Europa taie dependența de gaz rusesc și mută centrul de greutate spre regenerabile. AI devine instrumentul-cheie pentru o tranziție energetică sigură și profitabilă în România.
Europa a trimis, ani la rând, între 200 și 600 de miliarde de euro pe an în afara granițelor doar pentru importuri de energie. Asta înseamnă 2-4% din PIB-ul UE care nu construiește infrastructură, nu finanțează inovație și nu creează joburi aici, acasă.
Acum, odată cu prăbușirea dependenței de gazul rusesc și explozia investițiilor în energie regenerabilă, continentul își corectează una dintre cele mai scumpe vulnerabilități. Iar în spatele unei tranziții energetice care să fie și sigură, și rentabilă, va sta ceva mai puțin vizibil, dar decisiv: inteligența artificială.
Seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde” exact asta urmărește: să arate cum deciziile geopolitice și tehnologice de la nivel european se traduc în oportunități concrete pentru companiile și consumatorii din România.
1. De la gaz rusesc la GNL și regenerabile: schimbarea de paradigmă
Europa nu a „ajustat” puțin mixul energetic, ci l-a rescris aproape din temelii.
- În 2021, gazul rusesc reprezenta 45-50% din importurile de gaz ale UE.
- Până în 10.2025, ponderea a coborât la aprox. 11%.
- Importurile de cărbune din Rusia au trecut de la 52% din totalul UE la 0.
- Produsele petroliere rafinate din Rusia au scăzut de la peste 42% la sub 1% din importurile UE.
Această schimbare nu este doar geopolitică. E o repoziționare economică majoră: mai puțină dependență de furnizori imprevizibili, mai mult control intern prin regenerabile și GNL.
GNL vs gaz rusesc: același combustibil, risc total diferit
Gazul rusesc prin conducte a combinat două probleme:
- rigiditate fizică – nu poți redirecționa rapid conductele;
- presiune politică – odată ce furnizorul închide robinetul, alternativa e foarte greu de găsit pe termen scurt.
GNL-ul schimbă fundamental ecuația:
- e o piață globală și lichidă;
- volumele se redirecționează și revând relativ rapid;
- șantajul energetic devine mai greu, pentru că moleculele nu dispar, se mută în altă parte.
Da, prețurile pot fi volatile. Dar riscul ca o singură țară să atingă „butonul roșu” al aprovizionării se reduce masiv.
Unde intră AI în această poveste?
Când mixul energetic devine mai complex – GNL, gaz prin conducte, regenerabile variabile, stocare, consum flexibil – decizia greșită costă. Aici AI începe să aibă un rol central:
- modele AI pot estima prețurile și disponibilitatea GNL pe termen scurt și mediu;
- algoritmii pot optimiza achizițiile: când cumperi GNL, când pornești centralele pe gaze, când storci maximum de la regenerabile;
- în România, furnizorii și traderii pot folosi AI pentru a decide mixul optim de achiziție (PZU, contracte bilaterale, GNL, stocuri) astfel încât să reducă expunerea la vârfurile de preț.
Realitatea? Nu îți mai permiți decizii „după instinct” într-un sistem atât de complex.
2. Costul ascuns al combustibililor fosili: o frână pe creștere
Importurile de combustibili fosili sunt, economic vorbind, o gaură constantă în bugetul Europei.
- Factura UE pentru importuri de energie: 200–600 mld. euro/an.
- Echivalentul: 2–4% din PIB-ul UE, an de an.
- În 2022, energia a adăugat până la 4 puncte procentuale la inflația din zona euro.
Acești bani:
- susțin economiile și uneori agresiunile militare ale furnizorilor;
- cresc inflația;
- forțează politici monetare restrictive (dobânzi mari);
- reduc investițiile interne în infrastructură, industrie, educație, inovație.
Într-o economie europeană cu o creștere potențială de 1–2% pe an, pierderea recurentă a 2–4% din PIB este dramatică.
România, prinsă în aceeași capcană
Și România a resimțit direct această realitate:
- prețuri mari la energie au lovit industria energo-intensivă (oțel, chimie, ciment);
- competitivitatea față de SUA și China s-a erodat, pentru că acolo energia este semnificativ mai ieftină;
- investițiile s-au amânat, mai ales în sectoarele unde costul energiei este determinant.
Astăzi, prețurile energiei electrice pentru industrie în UE sunt aproximativ duble față de China și peste dublu față de SUA. Gazul pentru industrie în UE este de 3–5 ori mai scump decât în SUA.
De la „cât costă tranziția” la „cât ne costă non-tranziția”
Mulți întreabă cât ne costă tranziția energetică. Întrebarea mai onestă este alta: cât ne costă dacă rămânem blocați în vechiul model?
- pierdem anual 2–4% din PIB doar pe importuri de combustibili fosili;
- rămânem expuși șocurilor de preț și crizelor geopolitice;
- acceptăm costuri energetice mai mari decât rivalii globali.
Aici AI poate deveni un instrument financiar, nu doar tehnic:
- modele de optimizare a investițiilor pot compara scenarii: cât salvez dacă investesc azi în regenerabile + rețele inteligente vs dacă plătesc în continuare pentru combustibili fosili;
- algoritmi de AI pot ajuta ministerele și companiile să prioritizeze proiectele cu cel mai mare impact economic și climatic.
Când vezi cifrele complet, nu doar CAPEX-ul inițial, tranziția nu mai pare un „cost”, ci o mutare de buget din importuri în investiții interne.
3. 2040–2050: mai puține importuri, mai multă electricitate verde
Traiectoria setată la nivel european este destul de clară:
- până în 2040, importurile nete de energie ale UE scad la jumătate față de nivelul actual;
- dependența de importuri se reduce de la ~50% la ~26% în 2040, apoi la ~15% în 2050;
- regenerabilele ajung la aprox. 75% din consumul final de energie în 2040;
- combustibilii fosili sunt folosiți în principal pentru aplicații non-energetice și cerere reziduală.
Pe partea de gaze naturale:
- cererea UE a scăzut deja de la 408 mld. m³ (2021) la 330–335 mld. m³ în ultimii ani;
- până în 2027, se așteaptă o scădere suplimentară de 40–50 mld. m³;
- până în 2030, capacitatea globală de lichefiere GNL crește cu 200–250 mld. m³;
- UE are deja 130–150 mld. m³/an capacitate de regazificare.
Pe scurt: mai multă flexibilitate pe piața de gaze, dar rolul lor relativ în mix scade, în timp ce electricitatea din surse regenerabile devine centrul jocului.
De ce contează asta pentru competitivitatea industrială
Pentru industrie, cheia este simplă: electricitatea ieftină și stabilă.
- Prețul combustibililor fosili e dat pe piața globală, la care Europa este preponderent „price taker”.
- Resursele regenerabile (vânt, solar, hidro) sunt locale, cu cost marginal aproape zero după instalare.
Pe măsură ce sistemul energetic se electrifică, costul energiei devine tot mai mult o funcție de:
- investițiile inițiale (CAPEX) în capacități regenerabile și rețele;
- costurile de operare și mentenanță;
- nivelul de inteligență al sistemului (cât de bine este coordonat prin AI).
Aici AI poate transforma rețeaua într-un activ strategic pentru competitivitate, nu doar într-o infrastructură de bază.
4. Fără AI, rețeaua nu va ține pasul cu tranziția verde
Rețelele electrice din România și din UE au fost gândite pentru un sistem simplu: câteva centrale mari, consumatori pasivi, fluxuri unidirecționale. Tranziția le obligă să devină exact opusul:
- mii de producători mici și medii (parcuri fotovoltaice, eoliene, prosumatori);
- consumatori activi care își mută sarcina în timp (management al consumului, vehicule electrice care încarcă inteligent);
- stocare în baterii, hidroacumulare, hidrogen.
Fără instrumente avansate, operatorii de rețea ajung rapid la blocaj: nu mai pot conecta noi proiecte, cresc costurile de echilibrare, apar limitări de producție (curtailment).
Unde ajută concret AI în rețelele electrice
-
Previzionarea producției din regenerabile
Modelele AI, antrenate pe date meteo și istorice, pot estima mult mai precis producția eoliană și solară la nivel de oră și zi:- reduc necesarul de rezerve de echilibrare;
- permit planificarea optimă a pornirii/opriri centralelor pe gaze;
- scad costurile de dezechilibru pentru producători și furnizori.
-
Previzionarea consumului și managementul vârfurilor
Algoritmii pot identifica modele de consum pe segmente (rezidențial, industrial, comercial) și pot sugera:- unde merită promovate programe de demand response;
- cum îți dimensionezi capacitatea de rețea și stocare;
- când să încurajezi consumul (prețuri dinamice) pentru a evita suprasolicitările.
-
Mentenanță predictivă pentru rețele și active
AI poate analiza vibrații, temperaturi, curenți, istorice de avarii și poate indica:- care transformatoare, linii sau echipamente au risc ridicat de defect;
- când să programezi intervențiile, ca să fie minime întreruperile;
- cum să prelungești durata de viață a activelor scumpe.
-
Optimizarea operării în timp real
Într-un sistem cu mii de surse și consumatori flexibili, operatorii umani au pur și simplu prea multe variabile. AI poate:- propune setări optime pentru tensiune și frecvență;
- calcula rute alternative de flux pentru a reduce pierderile;
- gestiona congestiile cu măsuri țintite, nu cu interdicții generale de conectare.
Pentru România, unde investițiile în regenerabile se accelerează, iar rețeaua deja dă semne de „oboseală”, AI nu mai este un moft, ci singura cale realistă de a susține ambițiile de tranziție fără blocaje masive.
5. Cum pot folosi actorii din România AI în tranziția energetică
Mulți jucători din piața locală încă privesc AI ca pe ceva „pentru corporații mari din Vest”. E o greșeală scumpă. Există aplicații foarte concrete care pot fi implementate rapid și cu ROI clar.
Pentru furnizori și traderi
- Predicția prețurilor pe piețele de ziua următoare și intrazilnice;
- Optimizarea portofoliului (PPA-uri, achiziții din regenerabile, contracte pe termen lung vs spot);
- Segmentarea clienților și oferte dinamice, pe baza profilului real de consum.
Pentru operatorii de rețea (distribuție și transport)
- Analiză de capacitate: unde mai poți conecta regenerabile fără investiții majore;
- Planificare de investiții asistată de AI, pentru a prioritiza zonele cu cel mai mare impact economic și de securitate;
- Detectarea pierderilor comerciale și a furturilor de energie.
Pentru industrie și mari consumatori
-
Sisteme de energy management bazate pe AI, care:
- optimizează consumul în funcție de prețurile orare;
- reduc vârfurile de sarcină;
- identifică zonele cu ineficiențe energetice.
-
Mentenanță predictivă pentru echipamente critice (motoare, compresoare, linii de producție) care consumă multă energie.
Pentru dezvoltatorii de proiecte regenerabile
- Alegerea locațiilor optime pe baza unor modele AI care combină date meteo, de rețea, de sol și de acces la infrastructură;
- Dimensionarea stocării (baterii, hidroacumulare) în funcție de profilul de producție și de preț;
- Strategii de participare la piețele de echilibrare, în care flexibilitatea devine o sursă de venit, nu un cost.
Cei care intră devreme în acest joc vor avea un avantaj competitiv greu de recuperat de ceilalți.
6. De ce tranziția energetică asistată de AI e o șansă istorică pentru România
Europa a ales deja direcția: mai puține importuri de combustibili fosili, mai multe regenerabile, mai multă electrificare. Gazul rusesc a fost înlocuit, în mare măsură, cu GNL și cu scăderea cererii, iar până în 2040–2050 dependența de importuri se înjumătățește.
Pentru România, miza este dublă:
- Să nu rămânem blocați la periferia tehnologică, cu rețele rigide și decizii luate „după ureche”.
- Să folosim AI ca accelerator, astfel încât tranziția să nu fie doar o obligație climatică, ci o sursă de competitivitate și investiții.
Energia regenerabilă, GNL-ul și electrificarea aduc oportunitatea de a ține mai mulți bani în economie, în loc să-i trimitem anual în conturile exportatorilor de combustibili fosili. AI este stratul de inteligență care face acest nou sistem stabil, previzibil și profitabil.
Dacă ești parte din ecosistemul energetic – companie, autoritate publică, dezvoltator, mare consumator – următorul pas rezonabil este clar: să identifici unde poate AI să-ți reducă riscurile și costurile energetice în următorii 2–3 ani, nu în 2035.
Tranziția verde nu mai e o dezbatere teoretică. Este un proces în desfășurare, cu cifre clare și consecințe directe în facturi, în bugetele firmelor și în PIB. Întrebarea reală pentru România, la final de 2025, nu este dacă vom fi parte din ea, ci cât de inteligenți vom fi în felul în care o gestionăm.