Proiectul de lege pentru securitatea prosumatorilor sperie lumea, dar problema reală e controlul de la distanță. Vezi cum îți poate da AI mai multă putere, nu mai puțină.
Peste 260.000 de prosumatori și aproximativ 400.000 de echipamente fotovoltaice mici sunt deja conectate la rețea în România. În paralel, aproape toate sunt bazate pe tehnologie importată, în special din China, și controlate prin platforme online la care utilizatorul are, de fapt, acces limitat.
Aici apare tensiunea: un proiect de lege care introduce reguli de securitate cibernetică a înfuriat prosumatorii, iar statul spune că, dimpotrivă, îi protejează. Iar în fundal se află o întrebare mult mai importantă pentru următorii 10–20 de ani: cine controlează, de fapt, producția ta de energie – tu, furnizorul sau un server aflat la mii de kilometri distanță?
În seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde”, subiectul acesta e esențial. Nu vorbim doar de panouri fotovoltaice, ci de independență energetică, securitate cibernetică și rolul inteligenței artificiale în a oferi prosumatorilor mai mult control, nu mai puțin.
În rândurile de mai jos:
- clarific ce aduce proiectul de lege și de ce a stârnit revoltă
- pun în context riscul „butonului oprit din China”
- arăt cum pot ajuta soluțiile AI ca să nu depinzi de un singur furnizor sau de decizii luate de la distanță
- sugerez pași concreți pentru prosumatori, instalatori și companii energetice.
1. Ce spune, de fapt, proiectul de lege care a aprins spiritele
Esentialul e acesta: proiectul nu vizează auditarea prosumatorilor, ci certificarea echipamentelor noi sub 1 MW din punct de vedere al securității cibernetice.
Conform inițiatorului, deputatul PSD Mădălin Borș:
- DNSC (Directoratul Național de Securitate Cibernetică) va stabili reguli tehnice de securitate pentru echipamentele care vor fi instalate după adoptarea legii.
- Echipamentele deja montate nu pot fi verificate retroactiv și nu vor fi oprite, auditate sau taxate în plus.
- Costurile verificărilor de securitate vor fi suportate de producători / reprezentanți, nu de prosumatori.
De unde vine furia prosumatorilor?
- Formulări precum „acces garantat în măsura în care nu este afectat nivelul de siguranță a SEN” au fost citite ca o portiță pentru deconectări de la distanță.
- O parte din comunitatea de prosumatori are deja un nivel ridicat de suspiciune față de autorități, după ani de schimbări de reguli privind compensarea, tarife, birocrație.
Realitatea juridică e mai nuanțată:
- prevederea privind accesul prioritar există deja în Legea 123/2012
- noutatea principală este rolul DNSC și obligativitatea unei certificări de securitate cibernetică pentru echipamentele noi.
Adevărata întrebare nu este doar „ce vrea legea?”, ci cum ne asigurăm, ca țară, că valul de prosumatori nu devine un punct vulnerabil al Sistemului Energetic Național – și cum facem asta fără să sufocăm inițiativa privată.
2. Riscul real: controlul de la distanță al echipamentelor fotovoltaice
Proiectul de lege pornește de la un risc pe care foarte puțini prosumatori îl iau în serios: posibilitatea ca mii sau zeci de mii de invertoare să fie controlate de la distanță, prin serverele producătorilor.
Câteva fapte greu de ignorat:
- Peste 90% din panourile fotovoltaice la nivel global sunt fabricate în China.
- Multe invertoare și dispozitive de comunicare folosesc aplicații și servere controlate de producători, adesea în afara UE.
- În rapoarte internaționale se menționează explicit vulnerabilități cibernetice ale acestor dispozitive, unele cu potențial de a declanșa întreruperi masive de energie.
Mădălin Borș descrie scenariul pesimist așa:
„Gândiți-vă că există posibilitatea ca, într-un anumit moment, toate aceste echipamente să fie scoase din funcțiune, fără ca prosumatorii să poată interveni.”
Ce înseamnă asta, practic, pentru România?
- la nivel micro: prosumatorul nu mai produce, nu își poate porni echipamentul, iar aplicația îi arată doar o eroare
- la nivel macro: o deconectare sincronizată a zeci sau sute de MW de producție distribuită poate destabiliza rețeaua, mai ales într-un sistem care se bazează din ce în ce mai mult pe regenerabile.
Aici nu mai vorbim doar de „drepturile prosumatorilor”, ci de securitate energetică națională. Iar securitatea energetică, în 2025, trece direct prin securitate cibernetică și prin modul în care sunt arhitecturate sistemele digitale.
3. Unde intră AI în ecuație: mai mult control local, mai puțină dependență
Majoritatea discuțiilor publice despre lege se opresc la „cine poate să îmi oprească panourile?”. Din perspectiva tranziției verzi și a inteligenței artificiale, întrebarea ar trebui să fie alta:
Cum putem folosi AI pentru ca prosumatorii și operatorii de rețea să aibă mai mult control local, mai puțină dependență de servere externe și o integrare mai sigură în SEN?
3.1. AI pentru optimizare locală a producției și consumului
Un sistem fotovoltaic clasic trimite datele „sus”, în cloudul producătorului, iar acesta oferă statistici de bază. Un sistem inteligent, integrat local, poate face mult mai mult:
- predicție de producție pe baza datelor meteo (radiație solară, temperatură, nebulozitate)
- predicție de consum pe baza obiceiurilor familiei / firmei (modele orare, sezonalitate, zile lucrătoare vs weekend)
- optimizarea automată a consumului propriu: pornirea unor consumatori flexibili (boilere electrice, încălzire, stații de încărcare EV) în intervalele cu producție mare
- maximizarea autoconsumului și reducerea energiei trimise în rețea în perioadele în care operatorul ar putea cere limitări.
Realitatea? Cu un algoritm AI bine antrenat, un prosumator poate crește autoconsumul de la 30–40% la 60–70% sau chiar mai mult, în funcție de profilul de consum.
3.2. AI pentru mentenanță predictivă – invertoare, panouri, baterii
Un alt punct sensibil este faptul că, de multe ori, prosumatorul află că are o problemă abia când cade producția. AI poate schimba radical lucrurile prin mentenanță predictivă:
- detectarea timpurie a degradării unui string de panouri (curent mai mic, anomalii de tensiune)
- identificarea în timp real a comportamentelor anormale ale invertorului (supratemperatură, cicluri de restart, erori intermitente)
- estimarea duratei de viață rămase pentru componente scumpe, cum ar fi bateriile de stocare.
Un sistem AI bine antrenat „vede” deviații subtile care scapă omului și îți poate trimite notificări clare:
- „Panoul 5 din stringul sud-vest dă semne de degradare accelerată.”
- „Invertorul a avut 7 restarturi anormale în ultimele 24 de ore. Recomand verificare tehnică.”
Beneficiul e direct: mai puține opriri neplanificate, durată de viață mai lungă a instalației, bani recuperați mai repede.
3.3. AI ca „strat de protecție” între echipament și cloud
În loc să ne întrebăm doar dacă un producător străin ar putea opri invertoarele, putem gândi arhitectura astfel încât:
- controlul critic să fie local (edge), la nivelul casei / firmei
- conexiunea la cloudul producătorului să fie limitată la diagnostic și actualizări de firmware, nu la comenzi critice
- un modul AI local să monitorizeze permanent traficul de date și să blocheze comenzi suspecte sau neautorizate.
Practic, AI devine un „firewall inteligent energetic”:
- învață cum arată un comportament normal al echipamentului
- semnalează și poate bloca pattern-uri care seamănă cu un atac sau cu o comandă abuzivă
- păstrează loguri detaliate, utile atât pentru prosumator, cât și pentru autorități în caz de incident.
Asta înseamnă mai puțină teamă de control de la distanță și mai multă autonomie digitală pentru fiecare instalație fotovoltaică.
4. Cum arată un ecosistem energetic românesc sigur și inteligent
Dacă punem cap la cap legea, contextul european și potențialul AI, se conturează un model sănătos pentru România:
- Reguli clare de securitate cibernetică pentru orice echipament energetic conectat la rețea (sub și peste 1 MW).
- Ecosistem local de AI în energie – companii românești care dezvoltă:
- platforme de optimizare pentru prosumatori
- soluții de mentenanță predictivă pentru operatori
- module de monitorizare și securitate pentru echipamente importate.
- Integrare inteligentă în SEN, în care:
- prosumatorii sunt informați și respectați
- distribuitorii pot gestiona vârfuri și congestii în rețea folosind algoritmi AI, nu doar comenzi brute de oprire
- ANRE, DNSC și Ministerul Energiei lucrează cu date reale, nu cu presupuneri.
Un exemplu concret de scenariu câștig-câștig:
- într-o zi de vară, la prânz, producția fotovoltaică depășește cu mult consumul
- în loc să „taie” pur și simplu producția prosumatorilor, operatorul trimite un semnal standardizat, iar platformele AI de la nivel de locuință / firmă:
- pornesc automat consumatori flexibili (încălzire apă, chillere, încărcare EV)
- cresc temporar puterea de încărcare a bateriilor
- reduc puterea injectată în rețea doar cât este necesar
- toată operațiunea e transparentă pentru prosumator, cu raport clar: „astăzi, pentru echilibrarea rețelei, puterea ta a fost limitată cu X% între 12:30–13:15, economisind Y lei și evitând Z kg CO₂”.
Așa arată un sistem energetic verde, digital și acceptabil social. Iar fără un strat serios de AI, e foarte greu de atins.
5. Ce pot face, concret, actorii din piață chiar de acum
5.1. Prosumatori: mai mult control, mai puțină teamă
Dacă ai sau plănuiești să instalezi panouri fotovoltaice, sunt câțiva pași inteligenți:
- Întreabă instalatorul ce opțiuni de monitorizare locală există (nu doar aplicația producătorului).
- Alege echipamente care permit:
- export de date local (Modbus, API local)
- integrare cu sisteme de tip EMS (Energy Management System) sau cu platforme AI independente.
- Caută soluții care oferă:
- analize avansate de consum și producție
- alerte inteligente, nu doar grafice frumoase
- posibilitatea de a seta tu regulile de prioritate (autoconsum, baterie, rețea).
5.2. Instalatori și integratori: de la „montatori de panouri” la furnizori de soluții AI
În următorii ani, instalatorii care vor rămâne relevanți vor fi cei care:
- includ în ofertă pachete de monitorizare inteligentă și mentenanță predictivă
- lucrează cu furnizori de soluții AI din România sau din UE
- explică prosumatorilor, cinstit, diferența dintre „aplicația din China” și un sistem de management energetic local, sigur și transparent.
Este un model de business clar: abonamente mici, recurente, pentru monitorizare avansată și service proactiv. Adică venit stabil pentru instalator și mai multă liniște pentru client.
5.3. Companii energetice: AI ca instrument de încredere, nu de control opac
Operatorii de distribuție și furnizorii serioși au de câștigat dacă folosesc AI pentru a arăta că pot gestiona rețeaua fără abuzuri:
- modele AI de previziune a producției regenerabile la nivel de zonă / rețea
- programe pilot de flexibilitate voluntară pentru prosumatori mari, companii, asociații de locatari
- interfețe transparente prin care se vede clar când și de ce au fost făcute limitări.
În esență, AI poate transforma o relație tensionată „distribuitor vs prosumator” într-un parteneriat în care datele sunt clare, regulile transparente, iar câștigul e comun.
6. De ce discuția despre lege e, de fapt, discuție despre viitorul energiei în România
Controversa din jurul proiectului de lege scoate la suprafață o realitate incomodă: suntem tot mai digitalizați, dar încă vrem să credem că un panou fotovoltaic e doar „fier și sticlă” pe acoperiș. Nu mai este cazul.
Panourile, invertoarele, bateriile, stațiile de încărcare – toate sunt dispozitive conectate, care produc date și pot primi comenzi. Acolo unde există conexiune, există și risc. Dar există și oportunitate.
Rolul AI în tranziția verde a României este clar:
- face rețeaua mai flexibilă și mai stabilă
- protejează investițiile prosumatorilor prin mentenanță predictivă
- creează mai mult control local și mai puțină dependență de servere opace
- oferă autorităților instrumente reale, nu doar texte de lege.
Dacă ne oprim doar la frica de „cine îmi stinge panourile?”, pierdem esențialul: trecerea la un sistem energetic inteligent nu se poate face fără reguli, fără securitate cibernetică și fără soluții AI mature.
Pentru prosumatori, întrebarea cheie, în 13.12.2025, nu mai este doar „ce preț primesc pe kWh injectat?”, ci și:
„Cât control real am asupra instalației mele și ce tehnologii folosesc ca să nu fiu la mâna nimănui – nici a unui server din China, nici a unei decizii netransparente din România?”
Cine va răspunde cel mai bine la întrebarea asta – fie că e prosumator, instalator sau companie energetică – va fi și cel care va câștiga în noua economie verde, digitală, pe care România abia începe să o contureze.