Hidrogen verde din fotovoltaic off‑grid, optimizat cu AI: cum poate modelul Táctica Industrial din Spania să devină un proiect profitabil pentru industria din România.
AI, hidrogen verde și fotovoltaic off‑grid: lecția Táctica Industrial pentru România
Costul producției de hidrogen verde a coborât deja în unele proiecte europene spre 400 €/kW de electrolizor. Asta nu mai e un exercițiu de laborator, ci un model de business foarte aproape de pragul de competitivitate cu gazul natural în aplicații industriale.
Acest articol pornește de la soluția anunțată în Spania de Táctica Industrial – un sistem fotovoltaic off‑grid, conectat direct la electrolizoare alcaline modulare, fără invertoare și fără conexiune la rețea – și o pune în contextul României. Mai exact: cum poate inteligența artificială să facă astfel de sisteme nu doar fezabile tehnic, ci și profitabile pentru industrie, în special în scenariul „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde”.
Vom trece prin arhitectura tehnică, rolul AI în optimizare, ce înseamnă asta pentru independența energetică a industriei românești și cum ar putea arăta, realist, un proiect similar la Turceni, Midia sau pe un parc industrial din Banat.
Ce a construit Táctica Industrial, pe scurt – și de ce contează
Soluția spaniolă e un exemplu foarte clar de cum poți lega direct fotovoltaicul utility‑scale de hidrogenul verde, fără rețea, fără invertoare și fără consumatori intermediari.
Elementele de bază ale sistemului:
- centrală fotovoltaică off‑grid, care poate depăși 200 MW
- microrețea MVDC (curent continuu de medie tensiune)
- electrolizoare alcaline modulare, câte 250 kW/unitate
- fiecare modul produce în jur de 60 Nm³/h de hidrogen
- control avansat al fiecărui modul: tensiune, curent, debit de electrolit, densitate de curent
- producție și consum de hidrogen on‑site, cu posibilitatea de integrare în sinteza de amoniac sau alți combustibili sintetici
Arhitectura este simplă ca idee: panourile fotovoltaice trimit curent continuu direct către electrolizoare, printr-o microrețea MVDC. Fără conversie DC–AC–DC, fără probleme de cod de rețea, fără permise de racordare care durează ani.
„Oricine are un sistem fotovoltaic are de fapt o mică centrală electrică.” – această observație a managerului Táctica Industrial se aplică perfect și în România, mai ales în zona C&I (commercial & industrial).
De ce e interesant pentru noi?
- România are soare bun, teren industrial mult și consumatori mari de gaz (chimie, îngrășăminte, rafinare, metalurgie)
- presiunea pe decarbonizare crește, iar schema ETS lovește direct bilantul companiilor
- viitoarele scheme de sprijin pentru hidrogenul verde la nivelul UE vor favoriza proiectele care integrează local producția cu consumul
Exact aici intră AI-ul ca element diferențiator: acolo unde hardware-ul e relativ standard (PV + electrolizor), software-ul și algoritmii de optimizare fac diferența între un proiect „nice to have” și unul bancabil.
Cum arată arhitectura tehnică și unde intră AI în ecuație
De la panou la molecula de hidrogen
Fluxul energetic într-un astfel de sistem este clar:
- Panourile fotovoltaice produc DC, cu variații mari în funcție de oră, sezon, nori, praf pe panou etc.
- Curentul trece printr‑o microrețea MVDC, cu echipamente de protecție și conversie DC‑DC unde e nevoie.
- Electrolizoarele alcaline modulare transformă energia electrică în energie chimică, prin descompunerea apei în hidrogen (catod) și oxigen (anod).
- Gazele sunt uscate, separate, apoi hidrogenul este stocat sau consumat la fața locului (combustibili sintetici, procese termice, amestec în gaz natural etc.).
În cazul Táctica Industrial, fiecare modul de 250 kW este controlat individual – exact punctul în care AI începe să fie extrem de util.
Rolurile cheie ale AI într-un sistem PV–hidrogen off‑grid
AI nu „înlocuiește” ingineria clasică, dar adaugă un strat de inteligență de sistem care:
- optimizează punctul de funcționare al fiecărui electrolizor în funcție de producția fotovoltaică instantanee
- prezice producția solară pe baza datelor meteo, istorice și satelitare
- ajustează profilul de încărcare al fiecărui modul pentru a minimiza șocurile termice și electrice
- detectează anomalii în curenți, tensiuni, temperaturi – fundament pentru mentenanță predictivă
- coordonează fluxurile de energie și stocare (baterii, hidrogen, eventual mici backup‑uri pe gaz)
Un sistem bine proiectat va avea, foarte concret:
- un model de predicție a iradierii solare pe termen scurt (5–60 minute) și mediu (1–24 ore)
- un model de predicție a cererii de hidrogen de la consumatorii industriali
- un algoritm de optimizare multi‑obiectiv care decide, la fiecare câteva secunde/minute:
- câte module de electrolizor să pornească/oprească
- la ce sarcină să lucreze fiecare
- dacă merită să reduci temporar producția pentru a prelungi durata de viață a componentelor
Pentru România, unde multe fabrici lucrează în regim de 24/7 și au grafice de consum relativ stabile, AI are un „teren de joacă” excelent: poate „învața” profilul de consum industrial și îl poate pune în acord cu profilul solar local.
De la Spania la România: unde se potrivește acest model
Realitatea e că România nu pornește de la zero:
- avem deja MWp de fotovoltaic industrial pe acoperișuri și în parcuri private
- discutăm tot mai serios despre hidrogenul de la Turceni și Rovinari, precum și proiecte în Dobrogea pentru integrarea cu eolianul offshore/onshore
- marii consumatori de gaz sunt presați să găsească alternative: Azomureș, rafinării, combinate metalurgice
Scenarii concrete de aplicare
-
Parcuri industriale cu consum termic ridicat
Un parc industrial la marginea unui oraș din vestul țării, cu hale logistice, linii de producție, camere frigorifice. Instalarea unui parc fotovoltaic de 50–100 MWp pe terenurile adiacente, legat printr‑o microrețea DC la electrolizoare modulare, poate produce:- hidrogen pentru arzătoare modificate
- amestec de H₂ în gazul natural existent
- sau combustibili sintetici pentru flota logistică internă
AI ar optimiza raportul dintre producția de hidrogen și cererea de energie termică, astfel încât să eviți atât „vârfuri de stocare”, cât și opriri frecvente ale echipamentelor.
-
Uzine chimice și de îngrășăminte
Hidrogenul gri (din reformare de metan) este un cost major și o sursă masivă de emisii. Integrarea unui sistem fotovoltaic off‑grid cu electrolizoare, plus stocare inteligentă, poate înlocui gradual o parte din hidrogenul gri. AI se ocupă de:- previzionarea producției de H₂ verde
- planificarea „ferestrelor” de întreținere când producția solară e minimă
- ajustarea amestecului de H₂ verde/gri pentru a menține continuitatea producției
-
Reconvertirea bazinelor energetice
În zone precum Valea Jiului sau Oltenia, terenurile industriale și infrastructura electrică pot susține parcuri fotovoltaice mari. Un sistem off‑grid PV–hidrogen poate:- furniza hidrogen pentru transport (autobuze, trenuri regionale)
- alimenta noi procese industriale mai curate
- crea un ecosistem local de competențe în AI și energie, nu doar în exploatare de resurse fosile.
Unde câștigă efectiv bani AI: optimizare, OPEX și durată de viață
În proiectele reale, diferența nu o fac doar CAPEX-ul (cei 400 €/kW de electrolizor), ci costul total de proprietate pe 10–20 de ani. Aici AI poate reduce atât costuri directe, cât și riscuri de operare.
Optimizarea energetică zilnică
Un sistem PV–hidrogen off‑grid fără AI ar fi tentat să pornească/ oprească electrolizoarele în funcție de soare „la ochi”: iese soarele, pornești tot, intră norii, reduci masiv sarcina. Rezultatul: uzură accelerată, randament mai slab.
Cu AI și modele bune de forecast solar, poți:
- „netediza” profilul de funcționare al electrolizorului
- folosi eventuale baterii sau supercondensatori pentru a amortiza variațiile de foarte scurtă durată
- programa modularele la un punct de eficiență optim (nu neapărat la 100% sarcină)
Rezultatul tipic în proiectele similare internaționale este o creștere a factorului de utilizare și o reducere cu zeci de procente a ciclurilor de pornire/oprire inutile.
Mentenanță predictivă pentru PV și electrolizoare
Aici AI este deja standard în multe parcuri solare mari, dar în România încă se folosește prea puțin.
Pe partea fotovoltaică, modelele de ML pot detecta:
- degradarea anormală a anumitor stringuri
- probleme de soiling (murdărire) sau shading
- anomalii termice în invertoare DC‑DC sau în conexiuni
Pe partea de electrolizor:
- creșteri subtile ale rezistenței interne
- deviații de la corelația normală dintre tensiune, curent și producția de gaz
- probabilitatea de apariție a unor defecțiuni la pompe, supape, senzori
Dacă știi cu 2–3 săptămâni înainte că un modul are șanse mari să cedeze, poți:
- comanda piesele din timp
- planifica o oprire scurtă în perioadele cu iradiere mai mică
- redistribui încărcarea pe celelalte module
În termeni financiari, asta înseamnă mai puține ore pierdute, mai puțini oameni în regim de urgență și, foarte important, încredere mai mare a finanțatorilor că proiectul își va atinge targetul de producție anuală.
Cum ar putea arăta un proiect pilot PV–hidrogen–AI în România
Dacă ar fi să schițez un proiect pilot realist pentru 2026–2027 în România, inspirat de Táctica Industrial, ar arăta cam așa:
- Parc fotovoltaic off‑grid: 20–30 MWp, pe teren industrial
- Microrețea MVDC: conexiuni DC cu protecții și stații de conversie DC‑DC
- Electrolizoare alcaline modulare: 10–20 module a câte 250 kW
- Stocare de hidrogen: câteva sute de kg, sub presiune, pentru echilibrare
- Consum local: arzătoare industriale, amestec în gaz sau combustibil pentru o flotă internă de camioane sau autobuze
- Platformă AI de management energetic, cu:
- forecast solar din surse meteo + date locale
- forecast de cerere de hidrogen
- algoritmi de optimizare pentru pornire/oprire module și programarea mentenanței
- modul de detecție anomalii pentru PV și electrolizoare
Un astfel de proiect poate fi nucleul unui hub de inovație: universități tehnice (UPB, UTCN, UPT), integratori de sisteme, start‑up‑uri AI, companii industriale mari. Iar pentru investitori, e un mod pragmatic de a testa bancabilitatea tehnologiei PV–hidrogen–AI înainte de a urca spre sute de megawați.
De ce merită să acționezi acum, nu peste 5 ani
Hidrogenul verde și AI în energie nu mai sunt teme de conferință, ci investiții care, în Europa Occidentală, au deja modele clare de revenue. Diferența între România și Spania sau Germania nu este soarele sau nivelul tehnologic, ci viteza de adoptare și calitatea proiectelor pilot.
Soluția Táctica Industrial arată că:
- tehnic, fotovoltaic off‑grid + electrolizoare modulare funcționează
- economic, țintele de ~400 €/kW pentru electrolizor sunt atinse sau foarte aproape
- operațional, arhitectura modulară și controlul avansat sunt gata de piață
Pasul următor, pentru România, este să adăugăm un strat solid de AI peste aceste tehnologii și să le așezăm în proiecte concrete: parcuri industriale, combinate chimice, reconversii de centrale pe cărbune.
Dacă ești:
- decident într-o companie industrială mare, merită să vezi ce parte din consumul tău de gaz poate fi înlocuită gradual cu hidrogen verde
- dezvoltator de proiecte energetice, ai șansa să treci dincolo de „încă un parc solar” și să construiești infrastructura energetică a următoarelor decenii
- start‑up sau echipă de AI, ai un teren aproape neacoperit în România: algoritmi specializați pentru optimizarea sistemelor PV–hidrogen
Seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde” nu e doar un titlu frumos. Este direcția în care se mută deja banii, reglementările și competențele. Cine intră acum în joc cu proiecte pilot bine gândite va dicta standardele peste 5–10 ani.
Vrei să discutăm concret despre cum poate AI să optimizeze un proiect PV–hidrogen într‑o fabrică sau parc industrial din România? Strânge datele de consum și de producție pe care le ai, iar următorul pas este să le punem într-un model care îți arată, în cifre, cât poți câștiga.