Franța a alocat 507,7 MW doar către solar. Ce înseamnă asta pentru România și cum poate AI să facă posibile extinderi similare, dar mai sigure și mai profitabile?
Seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde”
În ultima rundă de licitații pentru energie regenerabilă, Franța a alocat 507,7 MW exclusiv către proiecte fotovoltaice. Zero eolian, zero altceva. Doar solar, la prețuri care continuă să scadă.
Asta nu e doar o știre de piață. E un semnal clar: solarul a devenit tehnologia dominantă acolo unde există politici clare, licitații bine gândite și o infrastructură digitală care știe să gestioneze producția variabilă. Pentru România, aflată în plină tranziție verde și cu un sistem energetic tot mai complex, mesajul e direct: fără AI în sectorul energetic, extinderi de acest tip devin greu de controlat și foarte scumpe pe termen lung.
În articolul de azi folosim exemplul Franței pentru a arăta:
- de ce solarul câștigă licitațiile tehnologii-neutre,
- cum se schimbă regulile jocului prin agrivoltaic și stocare,
- unde intră în scenă inteligența artificială în gestionarea unor volume mari de energie regenerabilă,
- ce ar putea face România diferit – și mai bine – dacă îmbină investițiile în regenerabile cu investiții în AI.
1. Lecția Franței: când pui tehnologiile la aceeași masă, câștigă solarul
Franța a organizat o licitație „tehnologie-neutră” pentru 500 MW de noi capacități regenerabile. Rezultatul final:
- 36 de proiecte selectate
- 507,7 MW putere totală instalată
- 100% fotovoltaic, fără niciun proiect eolian admis
- preț mediu ponderat: 0,07413 €/kWh, în scădere față de runda precedentă.
Asta arată două lucruri importante:
- Solarul a coborât sub pragul psihologic de „tehnologie scumpă”. Când pui eolianul și fotovoltaicul să concureze direct, în multe cazuri câștigă proiectele solare, mai ales acolo unde terenul este disponibil și radiația este bună.
- Competitivitatea reală se vede în licitații deschise, nu în scheme fragmentate pe tehnologii. Franța a avut curajul să lase piața să decidă, cu reguli clare și un buget controlat.
Pentru România, care are deja proiecte de sute de MW de fotovoltaic în pipeline, asta e o oglindă utilă: dacă mâine am avea o licitație cu 500 MW unde concurează solar, eolian, biomasa, hidro mic – cine ar câștiga? Și, mai important, suntem pregătiți digital să integrăm rapid peste 500 MW de solar în rețea?
2. Agrivoltaic, scăderea prețurilor și presiunea pe sistem
Un element interesant în licitația franceză este ponderea tot mai mare a proiectelor agrivoltaice – parcuri fotovoltaice integrate cu activități agricole (culturi, pășunat, sere).
De ce contează agrivoltaicul pentru România
Agrivoltaicul răspunde la două blocaje clasice din România:
- Conflicte de utilizare a terenului: fermierii vs dezvoltatorii de parcuri solare.
- Acceptanță socială: percepția că „panourile ocupă teren agricol bun”.
Modelele agrivoltaice, în care energia și agricultura coexistă, pot transforma aceste conflicte în parteneriate:
- panourile oferă umbră controlată pentru anumite culturi,
- fermierii primesc venit suplimentar din chirii sau participare în proiect,
- comunitățile locale văd beneficii directe, nu doar „garduri și transformatoare”.
În Franța, autoritatea de reglementare (CRE) chiar recomandă ridicarea sau eliminarea plafonului de 250 MW per rundă pentru proiectele agricole, argumentând că acestea sunt mai ieftine decât alte categorii. Tradus: agrivoltaicul nu mai este un moft, este deja o soluție competitivă economic.
Presiunea pe rețea și pe operatori
Când prețul mediu coboară la 7,4 eurocenți/kWh, dezvoltatorii împing costurile în jos prin:
- optimizare tehnică (design, orientare, echipamente),
- optimizare financiară (structuri de finanțare mai sofisticate),
- operare foarte eficientă.
Asta vine cu o consecință: marjele sunt mai mici, iar greșelile costă mai mult. Fără sisteme de monitorizare inteligentă și fără mentenanță predictivă, un parc fotovoltaic devine rapid neprofitabil.
Aici începe să fie critic rolul AI în operarea și mentenanța activelor fotovoltaice.
3. De ce fără AI nu poți integra rapid sute de MW de solar
Când adaugi 500 MW de solar la un sistem energetic, nu adaugi doar „energie verde”. Adaugi și:
- variabilitate (producție puternic dependentă de soare și nori),
- incertitudine (dificultate de prognoză la nivel de oră/minut),
- risc de canibalizare a prețului (multe MWh verzi în același timp = prețuri la pământ).
Franța vede deja aceste riscuri. De aceea, CRE propune ca viitoarele licitații să folosească un preț de referință unic, neponderat, pentru a:
- pune toate tehnologiile pe picior de egalitate,
- limita expunerea bugetară a statului,
- încuraja asocierea producției cu stocarea.
Unde intră AI în acest tablou
AI începe să fie indispensabilă în câteva zone-cheie:
-
Prognoza producției fotovoltaice
- Algoritmii de învățare automată folosesc date meteo, istoricul producției și imagini satelitare pentru a prezice cu exactitate producția pe următoarele minute, ore și zile.
- Pentru un operator de sistem din România, o prognoză mai bună înseamnă mai puține rezerve de echilibrare plătite scump.
-
Optimizarea dispatch-ului și a stocării
- Când bateriile devin suficient de ieftine (iar prețurile anunțate în 2025 arată că suntem aproape acolo), AI poate decide când să încarce și când să descarce, pentru a maximiza veniturile și a reduce vârfurile din rețea.
- În scenarii de tip „507 MW solar nou într-un an”, fără AI, stocarea e doar o baterie scumpă; cu AI, devine un activ financiar și operațional inteligent.
-
Mentenanță predictivă pentru panouri și invertoare
- Modelele de AI identifică pattern-uri subtile în datele de producție: stringuri care încep să subperformeze, invertoare care dau semne de degradare, anomalii de temperatură.
- În loc să aștepți să se defecteze un invertor într-o zi însorită de iulie, AI îți „spune” cu săptămâni înainte unde să trimiți echipa de mentenanță.
- Managementul rețelelor de distribuție (DSO)
- Operatorii de distribuție din România se plâng deja că au rețele „pline de prosumatori” în anumite noduri.
- AI poate ajusta în timp real profilele de tensiune, poate recomanda reconfigurări de rețea și investiții țintite în întăriri de rețea, nu „să schimbăm tot că nu știm exact unde e problema”.
Realitatea e simplă: cu AI poți integra mai mult solar în același sistem fără să sacrifici stabilitatea. Fără AI, fie blochezi proiecte, fie accepți o rețea mai fragilă și costuri mari de echilibrare.
4. Ce poate învăța România din licitația de 507,7 MW din Franța
România are deja un mix interesant: hidro puternic, nuclear stabil, eolian bun în Dobrogea și solar în explozie. Dar gestionarea acestei combinații devine din ce în ce mai complicată.
Din exemplul francez aș extrage câteva direcții clare:
4.1. Licitații tehnologii-neutre cu criterii „smart”
Dacă ne dorim o tranziție verde eficientă, licitațiile ar trebui să fie orientate spre valoare pentru sistem, nu doar spre cel mai mic preț.
Câteva idei concrete:
- favorizarea proiectelor care includ stocare sau flexibilitate (de ex. contracte de tip „energia + servicii de sistem”),
- scor mai mare pentru proiectele agrivoltaice sau cele cu impact redus asupra mediului,
- criterii care stimulează integrarea sistemelor digitale avansate (SCADA extins, analitică, AI) încă din faza de proiect.
4.2. Agrivoltaic adaptat contextului local
România are ferme mari, cooperative în formare și un potențial agricol relevant. Agrivoltaicul poate fi o punte între două lumi care, de multe ori, se privesc cu suspiciune:
- dezvoltatori de regenerabile,
- fermieri și comunități rurale.
Aici AI poate ajuta surprinzător de mult:
- modele de simulare pentru a alege tipul de cultură optim sub panouri,
- algoritmi care optimiza orientarea și spațierea panourilor pentru a echilibra producția de energie cu randamentul agricol,
- monitorizare combinată a producției de energie și a parametrilor agricoli (umiditate, temperatură, creșterea plantelor).
4.3. Investiția în „creierul” sistemului, nu doar în „mușchi”
Capacitățile de producție sunt mușchii sistemului energetic. AI este creierul.
Dacă România vrea să absoarbă, în următorii 5–10 ani, mii de MW de regenerabile, are nevoie de:
- platforme naționale de prognoză integrate (nu 20 de modele izolate la fiecare producător),
- centre de control modernizate, în care dispecerii lucrează cu recomandări în timp real generate de AI,
- reguli de piață care recunosc și plătesc flexibilitatea (agregatori, demand response, stocare inteligentă).
Nu e suficient să anunți „X mii de MW de noi regenerabile până în 2030”. Fără stratul de inteligență, devine un joc riscant.
5. De la politici la practică: cum arată concret AI în proiectele solare din România
Pentru a ancora discuția în realitate, iată câteva aplicații concrete pe care le văd deja posibile – și necesare – în proiectele fotovoltaice românești:
5.1. AI pentru dimensionarea optimă a parcurilor
În faza de proiectare, AI poate evalua:
- istoricul radiației solare pe ultimii 10–15 ani,
- scenarii de umbrire, topografie, tip de sol,
- costuri de conectare la rețea și pierderi în linii.
Rezultatul: configurații de parc care maximizează LCOE (costul nivelat al energiei) și reduc riscul ca un proiect să fie „frumos pe hârtie, dar problematic în exploatare”.
5.2. AI pentru optimizarea portofoliilor de active
Pentru companiile care au sau vor avea mai multe parcuri (similar Photosol, care a câștigat 129,2 MW în Franța), AI poate:
- prioritiza investițiile în modernizări,
- redistribui echipele de mentenanță în funcție de riscul de defecțiune estimat,
- calcula, aproape în timp real, impactul condițiilor meteo asupra întregului portofoliu.
5.3. AI pentru relația cu operatorii de rețea
Un operator român de distribuție sau transport poate folosi AI pentru:
- a evalua, înainte de a accepta un nou parc solar, impactul asupra tensiunilor și fluxurilor de putere,
- a simula scenarii de tip „soare puternic + consum scăzut + exporturi mari” și a identifica automat zonele vulnerabile,
- a propune dezvoltatorilor soluții de conectare mai inteligente (de ex. integrare cu baterii, curbe de limitare dinamică).
Toate acestea nu sunt SF. Sunt exact genul de instrumente pe care țări ca Franța încep să le folosească pe scară largă când trag după ele sute de MW de solar pe an.
6. De ce acum e momentul potrivit pentru România
Franța tocmai a arătat că un stat poate orienta o licitație de 500 MW spre tehnologia care oferă cel mai bun raport cost–beneficiu. România e la câțiva ani distanță de un val similar de proiecte.
Diferența o va face felul în care îmbinăm trei elemente:
- Politici și licitații inteligente, care să nu mai privească AI și digitalizarea drept „costuri opționale”, ci drept cerințe de bază.
- Proiecte fotovoltaice mature, care includ de la început gândirea pe termen lung: agrivoltaic, stocare, integrare în comunitate.
- AI în industria energetică românească, folosită nu ca buzzword, ci ca infrastructură critică: prognoză, optimizare, mentenanță, management de rețea.
Seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde” merge exact în această direcție: cum facem ca următoarele sute de MW de solar și eolian să nu fie doar megawați pe hârtie, ci active integrate inteligent, rentabile și stabile pentru sistem.
Dacă ești dezvoltator, operator de rețea, manager de portofoliu sau lucrezi în politici publice, întrebarea utilă pentru următorul proiect nu mai este doar „câți MW instalăm?”, ci „ce rol are AI în acest proiect de la ziua 1 până la anul 20?”.