Agrivoltaicul interspace single‑axis are cel mai mic impact de mediu în Europa. Cu AI, devine una dintre cele mai eficiente soluții solare pentru fermele din România.
Agrivoltaice inteligente: de ce single‑axis e alegerea verde
În Europa, un tip de parc agrivoltaic s-a detașat clar ca impact de mediu: sistemele interspace single‑axis au cele mai mici emisii și cele mai bune rezultate pe termen lung. Vorbim de instalații simulate timp de 30 de ani în Suedia, Germania și Italia, nu de un experiment de laborator pe un sezon.
De ce ar interesa asta pe cineva din România, în plină tranziție verde și cu presiune uriașă pe terenurile agricole? Pentru că același tip de sistem, conectat cu algoritmi de inteligență artificială, poate deveni una dintre cele mai eficiente soluții de a produce energie solară fără să „mâncăm” din terenul arabil. Iar România are exact combinația de resurse (soare, teren, agricultură) unde agrivoltaicul și AI-ul se potrivesc perfect.
În articolul ăsta clarific:
- ce a arătat studiul european despre diferitele tipuri de sisteme agrivoltaice,
- de ce interspace single‑axis are impact de mediu mai mic,
- cum poate AI să optimizeze astfel de parcuri în context românesc,
- ce ar trebui să facă un dezvoltator sau un fermier care chiar vrea să treacă la agrivoltaic.
Ce au comparat cercetătorii: 4 tipuri de agrivoltaic vs. solar clasic
Cercetarea publicată în 12.12.2025 a analizat patru tipuri de sisteme agrivoltaice bifaciale (APV) și le-a comparat cu un parc fotovoltaic clasic la sol (CGMPV – conventional ground‑mounted PV):
- Vertical fix – rânduri de module montate vertical, orientate est–vest.
- Interspace single‑axis – trackere pe un singur ax, montate între rândurile de culturi (nu deasupra lor), cu rotație ~45°.
- Overhead single‑axis – panourile plasate deasupra culturilor, pe un singur ax.
- Overhead dual‑axis – panouri deasupra culturilor, urmărind soarele pe două axe (nord–sud și est–vest).
- Referință: PV clasic la sol – rânduri est–vest, înclinație fixă optimă pe fiecare locație.
Toate sistemele au fost dimensionate la 1 MW putere instalată și rulate într-o simulare de 30 de ani, cu:
- module bifaciale de 450 W,
- randament ~21,1%,
- degradare anuală 0,5%,
- aceleași ipoteze de pierderi (soiling, cabluri) și albedo.
Esențial: nu discutăm doar de producția de energie, ci de analiză de ciclu de viață (LCA) – adică impactul de mediu al întregului sistem, de la extracția materialelor până la sfârșitul utilizării (fără faza de end‑of‑life).
Au fost modelate și șapte tipuri de culturi (cereale C3, porumb, leguminoase, fructe, rădăcinoase, furaje, fructe de pădure), tocmai pentru a vedea cum se împart terenul și resursele între agricultură și energie.
Rezultatul clar: interspace single‑axis = cel mai „curat” APV
Concluzia principală a studiului e destul de tranșantă:
Sistemele agrivoltaice interspace single‑axis au cel mai mic impact de mediu dintre toate configurațiile APV analizate în Europa.
Față de celelalte trei tipuri de agrivoltaic, interspace single‑axis reușește:
- cele mai mici emisii de gaze cu efect de seră (GHG) pe kWh,
- 57% mai puține particule (materie particulată/respiratory inorganics),
- 48% mai puțină acidificare,
- 27% mai puțină eutrofizare.
De ce? Două motive cheie:
-
Structură mai „ușoară” în materiale
Overhead dual‑axis, de exemplu, are structură înaltă, cu mult oțel pentru a ține panourile deasupra culturilor. Asta înseamnă consum mare de resurse minerale și metalice și impact mai mare pe toată durata de viață. -
Raport bun între energie produsă și materiale folosite
Interspace single‑axis urmărește soarele suficient de bine încât să producă multă energie, dar fără să „înghită” tone de oțel și beton. Exact genul de compromis de care avem nevoie în tranziția verde: suficient de performant, dar material‑eficient.
În plus, toate sistemele agrivoltaice, indiferent de configurație, au avut:
- impact de mediu de 8–111 ori mai mic decât mixul de electricitate național din țările analizate, pe 9 din 10 categorii de impact;
- consum de resurse minerale de 3,5–9,6 ori mai mare decât mixul de rețea – ceea ce arată cât de critic e designul eficient în materiale.
Pentru România, unde infrastructura metalurgică și lanțurile de aprovizionare au deja presiune, preferința pentru soluții material‑eficiente nu e doar ecologică, ci și economică.
Unde intră AI în poveste: de la proiectare la operare zilnică
Agrivoltaicul interspace single‑axis e, practic, un teren de joacă ideal pentru AI. Sistemele sunt dinamice, culturile se schimbă, vremea e tot mai imprevizibilă. Algoritmii buni aici fac diferența dintre un proiect „merge și așa” și un activ profitabil pe 30 de ani.
1. Design optimizat cu AI: unde, cum și cât
În faza de proiectare, AI poate răspunde la întrebările la care, altfel, ai consuma luni de lucru și simulări manuale:
- Distanța optimă între rânduri ca să nu umbrești excesiv culturile, dar să ai densitate bună de panouri.
- Înălțimea și geometria structurilor pentru diferite tipuri de mecanizare (combina, tractor, sisteme de irigații).
- Mix optim de culturi sub panouri, în funcție de microclimatul creat de umbrire.
Cum se face practic:
- se antrenează modele AI pe date climatice istorice (2000–2024, exact ca în studiu),
- se introduce topografia terenului, tipul de sol, culturile vizate,
- algoritmul generează scenarii de layout și estimează atât producția de energie, cât și impactul asupra randamentului agricol.
Rezultatul: un dezvoltator din România poate ști din faza de prefezabilitate dacă un proiect APV are sens pe un anumit teren, cu o anumită cultură, înainte să blocheze capital serios în studii clasice.
2. Tracking inteligent: algoritmi care urmăresc soarele, dar țin cont și de culturi
Un sistem single‑axis banal urmărește soarele după o lege trigonometrică relativ simplă. Un sistem single‑axis cu AI ține cont și de:
- prognoză meteo pe ore și zile,
- temperatură și umiditate la nivelul culturii,
- starea panourilor (încălzire, soiling),
- obiective multiple: maximizare kWh, protecția culturii la caniculă, limitarea stresului hidric.
Exemplu concret:
- în zilele toride de iulie, AI poate decide să nu urmărească perfect soarele la prânz, ci să încline panourile astfel încât să facă mai multă umbră culturilor sensibile. Pierzi câteva procente de energie pe acele ore, dar câștigi în randament agricol și, implicit, în venitul total proiect.
În România, unde valurile de căldură devin mai frecvente, un astfel de control inteligent poate fi diferența dintre o producție agricolă stabilă și pierderi masive.
3. Mentenanță predictivă: panouri și structuri monitorizate continuu
Agrivoltaicul agravează un risc ignorat în parcurile clasice: mediul agricol e mai dur cu echipamentele (praf, fertilizanți, umiditate ridicată, trafic agricol). Aici AI aduce clar valoare:
- detectează degradarea anormală a randamentului pe stringuri sau module,
- identifică probleme de aliniere a trackerelor (consum inutil de energie, stres mecanic),
- corelează datele din inversoare cu imaginile din drone sau camere fixe.
Mentenanța predictivă pe bază de AI înseamnă:
- mai puține opriri neplanificate,
- durată de viață extinsă pentru trackerele single‑axis (mai ales lagăre și actuatoare),
- planificarea inteligentă a intervențiilor, ținând cont și de calendarul agricol (să nu intri cu echipe în plin sezon de recoltare).
România: de la teorie la proiecte agrivoltaice reale
România e într-un moment interesant: presiune de la Bruxelles pentru ținte de regenerabile, rezistență legitimă a fermierilor față de „betonarea” terenurilor, și un potențial solar de invidiat în sud, sud‑est și vest.
Agrivoltaicul interspace single‑axis, combinat cu AI, rezolvă câteva blocaje tipice:
-
Conflictele teren agricol vs. parc solar
Când vii la un fermier din Călărași sau Timiș și îi spui că nu pierde terenul, ci îl folosește dublu – cultură + energie – discuția arată altfel. Structuri interspace permit trecerea utilajelor, mențin rotația culturilor și reduc eroziunea solului prin umbrire parțială. -
Incertitudinea despre randamente
Fermierii nu au timp de teorie. Vor să știe: „Cât scade producția la grâu?”, „Cât câștig la energie?”. Modelele AI pot livra estimări concrete, pe ferma lor, nu medii europene abstracte. -
Accesul la finanțare
Băncile și fondurile de investiții vor cifre: producție prognozată, risc tehnic, scenarii de stres. Un proiect agrivoltaic cu monitorizare AI, mentenanță predictivă și control avansat al trackerelor e mult mai bancabil decât unul „la ochiometrie”.
Tipuri de proiecte care au sens în România
Pe baza datelor climatice și a structurii agriculturii românești, interspace single‑axis cu AI are sens în special pentru:
- ferme medii și mari cu culturi de câmp (cereale, porumb, floarea‑soarelui) în sud și vest;
- ferme de fructe și legume în bazinele legumicole, unde umbrirea parțială poate chiar ajuta (ex. culturi sensibile la arșiță);
- cooperative agricole care pot împărți costul inițial și beneficia împreună de producția de energie și de flexibilitate în rețea.
Ce pași concreți poate face un dezvoltator sau fermier
Dacă vrei să intri serios în agrivoltaic cu AI în România, ordinea logică arată cam așa:
-
Studiu tehnico‑economic cu scenarii APV vs. PV clasic
- simulezi layout‑uri interspace single‑axis,
- compari producția de energie și impactul asupra culturilor,
- evaluezi costul structural (materiale, fundații) vs. overhead dual‑axis.
-
Integrarea unei platforme AI încă din faza de proiectare
- modele climatice locale,
- modele de cultură (fenologie, stres termic, consum de apă),
- algoritmi de optimizare multi‑obiectivă (energie + agricultură).
-
Proiect pilot pe 1–5 ha, nu direct pe 100 ha
- testezi 1–2 tipuri de culturi sub panouri,
- validezi modelele AI cu date reale timp de 1–2 sezoane,
- implici fermierii în ajustarea regulilor de tracking și a calendarului de intervenții.
-
Scalare și integrare în rețea
- conectare la rețea cu profil de producție previzibil (ai deja modele AI calibrate),
- posibil integrare cu baterii (mai ales dacă lucrezi cu PPA-uri sau autoconsum industrial),
- raportare de performanță transparentă pentru finanțatori și parteneri.
Realitatea e că majoritatea jucătorilor români de fotovoltaic sunt încă concentrați pe parcuri clasice la sol. Cine intră primul cu proiecte agrivoltaice bine gândite, cu suport AI, va avea un avantaj competitiv clar – atât în acces la terenuri, cât și în relația cu autoritățile și cu fermierii.
De ce agrivoltaicul cu AI va conta în tranziția verde a României
Studiul european arată clar: nu toate soluțiile solare sunt egale din perspectiva mediului. Overhead dual‑axis, deși spectaculos tehnic, este mult mai „greu” în materiale și are impact mai mare. Interspace single‑axis, în schimb, oferă un echilibru foarte bun între producție, impact și costuri.
Adăugând AI în ecuație, România poate obține:
- mai multă energie regenerabilă pe hectar, fără a sacrifica producția agricolă,
- proiecte bancabile cu riscuri tehnice reduse prin mentenanță predictivă,
- strategie regională inteligentă: nu punem aceleași tipuri de parcuri peste tot, ci adaptăm configurația APV la climă, cultură și infrastructură.
Seria „AI în Industria Energetică din România: Tranziția Verde” vorbește despre rețele inteligente, prognoză de consum, eolian monitorizat cu AI. Agrivoltaicul interspace single‑axis e următoarea piesă logică din puzzle: îmbină agricultura – esențială pentru România – cu fotovoltaicul și cu algoritmi inteligenți.
Dacă ești dezvoltator, fermier sau investitor, următorul pas e simplu: ia în serios agrivoltaicul, dar nu ca experiment romantic, ci ca activ digital, în care AI e la fel de important ca structura metalică. Cine gândește proiectele așa în 2025–2026 va seta standardul pentru cum arată cu adevărat tranziția verde a României în 2030.