Teme de vacanță, feedback și AI: cum ieșim din conflict

Vacanța de iarnă începe pe 20.12.2025, iar în multe grupuri de părinți discuția nu e despre cadouri, ci despre altceva: „Ne mai dă cineva teme de vacanță?”. Pe de altă parte, profesori ca Constantin Cioinică spun direct: dacă mai riști să dai teme, intri pe lista „profesorilor răi” în ochii elevilor și părinților.

Asta nu mai e doar o dezbatere despre teme, ci despre încredere, evaluare și cum arată școala românească într-o perioadă în care elevii, părinții și profesorii au, pentru prima dată, instrumente reale de feedback unii asupra altora. Iar aici, inteligența artificială poate să fie fie un al patrulea factor de stres, fie exact modul elegant prin care calmăm toată această tensiune.

În articolul de față pun cap la cap noul ordin despre teme, teama profesorilor de feedback negativ și soluțiile concrete prin care AI-ul poate personaliza temele pentru acasă, poate automatiza feedbackul și poate aduce un pic de echilibru într-un sistem care acum pare un mic „târg”, cum spunea același profesor Cioinică.

Ce schimbă, de fapt, noul ordin despre teme pentru acasă

Noul ordin nr. 6.854 din 05.12.2025 clarifică trei lucruri esențiale pentru profesori, elevi și părinți:

1. Temele de vacanță devin opționale. Elevul nu e obligat să le facă.
2. Timpul de teme este limitat:
   • maximum 1 oră/zi în învățământul primar;
   • maximum 2 ore/zi la gimnaziu și liceu.
3. Feedback anual obligatoriu de la elevi și părinți privind utilitatea și eficiența temelor, colectat de diriginți și directori și analizat în consiliul de administrație.

Profesorul Constantin Cioinică punctează foarte direct o consecință practică a acestui context:

„Ne punem problema dacă cineva riscă să mai dea teme pentru vacanță, mai ales în condițiile în care, în curând, vom fi evaluați de elevi și părinți. Dacă riști să dai o temă pentru vacanță, s-ar putea să fii printre cei răi și să te evalueze negativ.”

Realitatea e simplă: temele nu mai sunt doar chestiune de metodică, ci și de imagine. Profesorii trebuie să jongleze între:

• ce cred ei că e pedagogic corect;
• ce acceptă elevii și părinții ca fiind „de bun simț”;
• ce permite sau interzice regulamentul.

Fără instrumente, asta se transformă într-un permanent joc de ghicit și într-o sursă de conflicte.

De ce ajung temele să fie percepute ca „abuz” – și unde greșim

Daniel David, ministrul Educației, a spus foarte clar: dacă elevii încep să vadă temele ca pe un element negativ, efectul educațional se întoarce împotriva profesorului. Nu mai ai consolidare, ai respingere.

Din ce văd în școli și în discuțiile publice, problemele de fond sunt:

• Cantitatea de teme nu ține cont de diferențele dintre copii. Un elev face o temă în 10 minute, altul în 40. Pentru unii e antrenament, pentru alții e epuizare.
• Temele diferitelor discipline nu sunt coordonate. Fiecare profesor dă „câte puțin”, iar elevul ajunge la 3–4 ore/zi, deși regulamentul vorbește de 2 ore.
• Feedbackul e mai degrabă emoțional, nu bazat pe date. Părinții spun „are prea multe teme”, profesorii spun „nu muncește suficient”. Nimeni nu știe exact câte minute îi ia copilului în fiecare zi.
• Temele de vacanță sunt răsplătite cu note, amenințări sau mustrări. De aici reacțiile dure de tipul „vacanță înseamnă timp liber, stai degeaba și nu faci nimic”.

Adevărul e că nu volumul de muncă este întotdeauna problema, ci lipsa de personalizare și lipsa de sens. Copiii suportă mai ușor 20 de minute de lucru bine gândit decât o oră de exerciții repetitive „ca să nu uite”.

Aici intră în scenă tema centrală a seriei „AI în Educația din România: Învățare personalizată”: cum poate ajuta AI-ul să nu mai lucrăm „la grămadă”.

Cum poate AI să personalizeze temele fără să încalce limita de timp

Temele pentru acasă nu trebuie să dispară. Trebuie să devină mai scurte, mai inteligente și adaptate fiecărui copil. Iar asta este exact zona în care platformele de învățare bazate pe inteligență artificială excelează.

1. Teme adaptate nivelului real al elevului

Un sistem de „AI tutoring” poate:

• să vadă automat ce itemi a greșit elevul la clasă;
• să genereze 3–5 exerciții țintite, nu 30 generice;
• să crească sau să scadă dificultatea în timp real, în funcție de răspunsuri.

În loc de:

„Toată clasa: problemele 1–10 din manual.”

putem avea:

„Andrei – 4 exerciții de consolidare la împărțiri cu rest, Maria – 3 probleme aplicate cu fracții, în platformă, timp estimat 15–20 de minute pentru fiecare.”

Pentru profesor, asta înseamnă mai mult control și mai puțină vină: nu mai dă teme „după ureche”, ci pe baza unor recomandări generate de un algoritm care ține cont de progresul fiecărui elev.

2. Control automat al timpului estimat pentru teme

Una dintre cele mai mari frustrări este că profesorul nu are cum să știe realist cât durează o temă pentru fiecare copil. AI-ul poate aproxima mult mai bine, pentru că:

• știe cât a stat elevul pe exerciții similare în trecut;
• calculează un timp mediu estimat per elev și un timp mediu pe clasă;
• avertizează profesorul dacă, prin temele date la toate materiile, elevii ar depăși limita de 2 ore stabilită prin ordin.

Ne putem imagina foarte ușor un tablou de bord în care dirigintele vede, pe o zi aleasă:

• Matematică – teme estimate: 25 min
• Română – 20 min
• Fizică – 15 min
• Engleză – 20 min
  Total: 80 minute – în regulă.

Dacă totalul sare de 120 de minute, sistemul notifică profesorii sau dirigintele. Nu mai e „utopie” să coordonezi temele, devine un proces tehnic, destul de simplu.

3. Teme de vacanță „soft”, personalizate și fără presiune

În contextul în care temele de vacanță sunt opționale, inteligența artificială poate transforma complet discuția:

• elevul intră în vacanță cu acces la o mini-platformă adaptivă, unde are exerciții scurte, sub formă de joc;
• nu există note și nu există obligație, dar sistemul urmărește progresul și îl motivează prin „quest-uri”, niveluri, insigne;
• la întoarcerea din vacanță, profesorul vede un raport clar: cine a exersat, la ce nivel a rămas fiecare, ce trebuie reactivat.

Asta schimbă complet logica teme/vacanță:

• nu mai există „caiet de vacanță obligatoriu”;
• elevii pot alege singuri să exerseze 10–15 minute, când au chef;
• profesorul nu mai riscă să fie văzut ca „rău”, dar are totuși date utile despre regresul sau menținerea competențelor.

Feedback anual, frică și cum poate AI să echilibreze relația elev–părinte–profesor

Ordinul spune clar: anual se va colecta feedback de la elevi și părinți privind utilitatea și eficiența temelor. Dirigintele și directorul îl centralizează, iar consiliul de administrație ia decizii.

Fără unelte digitale, asta înseamnă:

• chestionare pe hârtie sau Google Forms,
• răspunsuri emoționale, uneori influențate de un singur conflict,
• imposibilitatea de a corela feedbackul cu realitatea (câte teme, cât timp, ce rezultate).

Asta explică și frica unor profesori că vor fi „pedepsiți” pentru simplul fapt că au dat teme:

„Dacă riști să dai o temă pentru vacanță, s-ar putea să fii printre cei răi și să te evalueze negativ.”

Cum arată un feedback mai echilibrat cu ajutorul AI

Un sistem de gestionare digitală a temelor, bazat pe AI, poate conecta percepțiile cu datele:

• știe câte teme a dat fiecare profesor, la ce nivel de dificultate;
• știe cât timp au petrecut elevii, în medie, pe acele teme;
• știe cum s-au corelat temele cu evoluția rezultatelor elevilor (testări, lucrări, itemi standardizați).

Când vine momentul feedbackului:

• elevul și părintele nu mai răspund doar „mi s-au părut multe teme”,
• ci văd: „în medie, copilul dvs. a petrecut 18 minute/zi la matematică, 14 la română; rezultatele lui la matematică au crescut cu 15%, la română au stagnat”.

Pe această bază, AI-ul poate genera rapoarte sintetice pentru consiliu:

• profesori care dau multe teme, dar elevii nu progresează – semnal de alarmă metodică;
• profesori care dau puține teme, dar bine țintite – bună practică de replicat;
• clase în care părinții reclamă exces de teme, dar datele arată timp sub limită – nevoie de comunicare și clarificare a așteptărilor.

În felul acesta, feedbackul anual nu mai este o „sentință”, ci un dialog bazat pe date. Iar profesorii nu mai sunt la mâna unor impresii izolate.

AI ca „asistent de teme” pentru profesori, nu ca înlocuitor

Mulți profesori ridică sprânceana când aud că intră în joc AI-ul: „iar ceva în plus de învățat”, „iar ni se pun în cârcă platforme”.

Abordarea sănătoasă este alta: AI-ul trebuie gândit ca un asistent, nu ca un nou șef.

Ce poate face concret un astfel de asistent

1. Sugerează teme scurte, personalizate, pe baza obiectivelor pe care le bifează profesorul (de ex.: „consolidare fracții ordinare, clasa a VI-a, 15 minute”).
2. Monitorizează automat durata de lucru a elevilor și trimite profesorului o analiză săptămânală.
3. Propune variante de teme de vacanță opționale, adaptate fiecărui nivel: exerciții, jocuri, materiale video, proiecte simple.
4. Grilează și evaluează automat o parte din temele cu răspuns închis (teste scurte, quiz-uri), astfel încât profesorul să nu mai piardă ore întregi pe corectură repetitivă.

Profesorul păstrează controlul:

• aprobă sau ajustează temele propuse;
• decide dacă oferă elevilor opțiuni de tip „alege 2 din 4 mini-teme”;
• interpretează rapoartele generate și le folosește în discuțiile cu părinții și elevii.

Asta reduce foarte mult presiunea descrisă în articolul original: profesorul nu mai este singur în fața dilemei „dau sau nu temă de vacanță, dau prea mult, dau prea puțin?”, ci are un partener tehnologic care îl ajută să ia decizii argumentate.

Cum ar arăta, în practică, o vacanță de Crăciun fără conflicte pe teme

Dacă ne uităm strict la vacanța de iarnă 20.12.2025–07.01.2026, un scenariu sănătos ar putea arăta așa:

• Profesorii anunță clar: nu există teme obligatorii de vacanță, în conformitate cu ordinul.
• Școala folosește o platformă de învățare bazată pe AI, în care:
  • fiecare elev primește un „pachet opțional de vacanță” – 10–15 minute/zi maximum, sub formă de joc/exersare;
  • nu există note, dar elevii își pot vedea progresul și pot „debloca” mici recompense digitale;
  • părinții au acces la un raport simplu, în ianuarie, despre cât a exersat copilul și unde e nevoie de sprijin.
• Profesorii, la întoarcerea din vacanță, văd:
  • cine a exersat și la ce nivel a rămas fiecare;
  • ce competențe au regresat și trebuie reîmprospătate în primele 1–2 săptămâni;
  • ce elevi au nevoie de sprijin suplimentar sau de provocări în plus.

Rezultatul:

• copiii au, în sfârșit, o vacanță care chiar e vacanță, fără caiete groase „de Crăciun”;
• profesorii nu mai sunt „băieții răi” ai iernii, dar nici nu intră în ianuarie complet „în orb”;
• părinții au argumente clare când vorbesc despre teme, nu doar impresii.

De ce tema „teme + AI” e importantă pentru viitorul educației în România

Seria „AI în Educația din România: Învățare personalizată” nu e despre a pune roboți în locul profesorilor, ci despre un lucru mult mai pragmatic: a nu mai lucra în masă cu copii care sunt profund diferiți.

Discuția tensionată despre temele de vacanță, ordinul nou, feedbackul de la elevi și părinți arată că sistemul a ajuns la o limită. Nu mai merge cu „merge și așa”. Avem nevoie de:

• date reale despre cât muncesc copiii acasă;
• personalizare, nu teme „la kilogram”;
• feedback echilibrat, nu doar reacții emoționale;
• instrumente care să simplifice munca profesorului, nu s-o complice.

Iar aici, AI-ul bine folosit poate fi exact diferența dintre haos și coerență.

Dacă ești profesor, părinte sau director, merită să te întrebi:

• cum ai vrea să arate temele pentru acasă peste 2–3 ani în școala ta?
• ce ar însemna pentru tine să știi, nu doar să bănuiești, ce funcționează și ce nu?
• ce ai avea nevoie ca să folosești AI-ul ca pe un asistent, nu ca pe o corvoadă?

Educația românească nu are nevoie de mai multe teme, ci de teme mai inteligente. Iar asta e una dintre cele mai clare zone în care inteligența artificială poate aduce beneficii rapide, vizibile, pentru toată lumea implicată.