Agrivoltaicul interspace single‑axis poate oferi României energie solară verde și agricultură profitabilă în același timp, mai ales când este optimizat cu AI.
De ce contează acum agrivoltaicele pentru România
Pe măsură ce România își asumă ținte mai ambițioase în PNRR și Green Deal, presiunea pe terenurile agricole crește. Fermierii aud de parcuri fotovoltaice pe mii de hectare și reacția e previzibilă: „iar ne iau pământul pentru curent”. Majoritatea companiilor energetice ratează aici esențialul.
Realitatea? Există un model în care pământul rămâne agricol, iar energia solară aduce încă un venit stabil. Se numește agrivoltaic, iar cea mai eficientă variantă la nivel european, conform unui studiu publicat în 12.12.2025, este sistemul „interspace single‑axis”.
În seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde”, articolul acesta arată:
- ce au descoperit cercetătorii europeni despre cele patru tipuri principale de sisteme agrivoltaice;
- de ce configurația interspace single‑axis are cel mai mic impact asupra mediului;
- cum poate România să combine AI, agrivoltaice și rețeaua electrică pentru un model de business solid, nu doar pentru bifat obiective.
Ce au analizat cercetătorii: 4 modele de agrivoltaic comparate cu un parc clasic
Studiul a făcut o analiză de ciclu de viață (LCA) pe 30 de ani pentru sisteme agrivoltaice bifaciale de 1 MW în patru locații europene: Suedia, Germania, nordul și sudul Italiei. Toate au fost comparate cu un parc fotovoltaic clasic la sol (CGMPV).
Au fost evaluate patru configurații APV:
- Fixed vertical – rânduri verticale nord–sud, cu module orientate est–vest.
- Interspace single‑axis – trackere pe un singur ax, între rânduri de culturi, cu rotație ~45° est–vest.
- Overhead single‑axis – trackere suspendate deasupra culturilor, un singur ax, rotație ~55°.
- Overhead dual‑axis – trackere deasupra culturilor, cu dublu ax, urmărire completă a soarelui.
Toate sistemele:
- 1 MW putere instalată;
- panouri bifaciale de 450 W, eficiență ~21%;
- durată de viață considerată: 30 de ani;
- pierderi prin soiling și cablare: 2%;
- analiză pe 10 categorii de impact (climă, acidificare, eutrofizare, resurse minerale, resurse fosile etc.).
Rezultatul central:
Configurația interspace single‑axis a avut cel mai mic impact asupra mediului dintre toate sistemele agrivoltaice analizate în Europa.
De ce „interspace single‑axis” iese câștigător la mediu
Sistemele interspace single‑axis combină trei avantaje cheie: randament bun, structură mai ușoară și integrare decentă cu agricultura.
Conform studiului, față de celelalte configurații agrivoltaice, interspace single‑axis a înregistrat:
- emisii GES cele mai reduse (g CO₂e/kWh);
- –57% particule în suspensie (poluare cu praf fin);
- –48% acidificare (ploi acide, degradarea solului și a apei);
- –27% eutrofizare (poluare cu nutrienți în ape), raportat la alte APV.
Ce îl face mai „curat” decât overhead dual‑axis sau vertical?
1. Mai puțin oțel, mai puțin ciment
Overhead dual‑axis arată spectaculos în randări, dar structura metalică este grea, înaltă și foarte intensă în oțel. Asta înseamnă mai multe emisii de CO₂ încă din faza de producție.
Interspace single‑axis, în schimb:
- folosește structuri mai joase, comparabile cu trackerele de parc clasic;
- are nevoie de mai puține fundații și materiale per kW instalat;
- se montează relativ ușor, cu echipamente pe care EPC‑iștii din România le cunosc deja.
2. Raport bun între energie produsă și materiale folosite
Chiar dacă dual‑axis produce ceva mai multă energie brută, energia suplimentară nu compensează materialele în plus. Pe 30 de ani, raportul „kWh produs / kg de oțel” arată mai bine la interspace single‑axis.
Pentru un investitor sau un dezvoltator de proiecte în România, mesajul este clar:
Dacă vrei agrivoltaic scalabil, cu impact redus asupra mediului și cost de capital rezonabil, interspace single‑axis este astăzi soluția cea mai echilibrată.
3. Compatibilitate cu cultura agricolă
Interspace lasă coridoare utile pentru cultivare și operare mecanizată. Nu e perfect pentru orice cultură, dar se pretează bine la:
- cereale de tip C3 (grâu, orz);
- leguminoase (mazăre, soia);
- furaje, pășuni și plante cu toleranță la umbrire parțială.
Pentru România, unde cerealele și culturile furajere domină, asta contează mult.
Lecția pentru România: agrivoltaicele nu bat mereu rețeaua – depinde de mixul de energie
Studiul arată un lucru pe care mulți dezvoltatori îl ignoră: agrivoltaicele nu sunt automat „mai verzi” decât orice altă sursă de energie. Comparația se face mereu cu mixul național de electricitate.
- În țări cu mix electric foarte curat (ex.: Suedia), un sistem overhead dual‑axis poate avea impact mai mare pe anumite categorii (de exemplu formarea ozonului fotochimic) decât rețeaua națională.
- Motivul:
- foarte mult material (oțel) pentru structuri înalte;
- iradiere solară slabă la latitudini nordice;
- rezultă mai puțini kWh pe aceeași cantitate de materiale, deci impact mai mare per kWh.
Unde se află România în ecuația asta
România are încă un mix electric cu o componentă importantă de gaze și cărbune, deși hidro, nuclear și regenerabilele cresc.
Asta înseamnă că:
- aproape orice MW solar nou, inclusiv agrivoltaic, va avea impact climatic mai mic decât media rețelei;
- agri‑PV interspace single‑axis poate deveni un instrument puternic în tranziția verde, mai ales în zone agricole bine însorite: Câmpia Română, Dobrogea, vestul țării.
În același timp, mesajul către autorități e simplu:
Nu orice proiect „verde” e automat optim. Reglementările și schemele de sprijin ar trebui să favorizeze designuri cu eficiență materială ridicată, nu doar kilowați instalați.
Cum intră AI în joc: optimizare de proiect, exploatare și rețea
Agrivoltaicele interspace single‑axis sunt un teren excelent pentru aplicații de inteligență artificială în sectorul energetic românesc.
1. AI pentru proiectare și amplasare
Modelarea corectă a unui sistem agrivoltaic e complicată:
- iradiere solară variabilă;
- culturi cu nevoi diferite de lumină;
- interacțiuni sol–umbră–microclimat;
- constrângeri de rețea și aprobări ANRE.
Un model AI poate integra:
- date climatice istorice (2000–2024, exact cum a făcut studiul european);
- date de sol, topografie și cultură (din API‑uri agricole sau satelit);
- scenarii de preț pentru energie și producție agricolă.
Rezultatul: layout optim agrivoltaic pentru fiecare parcelă, care maximizează:
- kWh/an;
- producția agricolă (tone/ha);
- venitul combinat fermier + operator de energie.
2. AI pentru controlul trackerelor și gestionarea umbrei
Într‑un sistem interspace single‑axis, unghiul fiecărui rând contează. AI poate ajusta în timp real:
- unghiul de rotație, în funcție de nor, vânt, temperatură;
- profilul de umbrire asupra culturii (de ex. mai multă umbră la caniculă, mai mult soare în primăvară);
- reglajele astfel încât să optimizeze atât producția de energie, cât și starea culturii.
Asta nu mai e doar „solar tracking”, ci un fel de:
„agro‑energy tracking” – unde AI decide când e mai valoros un kWh și când e mai valoroasă fotosinteza.
3. AI pentru mentenanță predictivă în parcuri agrivoltaice
Agrivoltaicele sunt mai expuse la:
- praf agricol, noroi, resturi vegetale;
- vibrații mecanice de la utilaje;
- micro‑defecțiuni în cabluri și structuri, greu de observat la sol.
Modelele AI pot fi antrenate pe:
- date din invertoare și stringuri (curent, tensiune, temperatură);
- imagini termice de la drone;
- istoricul intervențiilor tehnice.
Și pot:
- anticipa defecte la trackere sau panouri;
- programa curățarea inteligentă a panourilor (când chiar se justifică);
- reduce pierderile de producție și opririle neplanificate.
Model de business pentru România: fermier + dezvoltator + AI
Dacă vrem ca agrivoltaicul interspace single‑axis să prindă rădăcini în România, modelul de business trebuie gândit clar de la început.
1. Ce câștigă fermierul
Un proiect bine structurat poate oferi fermierului:
- chirie anuală pe teren (€/ha/an), indexată cu inflația;
- participație la venitul din energie (un procent din încasările PPA);
- acces la infrastructură digitală (senzori, stații meteo, monitorizare cultură) integrată cu platforma AI a operatorului energetic.
Astfel, fermierul nu „pierde pământul”, ci îl transformă într‑un activ mixt: agricol + energetic + digital.
2. Ce câștigă dezvoltatorul energetic
Un dezvoltator de proiecte solare câștigă:
- acces la terenuri mari, aproape de rețele de medie tensiune;
- avantaj în autorizare, dacă dovedește menținerea funcției agricole;
- imagine publică mai bună, într‑un context în care opoziția față de parcurile pe teren arabil crește.
În plus, prin AI poate:
- calibra producția astfel încât să reducă congestiile în rețea;
- integra stocare (baterii) și servicii de flexibilitate pentru operatorul de sistem;
- folosi datele generate ca argument în discuțiile cu finanțatorii (bănci, fonduri de investiții verzi).
3. Ce rol are AI ca „lipici” între agricultură și energie
Platformele AI pot deveni punctul comun între fermier, operator de energie și operator de rețea:
- fermieri: văd recomandări pentru lucrări în câmp, umbrire optimă, prognoză agricolă;
- operatori energetici: văd prognoză de producție, alerte de mentenanță, scenarii de optimizare PPA;
- operatori de rețea: primesc prognoze orare de injecție în rețea, ajutând la stabilitatea sistemului.
În momentul în care datele curg și sunt inteligent exploatate, agrivoltaicele interspace single‑axis devin nu doar „încă un parc solar”, ci un nod inteligent în rețea.
Ce ar trebui să facă România în următorii 3–5 ani
Pe fundalul PNRR, al licitațiilor pentru capacități regenerabile și al presiunii tot mai mari pe securitatea alimentară, direcția e destul de clară.
-
Reglementări clare pentru agrivoltaic
- definiție legală a sistemelor agrivoltaice și a condițiilor de menținere a culturilor;
- criterii tehnice minime (de ex. densitate maximă de acoperire, înălțime, acces mecanizat);
- stimulente dedicate pentru configurații eficiente material, precum interspace single‑axis.
-
Pilot național de agrivoltaic cu AI
- 3–5 proiecte demonstrative în regiuni diferite (Câmpia Română, Dobrogea, Banat);
- integrare cu platforme AI pentru optimizare de producție agricolă și energetică;
- monitorizare transparentă a datelor, pentru a convinge și alți fermieri și investitori.
-
Integrarea în strategiile de digitalizare agricolă și energetică
- programe de finanțare pentru senzori, stații meteo, drone și platforme AI;
- training pentru ferme și dezvoltatori pe utilizarea datelor;
- colaborare strânsă între Ministerul Energiei, Agriculturii și mediul universitar.
Agrivoltaicele interspace single‑axis nu sunt o „magie tehnologică”, ci o evoluție logică: folosim mai bine fiecare hectar, producem energie curată, păstrăm producția agricolă și lăsăm AI să coordoneze un sistem tot mai complex.
România are soare, are teren agricol și are un sector IT puternic. Întrebarea pentru următorii ani e simplă:
vom avea curajul să le punem pe toate trei la aceeași masă?