vor deveni norma, nu excepția.

Un proiect de stocare prin pompare de 600–1000 MW ar putea:

• absorbi supraproducția de la prânz, când prețurile pe piață se prăbușesc;
• livra energie în orele de seară, când consumul crește și regenerabilele scad;
• reduce nevoia de pornire/oprire frecventă a centralelor pe gaze sau cărbune.

AI intră în joc prin:

• calculul optim al volumelor de apă pompate/degajate pe fiecare interval orar;
• programarea inteligentă a mentenanței, astfel încât disponibilitatea să fie maximă în perioadele critice;
• coordonarea cu alte forme de stocare (baterii la nivel de rețea, stocare la prosumatori).

2. Integrarea cu piața de energie și servicii de sistem

Un proiect de tip „Tehri românesc” nu trebuie gândit doar ca producător de energie, ci ca furnizor de flexibilitate:

• servicii de echilibrare pentru Transelectrica;
• reglaj secundar și terțiar;
• arbitraj între piețe (ziua următoare, intrazilnică, echilibrare).

Aici AI e esențial:

• modele de machine learning care prezic prețurile energiei și ale serviciilor de sistem;
• algoritmi de optimizare multi-obiectiv (maximizarea profitului, minimizarea uzurii echipamentelor, asigurarea unui anumit nivel de rezervă pentru siguranță);
• sisteme de decizie automate (cu supraveghere umană) care trimit oferte în piețele organizate.

3. Mentenanță predictivă pentru turbine, pompe și echipamente electrice

Un alt domeniu unde AI și stocarea prin pompare fac echipă bună este mentenanța:

• senzori instalați pe turbine, generatoare, lagăre, vane principale;
• date de vibrații, temperaturi, curenți electrici, poziții;
• modele de detecție de anomalii care identifică devierile de la comportamentul normal.

Rezultatul:

• reducerea timpilor neplanificați de oprire;
• planificarea reparațiilor în perioade cu prețuri scăzute la energie;
• extinderea duratei de viață a echipamentelor critice.

Am văzut deja astfel de abordări în turbine eoliene și parcuri fotovoltaice. Transferul know-how-ului spre hidro cu acumulare prin pompare este natural și, sincer, inevitabil.

Ce ar trebui să facă România concret în următorii 5–10 ani

Dacă ne uităm la exemplul Indiei și la direcția europeană, există câțiva pași destul de clari.

1. Identificarea și prioritizarea locațiilor pentru stocare prin pompare

Nu orice vale de râu este un bun candidat. Avem nevoie de:

• diferență de nivel suficientă între două lacuri;
• impact de mediu acceptabil;
• acces la rețea de înaltă tensiune.

Aici, AI poate ajuta încă din faza de planificare:

• modele GIS + AI care analizează relief, hidrologie, infrastructură existentă;
• simulări de scenarii (cum se schimbă fluxurile de energie în rețea dacă introducem 500 MW de stocare într-un anumit nod).

2. Cadrul de piață care recompensează flexibilitatea

Dacă remunerezi doar MWh produși, proiectele de stocare vor fi mereu la limita fezabilității. Avem nevoie de:

• mecanisme clare pentru plata serviciilor de sistem;
• scheme de capacitate sau contracte pentru diferență adaptate și pentru stocare;
• reguli de piață care să permită participarea agregatorilor și a sistemelor AI de optimizare.

India a mers pe combinația clasică: PPA-uri pe termen lung pentru o parte din capacitate + participarea în piață pentru rest. România poate adopta propriile formule, dar mesajul trebuie să fie clar: flexibilitatea are valoare și este plătită.

3. Investiții în „creierul digital” al sistemului energetic

Nu există tranziție verde serioasă fără digitalizare serioasă. Pentru ca un proiect de stocare prin pompare să fie cu adevărat eficient, trebuie conectat la:

• un centru de control al sistemului, capabil să proceseze date în timp real;
• modele AI pentru prognoză, optimizare și mentenanță;
• o infrastructură de comunicații sigură (cybersecurity nu e opțională).

Aici intră în scenă companiile de tehnologie, startup-urile de AI și integratorii de sistem. Din experiența pe care am văzut-o la nivel european, proiectele de succes apar când producătorii de energie, operatorul de sistem și furnizorii de AI stau la aceeași masă de la început, nu când AI e „lipit” la final ca un add-on.

De ce merită să învățăm de la India fix acum

THDC, proiectul din Tehri și parteneriatul cu un furnizor global de tehnologie arată ceva important: țările care se mișcă repede pe zona de stocare prin pompare își securizează tranziția energetică pentru decenii.

România este într-un moment interesant în decembrie 2025:

• explozie de proiecte solare și eoliene anunțate;
• presiune tot mai mare pe decarbonizare;
• discuții despre noi investiții în rețele și capacități flexibile.

Dacă rămânem blocați în paradigma „încă un parc fotovoltaic, încă un parc eolian”, o să ajungem foarte repede la limitările rețelei. Fără stocare de volum mare, aceste proiecte vor fi din ce în ce mai greu de integrat.

Povestea Indiei cu cei 1 GW de stocare prin pompare este, de fapt, un reminder că tranziția verde nu este doar despre a produce energie curată, ci și despre a o stoca și folosi inteligent.

Ce poți face tu, ca jucător în piață

Dacă ești dezvoltator, utilitate, agregator sau companie de tehnologie în România, următorii pași au sens:

• uită-te serios la oportunitățile de stocare prin pompare în combinație cu AI, nu doar la baterii litiu-ion;
• începe discuții timpurii cu parteneri de AI și furnizori de tehnologie pentru a defini arhitectura digitală a viitoarelor proiecte;
• implică-te în consultările de reglementare pentru a împinge înainte un cadru de piață prietenos cu flexibilitatea.

Tranziția verde nu așteaptă. Iar combinația hidro cu acumulare prin pompare + inteligență artificială e una dintre cele mai solide rețete pentru ca România să aibă un sistem energetic decarbonizat, dar și stabil.