AI, prosumatorii și legea securității: risc sau protecție?

AI, prosumatorii și legea securității: risc sau protecție?

Peste 260.000 de prosumatori sunt deja conectați la Sistemul Energetic Național, iar în spatele panourilor lor fotovoltaice stau peste 400.000 de echipamente inteligente, majoritatea fabricate în China. În paralel, tot mai multe platforme de monitorizare, aplicații mobile și sisteme de control la distanță intră în joc. Pe scurt: România a digitalizat producția de energie regenerabilă fără o minimă strategie de securitate cibernetică.

Acum apare proiectul de lege care a inflamat comunitatea prosumatorilor. Inițiatorii spun că legea vine „cu trei ani întârziere” și că vrea să protejeze atât prosumatorii, cât și Sistemul Energetic Național (SEN). O parte dintre prosumatori o văd ca pe o tentativă a statului de a pune mâna pe butonul „OFF” al panourilor lor.

Adevărul? Este mai nuanțat. Și aici AI-ul poate face diferența între panică, control extern și autonomie reală pentru prosumatori.

În articolul ăsta clarific:

• ce prevede, de fapt, proiectul de lege,
• ce riscuri reale există cu echipamentele din China,
• cum poate fi folosită inteligența artificială pentru a crește securitatea și libertatea prosumatorilor, nu pentru a le-o lua,
• ce pot face azi prosumatorii și companiile din energie ca să nu fie prinse pe picior greșit.

---

Ce face de fapt legea care a speriat prosumatorii

Proiectul de lege nu apare în vid. El modifică Legea 123/2012 și introduce reguli tehnice de securitate cibernetică pentru centralele cu puteri instalate de până la 1 MW – adică exact zona în care intră majoritatea prosumatorilor și micilor producători.

Punctele-cheie ale proiectului

Pe scurt, proiectul spune așa:

• Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) va stabili reguli tehnice de securitate cibernetică pentru accesul garantat la rețelele electrice;
• regulile se aplică producătorilor de energie din surse regenerabile, inclusiv prosumatorilor, dar prin echipamente și furnizori, nu prin controale la domiciliu;
• echipamentele noi care vor intra pe piață vor trebui să fie certificate din punct de vedere cibernetic;
• echipamentele deja instalate nu se verifică și nu se taxează retroactiv.

Asta spune legea pe text. Percepția publică a fost însă alta: „statul va putea opri panourile de la distanță”. De aici frustrarea și protestele asociațiilor de prosumatori.

Unde s-a rupt filmul în comunicare

Trei lucruri au alimentat neîncrederea:

1. Formulări tehnice neexplicate – oamenii au citit „reguli tehnice pentru acces garantat la rețea” și au auzit „statul decide cine e prioritar și cine nu”.
2. Context politic și economic tensionat – după discuțiile despre taxe noi, orice nouă reglementare e văzută ca o potențială povară.
3. Zero explicații pe limbaj simplu înainte de depunere – prosumatorii au aflat din presă, nu de la instituții. Most companies and instituții greșesc exact aici: nu comunică la timp cu cei afectați.

De fapt, proiectul atacă o problemă reală: dependența masivă de echipamente din China, cu firmware opac și servere de control aflate în afara UE.

---

Riscul real: „butonul din China” și vulnerabilitățile de securitate

Inițiatorul legii descrie cel mai pesimist scenariu așa: toate echipamentele controlate prin platforme aflate în China pot fi dezactivate simultan, fără ca prosumatorii sau operatorii de rețea să poată interveni.

Sună apocaliptic? Da. E imposibil? Nu.

De ce există acest risc

Câteva date care nu pot fi ignorate:

• Peste 90% din panourile fotovoltaice instalate la nivel global sunt produse în China.
• În România, majoritatea invertoarelor și a controlerelor vin, direct sau indirect, din ecosistemul chinez.
• Multe dintre aceste echipamente sunt legate de cloud-uri externe, unde ajung date despre producție, consum, status tehnic și unde există și posibilitatea de control la distanță.
• O parte dintre platformele software nu respectă nici măcar cerințele minime europene, cum ar fi MFA (autentificarea în mai mulți pași).

În plus, o decizie recentă a autorităților chineze obligă producătorii locali să raporteze către instituțiile de securitate internă vulnerabilitățile descoperite în echipamente. Asta mută din start centrul de greutate al controlului în afara UE.

Ce înseamnă asta pentru un prosumator obișnuit

La nivel de gospodărie, riscurile se traduc în:

• pierderea accesului la platforma de monitorizare sau control;
• oprirea intempestivă a producției;
• modificarea unor parametri de funcționare (de exemplu, tensiuni, praguri de deconectare) fără acordul tău;
• risc de defectare accelerată a unor componente, dacă parametrii sunt modificați abuziv.

La nivel de Sistem Energetic Național, dacă zeci sau sute de mii de invertoare se opresc sau se reconectează simultan, stabilitatea rețelei poate fi serios afectată.

Aici intră în scenă AI-ul și securitatea cibernetică. Nu ca sperietoare, ci ca instrument de control local, inteligent.

---

Cum poate AI să protejeze autonomia prosumatorilor

Inteligența artificială în energie nu înseamnă doar „optimizare de consum” sau grafice frumoase în aplicație. Folosită corect, AI-ul poate deveni un strat de protecție între echipamentele tale și orice control extern.

1. AI ca „centură de siguranță” între invertor și cloud

Modelul sănătos pentru un prosumator în 2026 nu mai este:

invertor ↔ cloud producător ↔ aplicație

Ci mai degrabă:

invertor ↔ gateway local inteligent (AI) ↔ cloud producător / operator

Acest gateway (poate fi un mini-PC, un edge device sau chiar un router avansat) poate:

• filtra comenzile venite din exterior către invertor;
• valida dacă o comandă respectă un set de reguli („nu accept opriri totale în afara unor ferestre orare”, „nu modific pragurile de siguranță fără confirmare locală”);
• bloca traficul suspect și loga incidentele;
• rula modele AI care învață comportamentul normal al instalației și marchează anomaliile.

Așa păstrezi avantajul monitorizării la distanță, dar nu mai cedezi controlul final unei platforme pe care nu o poți audita.

2. Mentenanță predictivă, dar controlată local

AI-ul este ideal pentru mentenanță predictivă în fotovoltaice:

• detectează scăderi anormale de producție pe un string;
• identifică invertori care încep să se comporte instabil;
• corelează producția cu vremea reală și istoricul instalației.

Diferența dintre un sistem sănătos și unul riscant este unde rulează aceste modele și cine deține datele:

• modelul poate rula local, pe un dispozitiv de tip edge, și să trimită în cloud doar date agregate;
• datele brute (granulare, pe secundă) pot rămâne în gospodăria ta sau într-un cloud european,
• AI-ul poate genera alerte către tine și către instalatorul tău, nu doar către producătorul din altă țară.

Asta înseamnă AI pentru autonomie, nu AI pentru control din afară.

3. Detecție de anomalii la nivel de rețea

La scară mare – zeci de mii de prosumatori – operatorii de distribuție și furnizorii de servicii energetice pot folosi AI pentru:

• detectarea anomaliilor sincronizate (mii de invertoare care se opresc în aceeași secundă);
• reconfigurarea dinamică a rețelei pentru a păstra stabilitatea SEN;
• prioritizarea intervențiilor de teren pe zone unde modelele indică risc de avarie.

Dacă arhitectura este bine gândită, aceste modele nu trebuie să însemne control arbitrar asupra prosumatorilor, ci un fel de „ESP pentru rețea” – o sensibilitate mult mai mare la probleme reale, cu reacție rapidă.

---

Unde se întâlnesc legea, AI-ul și tranziția verde în România

Seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde” are un fir roșu clar: fără digitalizare inteligentă, tranziția energetică rămâne pe jumătate făcută. Prosumatorii sunt nucleul acestei tranziții.

Proiectul de lege are două efecte majore, dacă va fi implementat serios:

1. Curăță piața de echipamente „no-name” și firmware opac – prin certificarea DNSC, producătorii vor fi obligați să respecte un minim de standarde de securitate.
2. Deschide ușa pentru soluții AI locale – o dată ce avem un cadru de securitate, devine mult mai ușor să construim:
   • platforme românești/europene de monitorizare și control,
   • gateway-uri inteligente cu AI la nivel de prosumator,
   • agregatori de prosumatori („comunități de energie”) care folosesc AI pentru a optimiza producția și consumul.

Aici este, de fapt, miza economică mare pentru România: vom rămâne doar importatori de hardware și software, sau vom folosi această fereastră pentru a crea produse și platforme energetice bazate pe AI, dezvoltate local?

---

Ce pot face azi prosumatorii și companiile de energie

Nu trebuie să aștepți ca legea să fie adoptată ca să fii mai sigur și mai autonom.

Pentru prosumatori

1. Cere clar instalatorului:

   • unde sunt găzduite serverele platformei de monitorizare;
   • ce opțiuni ai pentru control local al invertorului;
   • dacă există opțiunea de a opri complet accesul din cloud la comenzile critice.

2. Activează tot ce înseamnă securitate în conturile tale:

   • schimbă parolele inițiale;
   • activează 2FA/MFA acolo unde este disponibil;
   • nu împărtăși accesul la cont cu instalatori, „vecini pricepuți” sau furnizori neclar definiți.

3. Gândește pe termen mediu:

   • dacă faci acum o instalație nouă, discută despre gateway local și despre posibilitatea de integrare cu soluții AI de mentenanță predictivă;
   • urmărește furnizori care oferă aplicații dezvoltate în UE și documentație transparentă.

Pentru companii energetice și integratori

Aici e zona în care se vor face diferențele în 2–3 ani.

• Investește în platforme AI proprii pentru monitorizare și mentenanță predictivă, care pot rula și la marginea rețelei (edge), nu doar în cloud centralizat.
• Construiește oferte pentru prosumatori care pun accent pe:
  • control local + opțiune de participare voluntară la servicii de flexibilitate;
  • transparență pe fluxul de date (cine vede ce, unde se stochează, cât timp);
  • securitate cibernetică integrată by design.
• Colaborează din timp cu DNSC, ANRE și Ministerul Energiei pentru a testa standarde tehnice și a nu ajunge în situația de a „repara” proiecte deja vândute clienților.

Cine își pune azi la punct arhitectura tehnologică (hardware + AI + securitate), mâine va fi într-o poziție excelentă pe o piață unde încrederea devine la fel de importantă ca prețul.

---

De ce discuția despre control nu trebuie să ucidă inovația

Sunt două extreme la care ajungem ușor în România:

• „statul vrea să ne oprească panourile și să ne ia banii”;
• „lăsați piața liberă, că se reglează ea singură, fără reguli de securitate”.

Ambele sunt periculoase. Securitatea energetică – inclusiv cea cibernetică – chiar nu este negociabilă. Dar nici încrederea prosumatorilor nu este opțională. Fără ea, ritmul instalărilor încetinește, tranziția verde se blochează, iar investițiile în AI și digitalizare devin greu de susținut.

Realitatea e mai simplă:

• avem un val uriaș de echipamente conectate la rețea, multe cu vulnerabilități;
• avem o legislație europeană (NIS2) care cere standarde clare de securitate pentru energie;
• avem AI-ul, care poate fi folosit fie pentru control opac, fie pentru transparență și autonomie locală.

Direcția bună pentru România este clară: AI ca scut, nu ca lanț. AI care te ajută să știi din timp când va ceda invertorul, care îți protejează datele și echipamentele, care îți permite să participi inteligent la rețea fără să renunți la controlul asupra propriei producții.

Dacă ai deja panouri sau te gândești să devii prosumator în 2026, întreabă-te așa:

„Cine deține, de fapt, butonul ON/OFF al instalației mele: eu, sau un server aflat la mii de kilometri?”

Răspunsul corect nu va veni doar din Parlament, ci și din deciziile pe care le iei tu – și din cât de repede vom reuși, ca țară, să construim soluții energetice bazate pe AI, dezvoltate aici, pentru rețeaua noastră și pentru prosumatorii noștri.