Irlanda are 1 GW de fotovoltaic pe acoperiș. Iată cum poate România să ajungă acolo mai repede folosind AI pentru rețele inteligente, prosumatori și mentenanță.
Irlanda a ajuns la 1 GW pe acoperiș. De ce ar trebui să ne intereseze în România
În noiembrie 2025, Irlanda a trecut pragul de 1 GW de fotovoltaic instalat pe acoperișuri. Vorbim de peste 170.000 de clădiri – locuințe, firme, ferme, cluburi sportive – care produc energie direct acolo unde e consumată.
De ce contează pentru România? Pentru că exact aici intră în joc AI în industria energetică. Un sistem energetic încărcat cu mii de micro-producători nu mai poate fi operat „din pix” sau cu Excel. Ai nevoie de algoritmi care anticipează producția, echilibrează rețeaua, prioritizează investițiile și planifică mentenanța. Altfel, ajungi la congestii, dezechilibre și bani pierduți.
Seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde” vorbește tocmai despre asta: cum facem tranziția de la un sistem centralizat, greu de manevrat, la unul flexibil, digital, în care fotovoltaicele pe acoperiș și AI merg mână în mână.
În articolul de azi folosim cazul Irlandei ca studiu de caz foarte concret: ce au făcut, ce rezultate au, care sunt provocările reale din spatele cifrelor și, mai ales, cum putem adapta lecțiile pentru România folosind inteligența artificială.
1. Ce a realizat Irlanda, de fapt: cifre, politici, ritm de creștere
Irlanda a depășit 2,1 GW de capacitate solară instalată (toate tipurile) în 11.2025, iar 1 GW provine doar din instalații pe acoperiș. Asta înseamnă aproape jumătate din capacitatea solară este distribuită, nu în câmpuri imense de panouri.
Elemente-cheie din modelul lor:
- 170.000+ acoperișuri cu panouri – gospodării, afaceri, comunități
- ≈50.000 de noi instalații solare pe an, conform operatorului de distribuție ESB Networks
- Grant fix pentru prosumatori (rezidențial) menținut la 1.800 € și în 2026
- Sprijin public puternic și comunicare clară pe zona de „energie la scară locală”
Un exemplu simplu, dar foarte relevant: clubul sportiv Fingallians GAA din Dublin și-a instalat 120 de panouri pe acoperiș, care produc anual peste 51.000 kWh, evită 18 tone de CO₂ pe an și își recuperează costurile în 3–5 ani. Fix genul de proiect pe care îl pot replica la scară locală și primăriile din România.
Mesajul pe care îl transmit irlandezii este clar:
„Rooftop solar a devenit una dintre cele mai de succes și incluzive soluții climatice când se aliniază politica, sprijinul public și capacitatea industriei.”
România are o parte din aceste ingrediente (subvenții, interes al populației), dar nu are încă suficientă claritate, integrare și digitalizare. Aici intră în scenă AI.
2. De la 170.000 de prosumatori la un sistem stabil: unde e rolul AI
Când pui câteva mii de panouri pe acoperișuri, rețeaua de distribuție face față. Când ajungi la zeci sau sute de mii, fără AI se blochează.
Problema reală nu e doar „să pui panouri”, ci:
- să știi când și cât vor produce în funcție de vreme,
- să înțelegi cum se modifică fluxurile de energie în rețelele locale,
- să anticipezi unde apar supratensiuni, congestii sau pierderi,
- să planifici mentenanța și înlocuirile de echipamente (invertoare, trafuri) la timp.
AI este deja folosită în multe țări exact pe aceste zone. Dacă România vrea să ajungă la un nivel de penetrare a fotovoltaicului similar cu Irlanda, fără să se lovească de blocaje, are nevoie de patru tipuri de aplicații:
2.1. Predicția producției și a consumului la nivel de stradă
Algoritmii de forecasting bazat pe AI îmbină:
- date meteo la rezoluție mare (radar, satelit, prognoze orare),
- istoricul producției din milioane de puncte de măsură,
- tipare de consum (ore de vârf, sezonalitate, zile libere).
Rezultatul? Operatori precum ESB Networks (omologul irlandez al distribuitorilor din România) pot ști cu zile și ore înainte:
- câte MW vor fi împinși în rețea de prosumatori,
- când apar vârfuri locale de tensiune,
- unde e nevoie de reglaj sau de limitare temporară.
În România, astfel de modele AI ar putea fi calibrate pe specificul local:
- diferențe mari între urban și rural,
- zone cu ierni reci și zăpadă (care acoperă panourile),
- consum agricol sezonier (pompe de irigații, ferme).
2.2. Optimizarea fluxurilor în rețelele de distribuție
Rețelele românești de distribuție nu au fost proiectate pentru mii de generatori la capătul liniei. AI poate ajuta la:
- detecția nodurilor critice (posturi de transformare, linii unde curentul se inversează frecvent),
- simulări rapide „what-if” pentru conectarea de noi prosumatori,
- propuneri de investiții prioritare: unde schimb trafo, unde cabluri, unde instalez reglaje de tensiune.
Asta nu înlocuiește inginerii de rețea, ci le dă o hartă clară: „Dacă mai conectez 200 de instalații de 5 kW într-un cartier, ce se întâmplă?”
2.3. Mentenanță predictivă pentru fotovoltaice și rețea
Cu 1 GW de fotovoltaic pe acoperiș, Irlanda gestionează sute de mii de invertoare, siguranțe, contoare. România se duce în aceeași direcție.
AI poate identifica din timp:
- panouri degradate (stringuri care produc neașteptat de puțin),
- invertoare pe cale să cedeze (modele bazate pe temperatură, ore de funcționare, erori),
- echipamente de rețea suprasolicitate (trafo, cabluri care lucrează aproape constant la limită).
Beneficii concrete:
- mai puține întreruperi pentru clienți,
- costuri mai mici pentru distribuitori,
- randament mai mare pentru prosumatori (mai puțin timp cu invertorul oprit).
2.4. Integrarea cu baterii și consum inteligent
Pe măsură ce prețurile bateriilor scad – trend confirmat și în articolele din zona solară europeană – AI devine creierul care decide:
- când să încarci bateria din solar,
- când să consumi din baterie ca să eviți vârfurile de preț,
- când să expediezi energie în rețea pentru a profita de prețuri bune.
Acest comportament coordonat la zeci de mii de prosumatori transformă rețeaua într-un ecosistem flexibil, nu într-un haos.
3. Ce poate copia România de la Irlanda – și ce trebuie să adapteze
Modelul Irlandei nu poate fi „importat” 1 la 1. Dar sunt câteva lecții evidente care pot fi accelerate în România prin AI și digitalizare.
3.1. Politică stabilă + date deschise
În Irlanda, guvernul a anunțat că păstrează grantul pentru fotovoltaic rezidențial la 1.800 € și în 2026. Mesajul e clar: investitorii mici au predictibilitate.
România are programe de tip „Casa Verde”, dar experiența utilizatorilor a fost adesea:
- perioade scurte de înscriere,
- blocaje administrative,
- nesiguranță privind următoarele sesiuni.
Dacă vrem ca AI să funcționeze, avem nevoie de stabilitate de date:
- scheme de sprijin anunțate pe 3–5 ani,
- acces mai bun la date agregate despre producție și consum,
- platforme prin care operatorii, furnizorii și prosumatorii să poată colabora.
Fără date, AI e o promisiune frumoasă pe hârtie. Cu date bune, AI devine un instrument de decizie pentru autorități și companii.
3.2. Focus pe comunități energetice și consum local
Irlanda pune accent pe „energy communities” – investiții locale, beneficii locale. Exemplul clubului sportiv cu panouri este fix genul de poveste care prinde în comunitate.
În România, potențialul este uriaș:
- școli și licee cu acoperișuri mari,
- spitale și policlinici,
- primării și clădiri publice,
- cooperative agricole.
Cum poate ajuta AI aici?
- simulări de scenarii de autoconsum pentru un sat sau un cartier,
- optimizarea sharing-ului de energie în interiorul unei comunități,
- modele economice care arată clar perioada de amortizare pentru fiecare tip de clădire.
3.3. Educație pentru prosumatori, nu doar subvenții
Succesul irlandez nu e doar despre bani. E și despre faptul că oamenii înțeleg:
- cum le scade factura,
- ce înseamnă injecția în rețea,
- de ce e bine să își mute consumul mare în orele cu soare.
AI poate fi îmbrăcată în aplicații simple pentru utilizator:
- un dashboard care arată consum, producție și recomandări zilnice,
- notificări de tip „Azi între 11:00–15:00 ai supraproducție, pornește mașina de spălat sau boilerul”
- estimări de economii anuale în funcție de comportamentul de consum.
Românul e sensibil la „cât plătesc la factura de curent”. Dacă AI îi arată clar, într-o aplicație prietenoasă, cum poate reduce costurile, gradul de acceptare a tranziției verzi crește mult mai repede.
4. Aplicații concrete de AI pentru jucătorii din energia românească
Pentru companii și instituții din România, Irlanda e un semnal clar: valul fotovoltaic rezidențial nu mai e „dacă”, e „cât de repede”. Actorii care se mișcă acum pe zona de AI vor avea avantaj competitiv serios.
4.1. Pentru operatorii de distribuție
Priorități realiste în următorii 3–5 ani:
- implementarea de platforme de forecast AI pentru producția din prosumatori la nivel de zonă de distribuție;
- modele de planificare a investițiilor în rețea care integrează scenarii de creștere a fotovoltaicului;
- sisteme de detecție automată a anomaliilor în tensiune și fluxuri (semnal pentru intervenție înainte să apară reclamațiile).
4.2. Pentru furnizori și dezvoltatori de proiecte solare
AI poate deveni un diferențiator comercial:
- oferte de „smart prosumer” – panouri + invertor + baterie + aplicație AI care optimizează consumul;
- modele de dimensionare automată a sistemelor fotovoltaice pe baza datelor istorice de consum ale clientului;
- servicii de mentenanță predictivă pentru portofolii mari de instalații (C&I, industrial, rezidențial).
4.3. Pentru autorități și reglementator
Instituții precum ministerele de profil, ANRE, primăriile pot folosi AI pentru:
- scenarii de politică energetică: ce înseamnă 500.000 de prosumatori până în 2030 pentru rețea, pentru emisiile de CO₂, pentru importurile de energie;
- prioritizarea zonelor rurale vulnerabile unde fotovoltaicul + baterii poate reduce cheltuielile cu energia;
- monitorizarea eficienței programelor de sprijin – ce funcționează, ce trebuie ajustat.
5. De ce AI e „acceleratorul” tranziției verzi, nu doar un moft tehnologic
Tranziția verde în România nu se blochează la „n-avem bani de panouri”. Prețurile la fotovoltaic au scăzut enorm. Provocarea reală este cum integrezi toate aceste surse în sistem fără să-l destabilizezi.
Irlanda arată că 1 GW de fotovoltaic pe acoperiș este perfect posibil într-o țară cu climat dificil, dacă:
- politica e coerentă,
- populația e implicată,
- industria are capacitate,
- iar infrastructura digitală ține pasul.
România are avantajul că poate sări direct la generația nouă de soluții: rețele inteligente, contorizare avansată, AI integrată nativ în dispecerate și aplicații pentru clienți.
Dacă ne uităm la 2030, întrebarea nu mai este „vom avea sute de mii de prosumatori?”, ci cum ne asigurăm că sistemul energetic îi poate gestiona inteligent.
Iar aici, AI nu este un plus opțional de „hi-tech”, ci singura modalitate realistă de a ține sub control complexitatea.
Ce urmează pentru România
Seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde” va intra, în articolele următoare, în exemple și mai tehnice:
- modele concrete de forecasting pentru fotovoltaic,
- cum arată o platformă de mentenanță predictivă pentru parcuri solare și eoliene,
- arhitecturi de „smart grid” adaptate la structura rețelelor românești.
Dacă lucrezi într-o companie de utilități, într-o primărie sau într-un business care consumă multă energie, întrebarea utilă nu este „dacă merită să mă uit la AI”, ci unde pot obține primele rezultate concrete în 6–12 luni. Cazul Irlandei arată că, odată ce pui laolaltă politică, date și algoritmi buni, 1 GW pe acoperiș nu e deloc un vis îndrăzneț.