India accelerează producția solară cu schema PLI, dar se lovește de blocaje. România poate învăța din aceste greșeli și poate integra AI în propria tranziție verde.
De ce contează pentru România ce face India cu fotovoltaicele
India a reușit ca, în doar câțiva ani, să ajungă la 120 GW capacitate de module solare și să pornească producție internă pe tot lanțul: de la 3,3 GW polisiliciu la 29 GW celule. Motorul? O schemă națională de stimulente numită PLI (production-linked incentives) pentru fotovoltaice.
Sună impresionant, dar din capacitatea promisă prin PLI, doar aprox. 29% era efectiv operațională în iunie 2025. Exact genul de lecție utilă pentru România, care își propune o tranziție verde accelerată și vorbește tot mai mult despre „reindustrializare verde” și producție locală de tehnologie.
În seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde”, acest articol merge un pas mai departe: folosim cazul Indiei ca oglindă și arătăm ce ar trebui să facă România diferit – inclusiv cum poate folosi inteligența artificială pentru a evita blocajele pe care India le simte deja în producția de echipamente solare.
Ce este, de fapt, schema PLI și ce a reușit India
Pe scurt, PLI este o schemă prin care statul indian acordă stimulente financiare direct legate de volumul de producție: produci mai mult, primești mai mult. Nu sunt subvenții la investiție (capex), ci la output.
Rezultatul până la jumătatea lui 2025:
- 3,3 GW polisiliciu (100% din PLI)
- 5,3 GW wafer (aprox. 75% susținut de PLI)
- 29 GW celule solare (36% prin PLI)
- 120 GW module PV (24% prin PLI)
Asta arată un lucru clar:
PLI a împins foarte puternic zona upstream (polisiliciu, wafer) și mai puțin partea de module finite.
De ce e relevant pentru România? Pentru că și noi discutăm despre producție locală de panouri solare, baterii, echipamente pentru rețele inteligente, dar tendința e să ne concentrăm pe „asamblare” și mai puțin pe lanțul complet de valoare. India arată că, dacă încurajezi doar capătul vizibil al lanțului, rămâi vulnerabil la importuri pe componente critice.
Unde s-a împotmolit India: bani mulți, reguli greșite
Deși interesul industriei este uriaș, raportul JMK Research & IEEFA arată câteva frâne serioase.
1. Capital inițial uriaș pe partea de polisiliciu & wafer
Producția integrată, de la wafer la modul, cere:
- investiții mari în echipamente,
- know-how tehnologic,
- timp lung de punere în funcțiune.
Incentivele PLI acoperă doar o fracțiune din costurile reale de producție. Asta înseamnă risc ridicat pentru investitori, mai ales când prețurile globale la polisiliciu și wafer oscilează puternic.
2. Politici comerciale inconsistente
India a permis importuri libere de polisiliciu și wafer, dar a restricționat modulele printr-o listă aprobată (ALMM). Pe scurt:
- producătorii nu știu dacă să parieze pe integrare completă sau pe import de componente,
- schimbările dese în reguli le dau peste cap planurile de investiții.
3. Dependență de echipamente și know-how străin
Producătorii indieni depind încă masiv de:
- mașini și componente importate,
- expertiză tehnică din China,
- proces de ramp-up întârziat de restricții de viză și disponibilitate redusă de echipamente.
4. Risc financiar mare pentru companii
Dacă nu respectă termenele și volumele din PLI, firmele riscă:
- executarea garanțiilor bancare,
- pierderea stimulentelor,
- venituri nerealizate.
Expunerea totală estimată: până la 41.834 crore INR (cca 4,8 miliarde USD). Semnal clar că designul politicii trebuie gândit extrem de bine, altfel riști să omori exact investițiile pe care vrei să le atragi.
România: ce ar trebui să facem diferit dacă vrem producție solară locală
România e într-un moment interesant:
- proiecte de parcuri fotovoltaice și eoliene în valuri,
- discuții despre lanțuri valorice locale,
- presiune din partea UE pentru industria verde europeană.
Dacă mâine Guvernul ar lansa o „schemă PLI românească” pentru fotovoltaice, ce ar trebui să evite din experiența Indiei?
1. Fără „stop & go” în politici
Stabilitatea regulilor bate adesea generozitatea subvențiilor. Pentru investitori serioși contează:
- orizont de timp clar: 10–15 ani, nu 2–3;
- criterii de eligibilitate care nu se schimbă din 6 în 6 luni;
- un calendar predictibil pentru aprobări, licitații, update-uri legislative.
România a trecut deja prin „șocul certificate verzi – tăiate peste noapte”. Dacă repetăm scenariul, marii producători de echipamente verzi nu vor atinge niciodată „semnarea contractului”.
2. Lanț de valoare complet, nu doar asamblare
India a mers curajos pe polisiliciu, wafer, celulă, modul. România nu trebuie neapărat să copieze, dar are sens să gândească în termeni de ecosistem, nu de „fabrică singulară”.
Asta înseamnă:
- stimulente diferite pentru R&D, componente, software, integrare de sistem, nu doar liniile de asamblare;
- punctaj mai mare pentru proiectele care creează lanțuri locale: sticlă solară, rame, cabluri, power electronics, software de control;
- condiții clare pentru integrare cu piața europeană (standardizare, certificări, interoperabilitate).
3. Combinație de instrumente, nu doar subvenție pe producție
Raportul despre India recomandă exact asta:
- credite fiscale,
- finanțare cu dobândă redusă,
- amortizare accelerată,
- scheme de protecție la volatilitatea prețurilor globale.
Pentru România, pachetul poate include și:
- fonduri europene pentru capex,
- garanții de stat pentru credite comerciale,
- contracte pe termen lung cu dezvoltatori locali (PPA industriale),
- cerințe de conținut local rezonabile, adaptate regulilor UE.
Unde intră AI în toată povestea: dincolo de producție, spre sisteme inteligente
Dacă India s-a concentrat pe hardware, România poate juca inteligent pe combinația hardware + software + AI. Aici avem o fereastră reală de oportunitate.
AI pentru optimizarea producției de echipamente verzi
Într-o fabrică de module solare sau baterii din România, inteligența artificială poate:
- analiza în timp real datele de la linii de producție pentru a detecta deviații de calitate;
- ajusta parametri de proces pentru a reduce rebuturile;
- prezice opririle neplanificate și programa mentenanță predictivă;
- optimiza consumurile de energie ale fabricii.
Rezultatul? Costuri mai mici pe unitate, calitate mai bună și o marjă mai mare de profit, chiar și într-o piață în care prețurile la panouri continuă să scadă.
AI în integrarea masivă a fotovoltaicelor în rețea
Tranziția verde în România nu se joacă doar în fabrici, ci în rețelele electrice. Pe măsură ce intră în sistem mii de MW de fotovoltaic, AI devine obligatorie pentru:
- predicția producției solare pe intervale de 5–15 minute;
- predicția consumului pe zone de rețea;
- managementul congestiilor în rețelele de distribuție;
- comanda optimă a bateriilor și a producției flexibile.
Aici se leagă direct cu discuția despre schema PLI: dacă încurajăm doar producția de module, dar nu dezvoltăm și software-ul și algoritmii care să facă sistemul gestionabil, vom ajunge la limitări artificiale de racordare.
România are avantajul software-ului
India a trebuit să importe know-how tehnologic pentru echipamente. România are deja:
- companii IT puternice,
- centre universitare bune pe matematică și automatică,
- startup-uri de energie digitală în creștere.
Dacă viitoarele scheme de sprijin pentru tehnologie verde vor include explicit dezvoltarea de soluții AI pentru energie (de exemplu, digital twins pentru parcuri solare și rețele, platforme de optimizare, sisteme de mentenanță predictivă pentru turbine eoliene și panouri), ne poziționăm nu ca „fabrica ieftină a Europei”, ci ca hub regional de energie inteligentă.
Cum ar putea arăta o „schemă PLI plus AI” în România
Realitatea e simplă: doar să copiem schema Indiei nu ajunge. Avem altă scară, alte resurse, alt context european. Dar putem combina ideile esențiale cu forța noastră în software.
Elemente cheie ale unei scheme sănătoase
- Incentive pe volum de producție, dar și pe calitate și eficiență (ex: bonus pentru module de randament ridicat).
- Bonus suplimentar dacă linia de producție integrează:
- soluții AI de control al calității,
- mentenanță predictivă,
- optimizare a consumului energetic.
- Sprijin pentru R&D pe tot lanțul energetic:
- optimizare proiectare parcuri solare cu AI,
- algoritmi pentru rețele inteligente,
- integrarea bateriilor și a flexibilității de consum.
- Orizont lung și reguli clare, aliniate cu politicile UE (Green Deal Industrial Plan, Net-Zero Industry Act).
Un mesaj clar pentru investitori: „Dacă vii în România să produci echipamente energetice sau software de AI pentru energie, știi pe ce te bazezi până în 2040, nu doar până la următoarele alegeri.”
De ce merită să învățăm din India chiar acum
India arată că poți să crești foarte repede capacitatea de producție de tehnologie solară, dar și cât de dureroase devin găurile de design în politici atunci când mizele sunt de miliarde.
Pentru România, avantajul e clar:
- putem sări peste greșelile lor de început;
- putem pune accent pe integrarea AI în toată lanțul – de la fabrici la rețele;
- putem construi nu doar MW instalați, ci un ecosistem industrial și digital.
Dacă lucrezi în energie, tehnologie sau policy și vrei să fii parte din această schimbare, acum e momentul bun să te întrebi:
„Ce rol pot juca eu – sau compania mea – în îmbinarea producției locale de tehnologie verde cu AI, astfel încât România să nu fie doar un consumator, ci și un creator în tranziția energetică?”
Iar dacă plănuiești investiții în fotovoltaice, eolian sau soluții digitale pentru rețele, următorul pas logic este să cauți parteneri care înțeleg atât energia, cât și AI-ul. Acolo se va juca diferența dintre proiectele care rezistă 20 de ani și cele care se blochează la prima schimbare de politică sau de preț global.