Proiectul de lege pentru prosumatori scoate la suprafață o problemă reală: cine controlează, de fapt, panourile noastre – China, statul român sau noi, ajutați de AI?
Tranziția verde din România nu se joacă doar pe acoperișuri cu panouri lucioase și poze „instagramabile” cu facturi aproape de zero. Se joacă în parlament, în servere din China, în aplicații de monitorizare și, tot mai mult, în algoritmi de inteligență artificială care știu în timp real ce face fiecare kilowatt produs de prosumatori.
În decembrie 2025, un proiect de lege a aprins spiritele în comunitatea de prosumatori. Textul vorbește de „reguli de securitate cibernetică”, dar mulți români au citit între rânduri doar atât: „statul o să-mi oprească panourile când vrea el”. Realitatea e mai nuanțată. Și, sincer, mai interesantă dacă o privim prin prisma AI și a viitorului sistemului energetic românesc.
În articolul de azi pun cap la cap trei piese care, împreună, spun povestea următorilor 10 ani în energie:
- explozia prosumatorilor și dependența de echipamente produse în China,
- proiectul de lege care introduce audit cibernetic sub 1 MW,
- rolul inteligenței artificiale în a menține controlul la noi, nu „în cloud, la alții”.
1. Problema reală: când invertorul tău „ascultă” mai mult de China decât de tine
Miezul îngrijorării din jurul proiectului de lege nu e doar juridic. Este tehnologic:
„Există riscul ca echipamentele să fie scoase din funcțiune direct din China, fără ca cineva să poată interveni.”
Majoritatea echipamentelor fotovoltaice mici din România – invertoare, dataloggere, gateway‑uri – vin din China. La nivel global, peste 90% din panouri sunt produse acolo. E o realitate economică, dar și un punct de vulnerabilitate.
Cum arată vulnerabilitatea, tehnic:
- acces remote la invertor prin platforma producătorului;
- autentificare slabă sau fără MFA (multi‑factor authentication);
- firmware actualizabil de la distanță, adesea prin servere aflate în altă jurisdicție;
- datele de producție și control trec prin clouduri asupra cărora statul român nu are niciun cuvânt de spus.
Dacă un producător sau un actor malițios capătă control asupra acestor platforme, poate:
- să oprească simultan zeci sau sute de mii de invertoare;
- să modifice parametri de funcționare (putere, factor de putere, tensiune);
- să genereze dezechilibre în Sistemul Energetic Național (SEN).
Pentru un prosumator individual, asta înseamnă zero producție exact în momentul în care conta mai mult. Pentru SEN, în scenariu extrem, înseamnă probleme de stabilitate într-o zi de vară cu consum mare și multă generare solară.
Aici intră în scenă nu doar legea, ci și AI: avem nevoie nu doar de „interziceri” și „avize”, ci de un strat inteligent de monitorizare și control care vede tot, în timp real, și reacționează mai repede decât poate scrie cineva un ordin de ministru.
2. Ce vrea de fapt proiectul de lege pentru prosumatori
Proiectul semnat de 25 de parlamentari PNL și PSD modifică Legea energiei (123/2012) și dă DNSC (Directoratul Național de Securitate Cibernetică) rolul de a stabili reguli tehnice de securitate cibernetică pentru producția sub 1 MW.
Puncte cheie, pe scurt:
- nu se aplică retroactiv – echipamentele deja instalate nu vor fi verificate;
- țintește producătorii de echipamente, nu direct prosumatorii;
- DNSC va audita și certifica firmware‑ul și platformele de control ale echipamentelor noi;
- logica e să existe un filtru minim de securitate pentru orice se conectează la rețea.
De ce sub 1 MW? Pentru că marii producători de energie regenerabilă sunt deja prinși în plasa Directivei NIS2 și au obligații clare de securitate cibernetică, inclusiv audit periodic. Segmentul prosumatorilor și al centralelor mici rămăsese un vid de reglementare.
Din punctul meu de vedere, asta e o recunoaștere întârziată a faptului că agregatul de mici capacități devine, la scară de sistem, o infrastructură critică. 260.000+ prosumatori înseamnă sute de mii de puncte de acces în rețea. Dacă ignori securitatea lor, nu mai contează că ai betonat securitatea la Cernavodă.
Unde se rupe filmul? În comunicare.
- Asociația Prosumatorilor a vorbit de „control de la distanță” și „oprit panourile cetățenilor”.
- Inițiatorul legii insistă că nu există nicio intenție de a „butona” echipamentele oamenilor.
Aici AI poate ajuta într-un mod mai puțin evident: prin transparență algoritmică. Dacă deciziile de limitare sau oprire a producției se iau pe baza unor modele AI, ele trebuie:
- documentate;
- logate;
- explicabile (de ce a fost limitat X și nu Y?).
Fără această transparență, frica de „statul care îți oprește panourile” nu o să dispară, indiferent ce scrie în lege.
3. Cel mai negru scenariu: când se sting 400.000 de echipamente deodată
Din perspectiva securității energetice, cel mai urât scenariu arată cam așa:
- în România există peste 400.000 de echipamente de producere a energiei (majoritatea cu interfață digitală);
- la un moment dat, serverul unei mari companii de echipamente este compromis sau folosit intenționat drept pârghie politică;
- toți clienții dintr-o regiune sau dintr-o țară primesc o comandă de oprire;
- senzorii SEN văd prăbușirea bruscă a producției distribuite.
Fără un strat de AI în rețea, reacția ar fi lentă și, cel mai probabil, haotică. Cu un strat de AI bine gândit, rețeaua poate:
- detecta anomalie de tip „single point of failure logic” – când prea multe puncte cad simultan;
- declanșa imediat mecanisme automate de echilibrare (pornire rapidă a unor centrale flexibile, reducerea sarcinii non‑critice etc.);
- marca acele echipamente ca „suspecte” în sistemul de monitorizare până la clarificare.
Asta e exact zona în care inteligența artificială făcută bine își merită toți banii: nu doar predicția consumului, ci și detecția și izolarea atacurilor cibernetice care au impact fizic.
Exemple concrete de funcții AI utile în astfel de scenarii
-
Anomaly detection pe fluxuri de date din invertoare
Modele care învață modul normal de funcționare al parcului de prosumatori și semnalează instantaneu:- opriri simultane în aceeași clasă de echipamente;
- modificări neobișnuite de firmware;
- comenzi venite din IP‑uri suspecte.
-
Digital twins pentru rețea
Un „geamăn digital” al SEN în care se simulează în timp real:- ce se întâmplă dacă 10%, 20%, 30% din producția distribuită cade;
- ce capacități de rezervă trebuie să fie gata în permanență;
- cum afectează asta frecvența, tensiunea, pierderile.
- Sisteme AI de recomandare pentru operatorii de rețea
Când apare un incident masiv:- AI propune în câteva secunde scenarii de reacție optimizate;
- calculează efectele fiecărei decizii (cost, timp, risc);
- prioritizează alimentarea consumatorilor critici (spitale, infrastructuri esențiale).
Fără astfel de unelte, discutăm doar de „să nu se întâmple”. Cu ele, putem vorbi și de „dacă se întâmplă, consecințele rămân controlabile”.
4. Unde se întâlnesc legea, AI și încrederea prosumatorilor
Majoritatea prosumatorilor români nu stau să citească directive NIS2 sau rapoarte despre Huawei și securitatea energetică europeană. Ei văd doar două lucruri: investiția făcută și aplicația din telefon.
Dacă vrei să nu pierzi această generație de oameni care au pariat bani proprii pe tranziția verde, trebuie să le oferi trei garanții clare:
-
Control local minim garantat
Indiferent de lege, un principiu sănătos este:- invertorul să aibă un mod de funcționare „fallback” local, în care produce măcar pentru consumul propriu, chiar dacă pierde conexiunea cu cloudul producătorului;
- AI poate optimiza modul în care se activează acest fallback, astfel încât să nu destabilizeze rețeaua, dar să nu lase oameni în beznă din motive pur software.
-
Transparență totală pe date
Datele generate de sistemul tău fotovoltaic trebuie să fie, în primul rând, ale tale. Un model de bune practici pentru România ar putea include:- portal național de date energetice unde prosumatorii își pot vedea și descărca istoricul;
- explicații clare (generate inclusiv cu ajutorul AI) despre ce înseamnă fiecare limitare sau oprire automată.
-
Algoritmi explicați în limba română, nu în „legalese”
Dacă sistemele AI decid, de exemplu, să limiteze producția în vârf de prânz pentru că rețeaua e suprasaturată, explicația trebuie să fie:- clară („astăzi, între 12:00 și 14:00, ți-am limitat producția la X kW pentru că linia de medie tensiune din zona ta era la 95% încărcare”);
- justificată („dacă nu făceam asta, exista risc de declanșări de protecție și pană de curent”);
- verificabilă („poți vedea aici diagramele și pragurile folosite”).
AI nu trebuie să fie un „oracol” opac. În tranziția verde, AI ar trebui să fie asistentul tehnic transparent al prosumatorului și al operatorului de rețea, nu instrumentul invocat vag ca motiv de restricție.
5. Ce pot face acum prosumatorii și actorii din energie
Dincolo de dezbaterea legislativă, există câțiva pași practici care pot reduce riscurile și, în același timp, pregătesc terenul pentru integrarea serioasă a AI în rețea.
Pentru prosumatori
-
Folosește autentificare puternică
Activează MFA în toate aplicațiile și portalurile asociate panourilor tale, dacă există opțiunea. Dacă nu, întreabă explicit furnizorul de ce lipsește. -
Actualizează firmware‑ul, dar informat
Nu ignora update‑urile, dar citește changelog‑urile și setează actualizările pe ferestre orare sigure (de exemplu, seara târziu). -
Păstrează acces local
Asigură‑te că poți accesa invertorul și local, nu doar prin cloud. Aici un instalator serios și un integrator cu know‑how pe securitate fac toți banii.
Pentru companii și integratori din energie
Aici apare oportunitatea reală de business pentru cei care vor să fie relevanți în „AI în industria energetică din România”:
- dezvoltarea de platforme locale de monitorizare și agregare care se conectează la invertoare, dar păstrează datele și controlul în România;
- integrarea de motoare AI de predicție și anomaly detection adaptate la specificul rețelelor românești;
- servicii de mentenanță predictivă pentru panouri fotovoltaice – modele care anticipează scăderea randamentului, defectarea invertoarelor sau probleme pe stringuri, cu notificări proactive către prosumatori;
- consultanță pentru conformare la viitoarele reguli DNSC – traducerea cerințelor tehnice în specificații clare pentru echipamente și software.
Cine intră devreme pe zona asta va fi în prima linie atunci când statul va căuta parteneri pentru implementarea concretă a strategiei de securitate cibernetică în energie.
6. De ce tranziția verde are nevoie de AI, nu doar de legi
Legea poate stabili cine e responsabil, cine dă avizul și cine răspunde în caz de atac. Nu poate însă:
- să vadă în timp real fluxurile de energie din mii de puncte;
- să anticipeze unde se va suprasolicita rețeaua mâine la 15:00;
- să repornească optim sistemul după un incident.
Aici intră în scenă inteligența artificială, ca infrastructură invizibilă a tranziției verzi:
- în prognoza producției din surse regenerabile (solar, eolian);
- în optimizarea dispecerizării și a echilibrajelor;
- în securitatea cibernetică a invertoarelor, turbinelor, stațiilor de încărcare EV;
- în relația cu prosumatorii – de la chatboți tehnici la rapoarte inteligente despre performanța sistemului lor.
Din seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde”, povestea legii prosumatorilor și a riscului de „stins lumina din China” e doar un episod. Dar e episodul care arată clar de ce nu mai putem separa:
- discuția despre independența energetică,
- discuția despre securitate cibernetică,
- discuția despre infrastructura de AI în energie.
Dacă vrei ca panourile tale să lucreze pentru tine și pentru o rețea stabilă, nu pentru un server anonim de la mii de kilometri distanță, merită să urmărești două lucruri în lunile următoare:
- cum va arăta forma finală a legii și standardele DNSC;
- ce soluții concrete de monitorizare inteligentă și AI apar pe piața românească.
Adevărata miză nu e „poate statul să-mi oprească panourile?”. Miza este: putem construi un sistem energetic în care, cu ajutorul AI, controlul și beneficiile rămân la prosumatori și la comunitățile de energie, nu la furnizori opaci și platforme externe?