Cum poate România depăși Franța la solar cu ajutorul AI

Franța tocmai a atribuit 507,7 MW de energie regenerabilă și fiecare megawatt merge spre fotovoltaic. Zero eolian. Doar 36 de proiecte solare – multe agrivoltaice – selectate într-un tender „tehnologie-neutru”, cu prețuri medii de 0,07413 €/kWh.

Asta nu e doar o știre din Franța. E o oglindă pentru România și pentru felul în care ne pregătim tranziția verde. Pentru că, fără AI în planificare, operare și integrarea în rețea, riscăm să punem panouri, dar să pierdem bani și stabilitate în sistem.

În seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde”, folosim cazul Franței ca studiu practic: cum scalezi rapid energia solară și cum te ajută tehnologiile de inteligență artificială să nu blochezi rețeaua, să nu irosești producție și să nu umfli costurile.

Ce spune, de fapt, tenderul francez de 507,7 MW

Rezultatul licitației e simplu de rezumat: fotovoltaicul a câștigat tot.

Ministerul Tranziției Ecologice din Franța a scos la licitație 500 MW într-un tender tehnologie-neutru (solar, eolian, alte surse). Rezultatul:

• 36 de proiecte selectate
• 507,7 MW putere totală (peste ținta inițială)
• 100% fotovoltaic, 0% eolian
• preț mediu ponderat: 0,07413 €/kWh, în scădere cu 0,00647 €/kWh față de runda anterioară

Mai interesant este cine și ce tip de proiecte au câștigat:

• dezvoltatorul Photosol a luat 129,2 MW, inclusiv cel mai mare proiect (44 MW)
• agrivoltaicele – panouri solare pe teren agricol, integrate cu producția agricolă – au avut o pondere tot mai mare
• proiectele sunt concentrate în centrul Franței, zonele nordice fiind slab reprezentate

Acest tablou spune două lucruri clare:

1. Solarul a devenit economic dominant în competiție cu alte tehnologii.
2. Structura spațială și agricolă contează – unde pui proiectele și cum le integrezi în economie.

Pentru România, unde potențialul fotovoltaic este mai bun decât în multe zone ale Franței, mesajul e direct: nu ne lipsește soarele, ne lipsesc modelarea inteligentă, viteza deciziei și integrarea cu rețeaua.

Franța arată direcția: agrivoltaic și presiune pe costuri

Franța nu a inventat energia solară, dar modul în care împinge acum agrivoltaicul merită urmărit cu atenție la București, Cluj sau Iași.

Comisia de Reglementare a Energiei din Franța (CRE) recomandă deja:

• creșterea sau eliminarea plafonului de 250 MW pe rundă pentru proiectele agricole
• folosirea unui preț de referință unic, neponderat pentru toate tehnologiile în viitoarele licitații, ca să facă competiția mai clară

De ce contează asta pentru noi?

• fermierii francezi devin producători de energie, nu doar beneficiari de subvenții agricole
• costurile proiectelor agrivoltaice sunt mai mici, în medie, decât alte tehnologii, deci bugetul public e folosit mai eficient
• tenderul încurajează încă de acum cuplarea producției cu stocarea – tocmai ca să evite canibalizarea prețurilor din cauza producției solare de vârf

România poate copia structura licitațiilor. Dar dacă vrea să o depășească, trebuie să adauge ceva ce Franța abia începe să testeze serios: AI pe tot lanțul – de la planificare până la exploatare.

Cum ajută AI să scalezi solarul fără să lovești rețeaua

Realitatea e destul de dură: poți instala mii de MW de fotovoltaic și totuși să pierzi energie, bani și stabilitate dacă rețeaua nu e pregătită. Aici intervine AI.

1. Planificare inteligentă a noilor parcuri solare

AI poate răspunde la întrebarea: „Unde merită cu adevărat să construim?”, nu doar „unde avem teren liber”.

Modele bazate pe machine learning pot combina:

• resursă solară (radiație, nor, temperatură, sezonalitate)
• capacitatea rețelei de transport și distribuție din zonă
• date despre consum local (zone industriale, urbane, rurale)
• restricții de mediu, arii protejate, utilizare agricolă

Rezultatul: hărți de oportunitate, cu scoruri clare pentru dezvoltatori și pentru autorități. Dezbaterea nu mai e „punem sau nu punem panouri”, ci „dintre cele 10 locații posibile, care 3 aduc cel mai bun raport cost–beneficiu pentru sistem”.

2. Optimizarea producției și integrarea în rețea

AI în operarea unui parc solar înseamnă mai mult decât un SCADA frumos:

• prognoză de producție pe 5 minute, oră și zi, folosind date meteo, istoric de producție și comportamentul panourilor
• prognoză de consum în zona de rețea, pentru a înțelege cât din energie poate fi folosită local
• optimizarea setărilor invertoarelor pentru a limita variațiile bruște și impactul asupra tensiunii și frecvenței

Operatorii de sistem din România au nevoie de aceste instrumente pentru că, odată ce depășim câteva mii de MW de solar și eolian, operarea doar „din ochi” nu mai funcționează.

3. Mentenanță predictivă pentru parcuri solare

Mentenanța clasică înseamnă echipe pe teren, verificări periodice, intervenții după ce se vede problema în producție. Mentenanța cu AI arată altfel:

• algoritmi care analizează continuu curbele de putere ale fiecărui string
• detectarea panourilor degradate, a invertoarelor care „obosesc” sau a conexiunilor slabe
• generarea automată de „work orders” pentru echipele de teren, cu prioritate și timp estimat

În practică, asta se vede într-un singur indicator: mai mulți MWh vânduți pe aceeași instalație, la cost operațional mai mic. Pentru un parc de 50 MW, 1–2% producție recuperată prin mentenanță predictivă înseamnă sute de mii de euro pe durata de viață a proiectului.

România: cum putem depăși modelul francez

România are câteva avantaje clare față de Franța în zona fotovoltaică:

• resursă solară bună în aproape toată țara, foarte bună în sud și Dobrogea
• experiență recentă cu boom-ul fotovoltaic post-2010, deci știm și ce a mers prost
• presiune de integrare a proiectelor noi din PNRR și Fit for 55

Ce ne lipsește încă este un cadru coerent care să facă AI parte din design, nu un „nice to have” la final de proiect.

Licitații care cer explicit AI și stocare

Dacă Franța vorbește deja de „încurajarea cuplării cu stocare”, România poate merge mai departe:

• criterii de atribuire care punctează proiectele cu sisteme de prognoză bazate pe AI integrate în contract
• bonus de scoring pentru proiectele care includ baterii sau alte forme de stocare, dimensionate pe baza unor modele de simulare
• cerințe minime de raportare a datelor de producție și consum într-un format standard, pentru a alimenta modelele naționale de planificare

Pe scurt, nu doar MW instalați, ci MW inteligenți.

Agrivoltaic inteligent: fermier + AI + energie

Franța a crescut plafonul pentru proiectele agricole pentru că a văzut că sunt mai ieftine și mai bine integrate local. România poate folosi AI pentru a face agrivoltaicul chiar mai puternic:

• modele care optimizează înălțimea, înclinarea și densitatea panourilor ca să maximizeze atât producția de energie, cât și producția agricolă
• prognoze combinate pentru irigații și producție solară, astfel încât consumul de apă și energie pe fermă să fie coordonat
• scheme de business în care fermierul devine partener activ și își ajustează cultura și calendarul agricol pe baza datelor generate de parc

Asta înseamnă să nu importăm doar conceptul de agrivoltaic, ci să-l facem „agrivoltaic cu AI”, adaptat realității noastre agricole.

De ce tenderul francez e un semnal pentru investitorii din România

Pentru un investitor sau dezvoltator român, tenderul francez arată două lucruri esențiale:

1. Prețul de 0,07413 €/kWh pentru proiecte mari fotovoltaice este deja noul normal în Europa de Vest.
2. Competitivitatea tehnologică se mută de la hardware la software – panourile sunt tot panouri, diferența o face modul în care controlezi întregul sistem.

În România, unde parcurile mari de 50–200 MW sunt în plină explozie, avantajul competitiv pe termen lung va fi la cei care:

• proiectează de la început cu AI pentru prognoză și optimizare
• dimensionează inteligent stocarea pe baza unor modele de simulare a pieței și a rețelei
• lucrează cu operatorii de rețea pe date, nu doar pe hârtii

Cine tratează AI ca pe „un plus frumos” va rămâne blocat în marje mici. Cine îl tratează ca pe o componentă de bază a proiectului va câștiga licitații și va susține producția pe termen lung.

Ce urmează pentru România: pași concreți

Dacă ne uităm la experiența Franței și la unde vrem să ajungem cu tranziția verde, direcția e clară. Dar e nevoie de acțiuni foarte concrete:

1. ANRE și Ministerul Energiei să proiecteze viitoarele licitații pentru capacități regenerabile cu:
   • cerințe de prognoză bazată pe AI
   • stimulente pentru stocare și flexibilitate
   • loc dedicat proiectelor agrivoltaice
2. Operatorii de transport și distribuție să deschidă accesul la date (în condiții de securitate) pentru dezvoltarea de modele AI de sistem energetic.
3. Dezvoltatorii de proiecte solare să includă încă din faza de fezabilitate:
   • buget și arhitectură IT/OT pentru AI
   • integrarea cu platforme de mentenanță predictivă
4. Universitățile și centrele de cercetare să conecteze programele de AI cu proiecte reale din energetic, nu doar cu simulări abstracte.

Aceasta este exact zona în care se așază seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde”: puntea dintre strategie, tehnologie și proiecte concrete.

Dacă Franța poate atribui 507,7 MW într-un tender dominat de solar, România are toate motivele să țintească mai sus. Dar nu doar în megawați, ci în megawați inteligenți, planificați, operați și optimizați cu ajutorul AI.

---

Tu unde vezi cel mai mare blocaj în România: în licitații, în rețea sau în adopția de AI de către dezvoltatori? Răspunsul la întrebarea asta va decide cine câștigă următorul „tender” al tranziției verzi.