AI, drone, gemeni digitali și securitate cibernetică schimbă radical mentenanța parcurilor fotovoltaice din România și profitabilitatea investițiilor.
AI și tehnologia schimbă regulile jocului în O&M solar
În ultimii 10 ani, capacitatea fotovoltaică a Europei a sărit de la câteva zeci la peste 260 GW. România a trecut de la aproape zero la zeci de mii de prosumatori și parcuri mari în Dobrogea, Oltenia și Banat. Majoritatea au fost construite repede, presate de termene și scheme de sprijin. Acum încep să intre în „mijlocul vieții” – momentul în care mentenanța decide dacă investiția își atinge sau nu randamentele din Excel.
Aici devine critică mentenanța operațională (O&M) inteligentă, bazată pe AI, drone, gemeni digitali și securitate cibernetică serioasă. Cine continuă cu Excel, telefoane și intervenții „la chemare” își asumă pierderi de producție, degradare accelerată și riscuri de securitate.
Articolul original pv magazine vorbea despre tendințele europene în O&M. În rândurile de mai jos le traduc în lecții concrete pentru România, în contextul seriei „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde” – cu focus pe cum pot acționa azi dezvoltatorii, IPP‑urile, EPC‑urile și operatorii de parcuri.
1. De la „parcuri simple” la ecosisteme digitale de mentenanță
Mentenanța modernă a parcurilor solare mari nu mai înseamnă doar să trimiți echipa în câmp să caute stringuri căzute. Modelul de lucru se mută spre un ecosistem digital, bazat pe date și algoritmi.
Ce se schimbă:
- panourile și invertoarele sunt conectate continuu la platforme digitale;
- datele sunt colectate, curățate și analizate cu AI;
- deciziile de mentenanță (când, unde, ce înlocuiești) sunt ghidate de algoritmi, nu doar de instinct.
Cercetătorii citați în conferința Week Europe 2025 observaau că, la început, PV‑ul a fost tratat ca „simplu” și aproape fără mentenanță. Realitatea a lovit după 7–10 ani: degradare mai mare decât estimat, pierderi de performanță și venituri ratate. Costul sub‑mentenanței devine vizibil abia când e târziu.
Pentru România, asta înseamnă două lucruri:
- parcurile 2012–2014 sunt deja în faza critică – aici discuția despre repowering și digitalizare e urgentă;
- noile proiecte 2024–2030 trebuie gândite de la început cu O&M digitală și AI în buget, nu ca un „nice to have”.
2. De la mentenanță corectivă la mentenanță prescriptivă cu AI
Mentenanța prescriptivă este următorul pas după predictivă: nu doar anticipezi defecțiunea, ci și primești recomandarea concretă de acțiune, la momentul optim.
Cum arată, în practică, O&M cu AI pe un parc din România:
- AI detectează un pattern de degradare anormală pe anumite stringuri dintr‑un sector;
- algoritmul compară cu istoricul, condițiile meteo, tipul de modul și invertor;
- sistemul propune: „Intervenție în următoarele 2 săptămâni, grupată cu alte lucrări, pentru a limita pierderea de producție la sub 0,5%”;
- dispeceratul vede direct cost estimat, impact în LCOE și program de lucru optim pentru echipă.
Beneficii concrete pentru un IPP sau dezvoltator:
- mai puține deplasări „oarbe” pe teren;
- reducerea timpilor de indisponibilitate (downtime);
- decizii mai bune între „repari acum” vs. „înlocuiești la următoarea campanie majoră”.
În seria noastră despre AI în sectorul energetic românesc, mentenanța prescriptivă e una dintre aplicațiile cu cel mai bun raport cost–beneficiu. Algoritmii pot fi antrenați pe:
- date SCADA din parcuri existente;
- istorice de intervenții;
- date de mediu (radiație, temperatură, praf/polen, ninsori).
Cu cât operatorii români încep mai devreme să colecteze și să structureze aceste date, cu atât AI‑ul lor va deveni mai valoros în 3–5 ani.
3. Drone, termografie și gemeni digitali: ochii și creierul parcului solar
Tehnologia nu înlocuiește echipele de O&M, dar le face de 5–10 ori mai eficiente.
Drone pentru inspecții rapide
Prețul dronelor a scăzut puternic, iar regulamentele europene sunt mai clare. Asta deschide ușa pentru inspecții aeriene termografice standardizate și frecvente.
În loc de:
- 2–3 săptămâni de mers pe jos prin parc, cu cameră portabilă;
poți avea:
- 1–2 zile de zbor cu drone autonome, generate automat hărți cu hotspot‑uri, stringuri căzute, cabluri supraîncălzite.
În România, unde multe parcuri sunt relativ compacte (20–100 MW), combinația drone + AI de analiză termografică poate reduce spectaculos costul pe MW inspectat. Pentru operatorii care au portofolii dispersate geografic, dronele devin practic singura opțiune realistă de inspecție periodică la standard înalt.
Gemenii digitali pentru optimizare continuă
Un digital twin este o replică virtuală a parcului, alimentată permanent cu date reale din teren. Nu e doar un model static, ci un „simulator viu”, care răspunde la întrebări precum:
- cât ar fi trebuit să producă parcul în condiții ideale azi?
- unde apar deviații față de performanța așteptată?
- ce se întâmplă cu producția dacă înlocuiesc X MW de module vechi cu unele noi?
Pentru marii deținători de active – fonduri, utilități, IPP‑uri – un astfel de twin digital oferă avantaj competitiv:
- vizibilitate comparabilă între active (România vs. Ungaria vs. Grecia, de exemplu);
- decizii de investiții bazate pe realitate, nu doar pe garanții de producător;
- planificare de repowering pe baza datelor, nu a impresiilor.
În România, unde multe proiecte noi includ deja baterii sau sunt pregătite pentru hibridizare cu eolian, gemenii digitali devin și mai valoroși: integrează producția, stocarea, profilul de consum și cerințele rețelei, permițând optimizarea întregului mix.
4. AI, date și un adevăr incomod: mizerie intră, mizerie iese
Fie că vorbim de predicția producției, mentenanță predictivă pentru panouri solare sau optimizare de portofoliu, AI are o limitare simplă: dacă datele sunt haotice, rezultatele vor fi slabe.
În panelul pv magazine, mai mulți experți au punctat aceeași idee: multe organizații stau pe munți de date SCADA, însă:
- datele sunt în silozuri (EPC, operator, dispecer, trader, fiecare cu „bucățica” lui);
- există goluri mari în înregistrări;
- nu există o taxonomie clară a alarmelor și evenimentelor;
- nimeni nu deține responsabilitatea clară a „igienei datelor”.
Când încerci să pui AI peste asta, nu ai magie, ai doar un haos mai bine colorat.
Ce poți face concret în România în 6–12 luni
-
Standardizează datele
- definește aceleași denumiri de taguri, alarme și evenimente pentru toate parcurile;
- impune asta în contractele noi cu EPC‑urile și furnizorii de SCADA.
-
Curăță istoricul
- identifică perioadele cu date lipsă sau evident eronate;
- marchează intervențiile majore, astfel încât AI-ul să le poată înțelege ca „evenimente”, nu ca anomalii.
-
Construiește o minimă strategie de date
- cine răspunde de calitatea datelor?
- unde sunt stocate?
- cât timp?
- cum se face accesul pentru parteneri de AI / O&M?
Abia apoi merită să discuți despre platforme sofisticate de AI, mentenanță prescriptivă sau trading automatizat pe baza producției solare.
5. Securitate cibernetică: de la „cost” la infrastructură critică
Parcurile fotovoltaice mari, mai ales cele conectate prin SCADA la dispeceratele naționale, sunt infrastructură critică. Un atac reușit nu înseamnă doar pierdere de producție la un investitor, ci și risc pentru stabilitatea rețelei.
Experții de la evenimentul european au fost foarte direcți:
„Un atac poate opri producția sau poate schimba comportamentul unui parc, cu consecințe serioase pentru sistemul energetic.”
În România, unde:
- tot mai multe active sunt controlate de la distanță;
- apare un val de integrare cu baterii și microrețele;
- se discută tot mai mult despre digitalizarea rețelei;
neglijarea securității înseamnă să construim castele mari cu ferestrele deschise.
Elemente minime de securitate pentru O&M solar modern
- firewall-uri de generație nouă cu protecție avansată contra amenințărilor;
- segmentare clară între rețeaua IT de birou și rețeaua OT de producție;
- acces remote securizat (VPN, autentificare multi-factor), nu parole „temporare” care rămân ani de zile;
- politici clare de update pentru invertoare, echipamente de comunicare, servere SCADA;
- audit periodic de securitate, ideal de către un terț specializat.
Da, toate acestea costă. Dar costă mult mai puțin decât o oprire neplanificată de câteva zile pe un parc de 100 MW sau decât o problemă de conformitate cu cerințele operatorului de sistem.
Pe măsură ce AI în sectorul energetic românesc devine standard, atacurile vor ținti exact aceste puncte: platforme centralizate, API‑uri, conexiuni remote. Orice strategie de digitalizare serioasă trebuie să aibă securitatea în centru, nu la final.
6. Repowering, hibridizare și rolul AI în deciziile de investiții
Multe parcuri europene construite în primul val ajung la 10–15 ani de funcționare. România va fi în aceeași situație în următorii 5–7 ani pentru proiectele „certificate verzi”.
Întrebarea cheie: mai țin parcul așa sau fac repowering / adaug baterii?
Aici tehnologiile descrise mai sus – gemeni digitali, analize AI, platforme de date – devin esențiale pentru a răspunde cu cifre, nu cu „feeling”.
AI poate ajuta să evaluezi:
- scenarii de înlocuire totală sau parțială a modulelor;
- câștigul de producție vs. costul investiției;
- efectul adăugării de stocare sau hibridizare cu eolian asupra profilului de venit;
- cum se aliniază proiectul la noile cerințe de rețea și la viitoarele scheme de sprijin.
Pentru operatorii români cu portofolii mari, un sistem AI care rulează astfel de scenarii pentru toate activele este, practic, un instrument de strategie de business, nu doar de O&M.
De ce contează asta pentru tranziția verde din România
Tranziția verde nu se câștigă doar construind parcuri noi, ci operându-le inteligent timp de 25–30 de ani. Europa deja se mută de la „rapid build-out” la „operare optimizată cu tehnologie și AI”. România nu își permite să rămână cu un model de O&M de acum 10 ani.
În seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde”, această piesă – AI în O&M pentru parcuri fotovoltaice – se leagă direct de:
- predicția producției și integrarea în rețea;
- mentenanța predictivă pentru turbine eoliene;
- optimizarea portofoliilor de active regenerabile.
Dacă ești dezvoltator, IPP, EPC sau operator de parc în România, următorii pași clari sunt:
- evaluează maturitatea actuală a datelor și a securității tale;
- pilotează, în 2026, cel puțin un proiect de drone + AI și unul de mentenanță prescriptivă pe un parc existent;
- include de la început bugete și cerințe de digitalizare, AI și securitate cibernetică în noile proiecte.
Realitatea e mai simplă decât pare: parcurile care folosesc AI, date curate și securitate serioasă vor produce mai mult, mai stabil și vor valora mai mult pe piață. Restul vor deveni, cu timpul, active problematice, greu de finanțat și vândut.
Dacă România vrea o tranziție verde solidă până în 2030–2040, acum e momentul să mute mentenanța solară în secolul XXI.