UE a ajuns la 49,3% electricitate din regenerabile. Urmează etapa în care AI decide cine câștigă tranziția verde – inclusiv în România.

Regenerabilele ajung la 49,3% în UE – dar fără AI plafonăm aici
În T3 2025, 49,3% din electricitatea netă generată în UE a venit din surse regenerabile, arată datele Eurostat. Cu aproape jumătate din sistem deja „verde”, nu mai vorbim de experiment, ci de o nouă normalitate energetică.
Problema? Fără digitalizare serioasă și inteligență artificială (AI) în rețele, în planificare și în mentenanță, această creștere va începe să se lovească de limitele tehnice ale sistemului. Vântul și soarele nu țin cont de orele de vârf, iar rețelele proiectate pentru centrale clasice nu pot absorbi la nesfârșit variabilitatea.
În seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde”, articolul de azi pornește de la statistica Eurostat și merge mai departe:
- ce înseamnă, concret, ponderea de 49,3% regenerabile în UE,
- unde se află România în context european,
- de ce AI devine esențial pentru următoarea fază a tranziției verzi,
- cum pot producătorii, operatorii de rețea și consumatorii mari din România să profite acum.
1. Ce spune, de fapt, statistica Eurostat din T3 2025
Eurostat arată că UE a crescut ponderea regenerabilelor în electricitatea netă generată de la 47,5% (T3 2024) la 49,3% (T3 2025) – o creștere de 3,8 puncte procentuale într-un singur an. Pentru un sistem electric atât de mare, ritmul e foarte solid.
Liderii și codașii Europei
În trimestrul al treilea 2025, statele cu cele mai mari ponderi de regenerabile în electricitatea netă generată au fost:
- Danemarca – 95,9%
- Austria – 93,3%
- Estonia – 85,6%
La polul opus:
- Malta – 16,6%
- Cehia – 19,7%
- Slovacia – 21,1%
România, alături de Slovenia, Ungaria, Irlanda, Belgia, Grecia, Finlanda, Italia, Olanda, Spania și Luxemburg, se află în „plutonul de mijloc”, cu ponderi între 40% și 60% din electricitatea netă provenind din surse regenerabile.
Ce surse regenerabile domină în mixul UE
Structura energiei regenerabile în UE, în T3 2025, arată așa:
- Solar – 38,3% din electricitatea regenerabilă
- Eolian – 30,7%
- Hidro – 23,3%
- Combustibili regenerabili (biomasă etc.) – 7,2%
- Geotermal – 0,5%
Tradus în cuvinte simple: soarele și vântul au devenit coloana vertebrală a sistemului electric european.
De ce acest prag de ~50% e un punct de cotitură
Cât timp regenerabilele reprezentau 10–20% din mix, sistemele puteau absorbi relativ ușor variațiile de producție. La aproape 50%:

- variabilitatea devine o provocare zilnică de operare,
- dezechilibrele de câteva procente înseamnă sute de MW în plus sau minus,
- prognoza greșită cu 1–2 ore se traduce în costuri reale pe piața de echilibrare.
Aici intră în joc AI. Fără o componentă puternică de analiză, predicție și optimizare, sistemele ajung repede la un „tavan tehnic”.
2. România la 40–60% regenerabile: unde suntem și ce riscăm
România se află într-o zonă relativ confortabilă, cu 40–60% regenerabile în electricitatea netă generată, potrivit clasificării Eurostat. Nu suntem în plutonul fruntaș, dar nici în zona de risc foarte ridicat legată de dependența de combustibili fosili.
Realitatea e însă mai nuanțată:
- avem un aport puternic din hidro și un nucleu stabil de nuclear,
- valul de fotovoltaice noi C&I și utility-scale din ultimii ani schimbă rapid profilul de producție,
- consumul intern e în creștere odată cu electrificarea încălzirii și a transportului.
Dacă aceste investiții în regenerabile continuă (și toate semnalele arată că da), România intră în următoarea fază:
„Cum gestionăm un sistem cu o pondere mare de solar și eolian, fără să sacrificăm stabilitatea și prețurile?”
Răspunsul scurt: nu mai merge doar cu Excel și experiență umană, e nevoie de AI în toate verigile lanțului energetic.
3. De ce AI este esențial în următoarea fază a tranziției verzi
AI devine stratul de inteligență care leagă producția variabilă, rețelele și consumul. Fără el, tranziția verde fie se scumpește, fie încetinește.
3.1. Predicția producției regenerabile (solar și eolian)
Aici se simte cel mai repede diferența între „fără AI” și „cu AI”. Modelele bazate pe inteligență artificială pot:
- combina date meteo de mare rezoluție cu istoricul de producție al fiecărui parc,
- învăța automat specificul fiecărui amplasament (umbriri locale, curbe reale de performanță),
- actualiza prognoza la intervale de 5–15 minute, nu doar o dată pe zi.
Rezultatul practic pentru un producător din România:
- mai puține abateri față de programarea în piața pentru ziua următoare,
- costuri reduse pe piața de echilibrare,
- capacitate mai mare de a semna PPA-uri (contracte bilaterale) cu penalități mai mici legate de deviații.
3.2. Optimizarea rețelelor electrice cu AI

Operatorii de distribuție și de transport din România se confruntă deja cu:
- aglomerarea rețelelor rurale de medie și joasă tensiune cu fotovoltaice prosumatori,
- fluxuri de putere inversate în anumite ore (sat care „exportă” energie în loc să consume),
- zone urbane cu creștere rapidă a stațiilor de încărcare pentru vehicule electrice.
Un sistem de management al rețelei asistat de AI poate:
- anticipa congestiile cu ore sau zile înainte,
- recomanda reconfigurarea optimă a rețelei (switch-uri, tensiuni, transformatoare),
- integra flexibilitatea consumatorilor (management al sarcinii, baterii, V2G) în operarea zilnică.
Pe românește, AI-ul ajută operatorii să folosească la maximum infrastructura existentă, amânând sau optimizând investițiile grele în cabluri noi și stații.
3.3. Mentenanță predictivă pentru parcurile regenerabile
Turbinele eoliene, invertoarele fotovoltaice, bateriile – toate vin cu tone de date din senzori. AI-ul poate transforma aceste date în:
- alerte timpurii pentru vibrații anormale la turbine,
- identificarea invertoarelor fotovoltaice care își pierd treptat din randament,
- estimarea duratei de viață rămase pentru componente critice.
Rezultatul direct pentru un dezvoltator român:
- mai puține opriri neplanificate,
- costuri reduse cu intervențiile de urgență,
- disponibilitate mai mare a capacității (și deci venituri mai mari).
Aici se joacă diferența de profitabilitate între un parc „clasic” și unul operat cu ajutorul AI.
4. Cum pot fi regenerabilele optimizate pentru a răspunde cererii
Pe măsură ce ponderea de solar și eolian crește, producția nu mai urmează consumul – consumul trebuie învățat să urmărească producția. AI-ul este liantul care face această corelare realistă.
4.1. AI pentru managementul consumului (demand response)
Pentru consumatorii mari din România – fabrici, lanțuri de retail, centre logistice – AI poate:
- analiza profilul de consum pe intervale de 15 minute,
- identifica procese care pot fi decalate (răcire, pompare, încărcare baterii, procese industriale necritice),
- propune programe de funcționare care profită de orele cu energie ieftină din solar/eolian.
Beneficiul este dublu:
- facturi mai mici la energie,
- contribuție reală la echilibrarea sistemului, ceea ce susține integrarea a și mai multor regenerabile.

4.2. Stocare și AI: baterii, hidro-pompaj, hidrogen
Stocarea este „frâna de mână” care lipsește din multe sisteme. AI o face eficientă economic:
- decide când să încarce bateriile (de exemplu, la prânz, când solarul „inunde” sistemul),
- decide când să descarce (la vârf de seară, când producția solară e aproape zero),
- optimizează ciclurile de încărcare/descărcare pentru a prelungi viața echipamentelor.
În contextul României, unde apar deja capacități de stocare în baterii de zeci de MW, AI-ul poate transforma aceste proiecte din simple experimente tehnologice în active extrem de profitabile pe piață.
5. Ce spune AI despre viitorul energiei din România
Dacă punem cap la cap datele Eurostat și tendințele din piață, direcția e clară:
- UE se îndreaptă către o majoritate regenerabilă în sistemul electric,
- România e deja în grupa 40–60% și are potențial real să urce,
- fără AI, costurile de integrare a regenerabilelor cresc, iar calitatea serviciului riscă să scadă.
Viitorul energiei în România va fi „electric, regenerabil și augmentat de AI”. Nu discutăm doar despre a instala mai multe panouri și turbine, ci despre a construi un sistem energetic digital, care gândește și anticipează.
Dacă ești:
-
dezvoltator de proiecte regenerabile – merită să pui pe masă, încă din faza de proiect,
- sisteme de prognoză bazate pe AI,
- platforme de mentenanță predictivă,
- soluții de stocare integrate cu algoritmi inteligenți.
-
operator de rețea – următorul pas logic este
- digitalizarea masivă a rețelei,
- platforme de analiză în timp real,
- proiecte pilot de optimizare cu AI pe zone critice.
-
consumator mare sau companie cu portofoliu de locații –
- analiza consumului cu ajutorul AI,
- implementarea de demand response,
- investiții în fotovoltaic + stocare gestionate inteligent pot aduce economii vizibile în 1–3 ani.
Acum e momentul să trecem de la „monitorizăm ce se întâmplă” la „folosim AI pentru a decide ce facem mai departe”. Datele Eurostat din T3 2025 sunt un semn clar: tranziția verde accelerează în toată Europa. Întrebarea este dacă România va rămâne în pluton sau va folosi AI ca să sară în grupul fruntaș.
Întrebarea pentru tine
Următoarea etapă în tranziția verde nu va fi câștigată de cei care au cele mai multe panouri sau turbine, ci de cei care își operează sistemele cu cea mai multă inteligență.
Tu unde ești astăzi pe acest drum – în faza de monitorizare, în faza de optimizare sau încă la „Excel și intuiție”?