Ce poate învăța România din programul de 183.000 de pompe de căldură al UK și cum poate integra AI pentru o tranziție verde inteligentă în sectorul încălzirii.
De la 183.000 de pompe de căldură în UK la șansa României
În doar șapte ani, Regatul Unit a ajuns la peste 183.000 de pompe de căldură instalate cu subvenție, iar aproape jumătate dintre ele au fost montate după 01.01.2024. Nu e un experiment, e politică publică făcută consecvent, cu bugete clare și obiective de decarbonare foarte concrete.
De ce ar trebui să ne intereseze în România, în plină discuție despre tranziția verde și digitalizarea sistemului energetic? Pentru că exact aici se întâlnesc trei teme critice pentru următorul deceniu:
- încălzire rezidențială mai ieftină și mai curată,
- politici de sprijin predictibile,
- AI în sectorul energetic – de la optimizarea consumului casnic la managementul rețelelor.
În seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde”, episodul acesta ia modelul UK ca studiu de caz: cum arată un program național de pompe de căldură, ce rol pot avea algoritmii de inteligență artificială în a-l face eficient și ce ar putea copia (sau evita) România.
Cum a reușit UK să împingă piața pompelor de căldură
UK a accelerat instalarea pompelor de căldură printr-un mix de subvenții clare și date bune de monitorizare. Asta e esența.
Cifrele care arată schimbarea de ritm
Conform datelor Departamentului pentru Energie, Securitate și Net Zero (DESNZ):
- în primele 9 luni din 2025 au fost înregistrate 35.387 instalări,
- cu 11% mai mult decât în aceeași perioadă din 2024,
- și cu 76% mai mult decât în primele trei trimestre din 2023,
- în total, între 01.2018 și 30.09.2025, au fost susținute prin subvenții 183.294 de pompe de căldură.
Mai interesant: 43% din toate instalările subvenționate au avut loc după 01.01.2024. Asta înseamnă că mecanismele de sprijin s‑au maturizat, iar piața a prins încredere.
Dominanța pompelor aer–apă
În UK, 98% dintre pompele de căldură subvenționate în ultimele 12 luni au fost aer–apă, față de 87% în anul care se încheia în 09.2020.
De ce contează pentru noi?
- tehnologia aer–apă este mai ușor de integrat în locuințe existente, fără lucrări radicale;
- costul de instalare este mai mic decât la sol–apă;
- e un scenariu foarte apropiat de cartierele de case și blocuri mici din România.
În termeni practici, UK a ales să crească rapid cu o tehnologie „bună și scalabilă”, nu să caute perfecțiunea tehnică absolută.
Arhitectura de subvenții din UK – și ce idei merită importate
Fără bani publici bine direcționați, schimbarea de tehnologie în încălzire nu se întâmplă la scară. Aici UK are trei piloni principali, care se succed și se completează.
1. De la RHI la Boiler Upgrade Scheme (BUS)
Inițial, grosul sprijinului venea prin Domestic Renewable Heat Incentive (RHI), program închis pentru noi aplicanți în 2022.
Locul lui a fost preluat de Boiler Upgrade Scheme (BUS), care în trimestrul iulie–septembrie 2025 a finanțat 7.738 de instalări.
Structura BUS în 2025–2026:
- grant standard de 7.500 GBP pentru pompe de căldură aer–apă și sol–apă;
- din 2026 se adaugă 2.500 GBP pentru pompe aer–aer și baterii de căldură.
Mesajul către piață e simplu: „Dacă vrei să schimbi cazanul pe gaz sau pe combustibili fosili, statul îți acoperă o parte serioasă din investiție.”
2. ECO – a doua sursă de finanțare, în curs de închidere
Al doilea motor de subvenții a fost Energy Company Obligation (ECO), prin care companiile de energie sunt obligate să susțină eficiența energetică în locuințe, inclusiv prin pompe de căldură și panouri fotovoltaice.
- În trimestrul III 2025, ECO a finanțat 3.790 de instalări de pompe de căldură.
- Programul urmează să fie închis la 31.03.2026.
ECO și BUS au acoperit împreună 99% din subvențiile pentru pompe de căldură în trimestrul III 2025. Practic, fără aceste scheme, piața ar fi incomparabil mai mică.
3. Planul „Warm Homes” – următorul pas
Pe măsură ce ECO se retrage, apare Warm Homes Plan, cu un buget total majorat la 14,7 miliarde GBP și încă 1,5 miliarde adăugate în 11.2025.
Rolul lui:
- finanțarea locuințelor cu venituri mici prin
- izolații,
- pompe de căldură,
- panouri fotovoltaice;
- reducerea sărăciei energetice;
- menținerea ritmului de renovare și electrificare a încălzirii.
Pentru moment, planul are doar conturul general, detaliile fiind așteptate în primul trimestru din 2026. Dar direcția e clară: tranziția nu se oprește, doar se reproiectează instrumentele.
Unde intră AI în poveste: dincolo de subvenții
Subvențiile pun instalația pe perete. AI-ul o face inteligentă și eficientă pe termen lung. Aici se joacă diferența între „avem pompe de căldură” și „avem un sistem energetic modern”.
Optimizarea funcționării la nivel de locuință
Un sistem clasic de pompă de căldură funcționează după curbe prestabilite și programări orare rudimentare. Cu AI, lucrurile se schimbă radical:
- termostatul devine un agent inteligent care învață:
- când sunt oamenii acasă,
- cum reacționează clădirea la temperaturi exterioare,
- care sunt tarifele orare la energie;
- în loc să pornească la „6:00 fix”, sistemul poate decide singur când e mai ieftin și mai eficient să încălzească;
- pentru o casă izolată decent, astfel de optimizări pot reduce consumul cu 15–30%, în funcție de profilul de utilizare.
În România, unde diferența între vârf și gol de consum iarna poate fi dramatică, astfel de sisteme ar ajuta și rețeaua, nu doar factura utilizatorului.
Predicția cererii și echilibrarea rețelei
Pentru operatorii de distribuție și furnizori, marea provocare este sincronizarea între cerere și producția din regenerabile.
AI poate juca aici mai multe roluri:
- modele de predicție a consumului pentru cartiere sau orașe, pe baza:
- istoricului de consum,
- datelor meteo,
- comportamentului real al utilizatorilor;
- recomandări automate pentru încărcarea termică anticipată (pre‑încălzire înainte de vârf de preț sau înainte de un front de aer rece);
- integrarea pompelor de căldură în conceptul de „thermal storage” – ele nu doar consumă curent, ci stochează căldură în masa clădirii.
Într‑un scenariu românesc, un operator de distribuție dintr-un oraș mediu ar putea, cu acordul clienților, să coordoneze mii de pompe de căldură prin algoritmi de AI, aplatizând vârfurile de sarcină fără să instaleze imediat linii noi sau transformatoare suplimentare.
Subvenții mai inteligente, bazate pe date
Un alt loc în care AI schimbă regulile jocului este designul și monitorizarea programelor de sprijin.
Autoritățile pot folosi AI pentru:
- a identifica zonele cu cel mai mare potențial de reducere a emisiilor și de combatere a sărăciei energetice;
- a simula scenarii de tip:
- „Ce se întâmplă dacă mărim subvenția cu 20% în județele X și Y?”;
- a detecta abuzuri sau instalări neconforme, analizând modele de cerere, facturi și date tehnice ale instalațiilor;
- a calibra criteriile de eligibilitate astfel încât banii să ajungă exact la tipul de clădiri și gospodării unde efectul este maxim.
UK a reușit deja un lucru esențial: colectarea sistematică a datelor de instalare. România ar trebui să sară direct la următorul nivel – colectare + analiză AI.
Ce poate face România diferit: oportunități concrete
Realitatea e clară: România pornește cu întârziere la capitolul pompe de căldură, dar are un avantaj pe care UK nu l‑a avut în 2018 – maturitatea tehnologiilor AI și IoT.
1. Programe de subvenții gândite „AI‑ready”
Dacă mâine am scrie ghidul unui program național de pompe de căldură, ar trebui să includă de la început:
- obligația de a instala contoare inteligente și senzori de bază;
- standard minim ca sistemul să fie conectabil la platforme de optimizare (API, protocoale deschise);
- condiții de tip:
- „beneficiarul acceptă, anonim, folosirea datelor de consum în scop de analiză și optimizare a rețelei”.
Practic, statul nu finanțează doar echipamente, ci și o infrastructură de date care, combinată cu AI, poate aduce economii suplimentare de energie și investiții evitate în rețea.
2. Integrarea cu fotovoltaic rezidențial și baterii
Seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde” a atins deja tema optimizării prosumatorilor. Pompele de căldură sunt următorul pas logic.
Un pachet inteligent pentru o casă românească ar arăta așa:
- panouri fotovoltaice pe acoperiș,
- pompă de căldură aer–apă,
- eventual o baterie mică sau un boiler/buffer bine dimensionat,
- un sistem AI care decide când să consume direct din fotovoltaic, când să încarce bateria și când să tragă din rețea.
În practică, un astfel de sistem poate:
- crește autoconsumul de energie solară,
- reduce facturile în perioadele de vârf de preț,
- micșora presiunea pe rețea în zilele reci, când toată lumea pornește încălzirea.
3. Pilotări rapide în orașe și sate diferite
În loc să așteptăm un program „perfect” la nivel național, România ar câștiga timp dacă ar porni proiecte pilot bine țintite:
- un cartier de blocuri vechi într-un oraș mare,
- un sat cu potențial bun pentru fotovoltaic + pompe de căldură,
- un mic orășel cu rețea electrică fragilă, unde AI + pompe de căldură pot fi un test de echilibrare a rețelei.
În fiecare pilot, AI ar fi integrată de la început:
- monitorizare în timp real,
- algoritmi de predicție a consumului,
- simulări pentru extinderea la scară județeană sau națională.
Rezultatul? Nu doar instalații puse „bifă”, ci modele replicabile, cuantificate în kWh economisiți, tone de CO₂ evitate și investiții în rețea amânate.
De ce contează acum: fereastra de oportunitate până în 2030
UK arată foarte clar un lucru: ritmul instalărilor explodează când ai subvenții clare și o strategie pe câțiva ani, nu pe câteva luni.
România este fix în momentul în care:
- trebuie să își actualizeze strategiile de încălzire și eficiență energetică,
- are acces la fonduri europene consistente,
- are deja prima generație de proiecte cu AI în sectorul energetic (rețele, prognoză, mentenanță predictivă).
Dacă pompele de căldură vor fi tratate ca un simplu „echipament” de schimbat la cazan, vom repeta greșelile altora și vom rata potențialul de sistem inteligent.
Dacă însă le integrăm încă din start în logica „AI + date + regenerabile”, avem șansa ca în 2030 să nu vorbim doar de câte mii de instalații am montat, ci de:
- câte gospodării au ieșit din sărăcia energetică,
- câte investiții în rețea au fost optimizate datorită algoritmilor de predicție,
- cât a scăzut real amprenta de carbon a sistemului de încălzire.
Dacă lucrezi în energie, IT sau administrație publică, întrebarea utilă nu este „punem sau nu pompe de căldură?”, ci „cum le conectăm de la început la un ecosistem inteligent, bazat pe AI și date?”.
Seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde” va reveni pe această temă cu exemple concrete de platforme AI pentru optimizarea încălzirii rezidențiale, modele de business pentru furnizori și recomandări de design pentru viitoarele programe naționale.