Gazele din Marea Neagră și AI: puntea spre tranziția verde

Gazele din Marea Neagră și AI: cum folosim prezentul ca să finanțăm viitorul verde

România are șansa să aducă din 2027 aproximativ 100 de miliarde de metri cubi de gaze din perimetrul Neptun Deep, potrivit planurilor OMV Petrom și Romgaz. Vorbim de cel mai mare proiect de gaze naturale din Uniunea Europeană în acest moment.

Asta ridică o întrebare inconfortabilă, dar necesară: cum împăcăm noi exploatări de gaze cu obiectivul de tranziție verde și neutralitate climatică până în 2050? Răspunsul nu este „gaz sau regenerabile”, ci „gaz, dar mai inteligent – cu AI – ca să accelerăm regenerabilele”.

În seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde”, articolul de azi conectează anunțurile OMV Petrom despre Neptun Deep și sonda Anaconda-1 cu rolul inteligenței artificiale în trei direcții esențiale:

• cum faci explorare și producție de gaze mai eficiente și cu impact redus de mediu;
• cum folosești aceste venituri pentru a accelera investițiile în regenerabile;
• cum administrezi un sistem energetic tot mai complex, cu un mix de gaz, solar, eolian, nuclear – folosind AI ca „creier” al sistemului.

1. Ce înseamnă Neptun Deep și Anaconda-1 pentru România

Neptun Deep nu este doar „încă un zăcământ de gaze”. Este o piesă strategică în puzzle-ul securității energetice regionale.

• Investiții estimate: până la 4 miliarde euro.
• Resurse recuperabile: în jur de 100 miliarde mc gaze.
• Primele gaze: țintă 2027.
• Parteneri: OMV Petrom (operator) și Romgaz.

Forajul este deja în curs în zăcământul Pelican Sud, cu patru sonde de producție, iar platforma se va muta apoi la Domino, pentru încă șase sonde, toate în ape de mare adâncime.

În paralel, vine următorul pas de explorare: sonda Anaconda‑1.

„Sonda Anaconda-1 va fi forată în ape cu adâncime de aproximativ 1.500 de metri, la 200 km de Constanța… Costul total planificat este de până la 90 de milioane euro.” – Cristian Hubati, OMV Petrom

Câteva date cheie despre Anaconda‑1:

• amplasare: ~200 km de Constanța, în Perimetrul XIX Neptun;
• adâncime apă: ~1.500 m;
• adâncime totală sondă: ~3.800 m;
• buget estimat: până la 90 milioane euro.

La prima vedere, tot acest tablou pare „mai mult gaz, mai multă fosilă”. De fapt, devine interesant când punem peste el un strat nou: AI în explorare, foraj și management de zăcăminte, plus o viziune clară de tranziție verde.

2. De ce nu e suficient doar „mai mult gaz”: avem nevoie de AI și de un plan clar de tranziție

Gazele din Marea Neagră pot ajuta România în următorii 10–15 ani la trei capitole:

1. Securitate energetică – mai puțină dependență de importuri.
2. Stabilitate de preț – gaz local, cu volatilitate mai mică decât pe piețele externe.
3. Resursă financiară – redevențe și taxe care pot finanța infrastructură și energie regenerabilă.

Fără o strategie clară, riscăm să transformăm gazele în încă o poveste de boom & bust. Cheia este ca fiecare nouă investiție în petrol și gaze să fie:

• mai eficientă (mai multă producție, mai puține pierderi);
• mai curată (emisii mai mici, monitorizare strictă a mediului);
• legată explicit de investiții în regenerabile și digitalizare.

Aici intră în joc inteligența artificială în industria energetică:

• modele AI care optimizează traseul de foraj, reduc risipa și incidentele;
• algoritmi care monitorizează scurgerile de metan și alertează în timp real;
• sisteme de mentenanță predictivă pentru platforme offshore și conducte;
• modele de predicție a cererii de gaze care aliniază producția cu consumul, evitând supra-investiții.

Realitatea? Gazele pot fi parte din soluție doar dacă sunt exploatate cu tehnologie avansată și cu un calendar clar de reducere a emisiilor, în paralel cu creșterea accelerată a solarului și eolianului.

3. Cum poate AI să „curețe” lanțul de gaze: de la explorare la consum

AI nu schimbă natura gazului, dar poate reduce semnificativ impactul lui asupra mediului și poate crește eficiența fiecărui euro investit.

3.1. Explorare offshore mai sigură și mai eficientă

În ape de mare adâncime, orice eroare costă enorm – și financiar, și de mediu. AI ajută în special în trei zone:

• Interpretare seismică: modele de machine learning analizează volume uriașe de date seismice 3D/4D și identifică structuri cu potențial de acumulare a gazelor cu mai multă precizie decât analiza clasică.
• Optimizarea traiectoriei sondelor: algoritmi de optimizare calculează traiectoria de foraj care minimizează riscurile geotehnice și costurile de operațiuni.
• Analiză de risc în timp real: integrarea datelor din senzori (presiune, vibrații, temperatură) în modele AI care anticipează evenimente periculoase înainte să devină incidente.

Pentru proiecte precum Anaconda‑1, asta înseamnă:

• șanse mai mari de reușită la prima încercare;
• costuri reduse față de scenarii „trial & error”;
• un profil de risc mai mic pentru investitori și pentru mediu.

3.2. Monitorizarea emisiilor și a impactului asupra mediului marin

Unul dintre reproșurile legitime aduse proiectelor de gaze offshore este riscul pentru ecosistemul marin și emisiile de metan.

AI poate susține tranziția verde chiar și aici:

• Monitorizare continuă cu drone și sateliți care detectează scurgeri de metan și devieri de la parametrii normali;
• analiză de imagine subacvatică pentru evaluarea stării biodiversității în jurul platformelor;
• modele predictive care estimează cum se propagă eventualele poluări în apă și ce acțiuni de remediere sunt cele mai eficiente.

Cu alte cuvinte, putem avea gaz „mai curat”, dacă operatorii folosesc intens AI și își asumă transparență pe indicatori ESG.

3.3. Mentenanță predictivă în infrastructura de gaze

Fiecare oră de indisponibilitate a unei platforme offshore sau a unei stații de comprimare înseamnă bani pierduți și, uneori, emisii suplimentare.

Mentenanța predictivă bazată pe AI:

• analizează modelele de vibrații, temperatură, consum de energie pentru echipamente critice;
• identifică din timp componentele care vor ceda;
• propune ferestre optime de oprire, când impactul asupra producției este minim.

Același concept se aplică și în rețelele de gaze onshore și, foarte important pentru tranziția verde, la parcuri eoliene și fotovoltaice. Un singur „creier AI” poate administra mentenanța predictivă pentru întregul mix de infrastructuri energetice ale unei companii.

4. Gaz, solar, eolian: AI ca „dirijor” al mixului energetic românesc

Gazele din Marea Neagră vin exact într-un moment în care România își extinde rapid capacitățile de energie regenerabilă: val nou de proiecte fotovoltaice large scale, eolian onshore și, în perspectivă, offshore.

Provocarea nu este doar să construim aceste proiecte, ci să le integrăm într-un sistem energetic flexibil. Aici AI este decisivă.

4.1. Predicția consumului și a producției regenerabile

Modelele AI pot analiza:

• istoricul de consum (industrial, rezidențial, comercial);
• date meteo detaliate (soare, vânt, temperatură);
• sezonalitate și efecte de calendar (sărbători, weekenduri, valuri de frig sau caniculă).

Rezultatul: previziuni mult mai precise ale consumului și ale producției de energie solară și eoliană, pe intervale de 15–60 de minute.

Cu aceste previziuni, sistemul poate decide inteligent:

• când pornește centralele pe gaze la sarcină maximă;
• când poate fi redusă producția pe gaz fără risc pentru securitatea energetică;
• când e mai eficient să încărcăm bateriile sau să alimentăm consumatori flexibili (de exemplu, stații de încărcare pentru vehicule electrice).

4.2. Gazele ca „plasă de siguranță” pentru regenerabile – administrată de AI

Dacă ne uităm cinstit la 2030–2040, gazele naturale vor rămâne plasa de siguranță a sistemului energetic românesc, mai ales când:

• nu bate vântul;
• e iarnă lungă și cu cer acoperit;
• avem vârfuri bruște de consum.

Diferența o face modul în care sunt operate centralele pe gaz:

• fără AI: rulează mai mult decât e nevoie, cu emisii mai mari și costuri suplimentare;
• cu AI: pornesc și se opresc în funcție de date, acoperă doar golurile pe care regenerabilele nu le pot acoperi în acel moment.

Așa se ajunge la un model sănătos: „regenerabile la maxim, gaz minim necesar, coordonate de AI”.

5. Redevențe, fiscalitate și rolul statului: cum folosim banii pentru tranziția verde

Dincolo de tehnologie, anunțul OMV Petrom mai are o componentă strategică: schimbările de redevențe și impozitare și prelungirea acordurilor petroliere de producție.

Câteva puncte cheie:

• redevențele onshore ar urma să crească cu 40%;
• se ajustează impozitarea suplimentară pentru gaze naturale pentru a încuraja investițiile;
• obligațiile istorice de mediu și abandonare, estimate la ~600 milioane euro, ar urma să fie suportate de OMV Petrom.

OMV Petrom rămâne:

• cel mai mare investitor din energia românească – ~20 miliarde euro în 20 de ani;
• cel mai mare contribuabil la buget – ~44 miliarde euro în taxe și dividende între 2005 și 2024;
• furnizor al unei treimi din cererea de gaze și carburanți și până la 10% din energia electrică locală.

Aici apare întrebarea care contează pentru tranziția verde:

Cum folosește statul român aceste venituri suplimentare?

Varianta care are sens este clară:

• buget predictibil pentru digitalizarea sistemului energetic (inclusiv platforme AI naționale pentru prognoză și echilibrare);
• sprijin țintit pentru rețele inteligente, stocare de energie și proiecte de hidrogen verde;
• scheme de finanțare pentru companii care își modernizează infrastructura energetică cu soluții AI (mentenanță predictivă, optimizare de consum, management al portofoliului de producție).

Dacă banii din gaz merg masiv spre proiecte verzi și AI, gazul devine un instrument de tranziție. Dacă nu, riscăm să pierdem următoarea fereastră de oportunitate.

6. Ce înseamnă asta pentru companiile din energie și pentru profesioniști

Pentru companiile din energie – de la mari producători până la consumatori industriali – mesajul este destul de direct:

„Gazele din Marea Neagră îți pot aduce volum și stabilitate, dar avantajul competitiv real va veni din AI și din modul în care îți administrezi mixul energetic.”

Câteva direcții concrete:

• dacă ești producător de energie: e momentul să gândești arhitectura de date care să lege producția de gaz, proiectele fotovoltaice și eoliene, rețelele și clienții mari într-un singur sistem AI;
• dacă ești consumator industrial mare: merită analizate platformele de management al energiei cu AI, care îți reduc costurile prin profilare de consum și negociere mai bună a contractelor;
• dacă lucrezi în sector: competențele în data analytics, AI, automatizări industriale devin la fel de importante ca cele clasice de inginerie energetică.

România are deja un avantaj:

• proiecte mari de gaz (Neptun Deep);
• val masiv de investiții în fotovoltaic și eolian;
• competențe IT bine dezvoltate.

Lipsesc încă legăturile inteligente între aceste trei lumi. Acolo se joacă diferența în următorii 5–10 ani.

Concluzie: gazele din Marea Neagră pot finanța un sistem energetic condus de AI

Neptun Deep și Anaconda‑1 nu sunt „împotriva” tranziției verzi. Devine o problemă doar dacă rămânem blocați într-un model vechi: extragem, vindem, consumăm – fără să schimbăm regulile jocului.

Există o variantă mai bună:

• folosim gazul ca punte pe termen limitat;
• investim masiv în AI în industria energetică – de la explorare la rețele inteligente;
• accelerăm regenerabilele, astfel încât, spre 2040, gazul să fie suport, nu pilon principal.

Dacă ești în energie și vrei să rămâi relevant după 2030, întrebarea nu este dacă să te implici în AI, ci cât de repede o faci. Tranziția verde în România nu va fi doar despre panouri solare și turbine eoliene, ci despre modul inteligent în care orchestrăm, cu AI, tot ce avem: gaz, soare, vânt, apă și nuclear.