Temele sunt limitate la 1–2 ore, dar nevoile elevilor nu. Cum poate AI-ul educațional să transforme aceste limite în șanse reale de învățare personalizată.
De la 10.12.2025, elevii de gimnaziu și liceu din România ar trebui să nu mai petreacă mai mult de 2 ore pe zi cu temele pentru acasă. Pe hârtie, sună echilibrat. În realitate, profesori ca Manuela Coțofan și Genoveva Farcaș spun clar: aceste limite sunt rupte de nevoile reale ale elevilor.
Iar aici apare miza adevărată pentru următorii ani: dacă nu mai putem „repara” învățarea doar prin teme multe, avem nevoie de învățare personalizată, sprijinită de platforme adaptive și AI educațional. Altfel, doar mutăm frustrarea dintr-o parte în alta – de la elevi copleșiți, la profesori cu mâinile legate.
În seria „AI în Educația din România: Învățare Personalizată”, articolul de față pune față în față două lumi: temele tradiționale și noile reguli, pe de o parte, și ce poate face, concret, inteligența artificială pentru elevii din România, pe de altă parte.
1. Când o jumătate de oră de lectură e prea puțin
Mesajul profesoarei de română Manuela Coțofan e foarte direct: pentru un licean, a limita lectura suplimentară la 30 de minute în cele 2 ore de teme îl aduce „aproape la nivelul de lectură al unui copil de clasa a IV-a”.
Problema nu e doar de timp. Problema e de nivel:
- unii liceeni abia reușesc să citească fluent un text de bază;
- alții devorează cărți și eseuri complexe, dar primesc aceleași teme, aceleași cerințe.
Cu aceeași jumătate de oră „reglementată”, un elev poate reuși să citească 3 pagini, iar altul 30. Din perspectiva competențelor, diferența e uriașă. Iar un ordin de ministru nu poate ajusta nivelul fiecărui copil.
Aici AI-ul educațional are un rol foarte clar: poate transforma „30 de minute de lectură” dintr-o cifră arbitrară într-o experiență personalizată:
- elevul care citește greu primește texte mai scurte, adaptate nivelului lui de înțelegere, cu suport (audio, explicații, glosar de termeni);
- elevul avansat primește texte mai dificile, întrebări de analiză, provocări de interpretare;
- sistemul urmărește viteza, acuratețea răspunsurilor, tipul greșelilor și adaptează conținutul în timp real.
Rezultatul? Aceeași jumătate de oră nu mai înseamnă „fix ce încape în 30 de minute”, ci maximum de progres posibil pentru fiecare elev, în acel interval.
2. De ce regulile actuale despre teme nu rezolvă problema
Ordinul din 12.2025 aduce câteva noutăți:
- maximum 1 oră de teme la primar;
- maximum 2 ore la gimnaziu și liceu;
- teme de vacanță neobligatorii;
- teme suplimentare facultative;
- feedback anual obligatoriu de la elevi și părinți;
- dirigintele și directorul trebuie să monitorizeze „dozajul” temelor.
Pe hârtie, pare un pas spre echilibru. În practică, profesori ca Mona Coțofan și Genoveva Farcaș punctează câteva probleme consistente:
- limitele de timp nu țin cont de diferențele dintre elevi – pentru un copil, 30 de minute de temă înseamnă două exerciții, pentru altul, 20;
- complexitatea liceului nu e compatibilă mereu cu „2 ore pe zi”, mai ales la clase terminale sau profiluri teoretice încărcate;
- dirigintele ca „polițist al temelor” nu rezolvă lipsa de colaborare reală între profesori;
- feedback-ul formal nu devine peste noapte feedback autentic, dacă elevii nu știu cum să îl ofere, iar profesorii nu știu cum să îl folosească.
Mai mult, realitatea românească arată așa:
- la primar, mulți copii au deja prea multe teme, tocmai din presiunea testărilor de la finalul clasei a IV-a;
- la gimnaziu și liceu, accentul cade disproporționat pe disciplinele de examen (română și matematică), în timp ce alte competențe rămân în plan secund;
- în clasele mari, temele sunt esențiale pentru dezvoltarea autonomiei și a „învățării autoreglate”, dar ordinul nu distinge suficient între un elev de clasa a V-a și unul de clasa a XII-a.
Regulile sunt un „cadru”. Însă fără personalizare și fără date clare despre fiecare elev, rămân un compromis birocratic.
3. Cum poate ajuta AI în dozarea temelor și învățarea personalizată
Realitatea e destul de clară: nici temele nelimitate, nici temele limitate mecanic la 2 ore nu garantează învățarea. Contează ce face elevul în acel timp și **cât de bine e potrivit pentru nivelul lui.
Aici intervine învățarea adaptivă bazată pe AI. Nu ca înlocuitor de profesor, ci ca instrument care:
- citește datele de progres ale elevului;
- ajustează dificultatea exercițiilor și tipul sarcinilor;
- oferă feedback imediat, clar și ușor de înțeles;
- semnalează profesorului unde apar blocaje sau lacune.
3.1. Dozaj inteligent al temelor
În loc să numărăm minute, un sistem AI educațional poate să ajusteze volumul de lucru astfel încât:
- un elev cu dificultăți să primească puține exerciții, esențiale, cu explicații pas cu pas;
- un elev mediu să lucreze un set echilibrat de aplicații de consolidare;
- un elev avansat să primească provocări suplimentare, fără ca asta să însemne „să stea 4 ore la teme”.
Profesorul poate seta plaja de timp (ex: 20–30 de minute de matematică acasă), iar platforma ajustează automat numărul și nivelul exercițiilor, astfel încât elevul să rămână în acea limită.
3.2. Analiza progresului, nu doar a „temei făcute”
Una dintre cele mai mari frustrări exprimate de profesori este că, în contextul AI-ului general (chatboți, generatoare de eseuri), nu mai știu cine a făcut, de fapt, tema.
Un sistem de învățare adaptivă serios nu se uită doar la „răspuns final”, ci la:
- timpul petrecut pe item;
- numărul de încercări;
- tiparul greșelilor;
- cum evoluează elevul de la o săptămână la alta.
Astfel, profesorul nu vede doar un exercițiu corect, ci un profil de învățare. Știe dacă elevul are nevoie de mai multă lectură, de clarificări de vocabular, de scheme vizuale sau de explicații suplimentare la clasă.
3.3. Feedback real, nu doar formal
Ordinul prevede feedback anual obligatoriu de la elevi și părinți. În practică, spune Mona Coțofan, din 150 de elevi, abia 10 răspund. Ceilalți tac – fie nu văd sensul, fie nu știu cum.
AI-ul poate transforma feedback-ul într-un proces natural, integrat în învățare:
- după fiecare modul, elevul poate răspunde la 3–4 întrebări simple despre cât de utile au fost temele, cât timp i-au luat, ce a fost prea greu sau prea ușor;
- sistemul analizează răspunsurile la nivel de clasă și generează rapoarte sintetice pentru diriginți și profesori;
- profesorii văd rapid unde trebuie să ajusteze: volum, tip de sarcini, ritm.
Asta nu înlocuiește discuția față în față, dar vine cu date clare, nu doar impresii vagi.
4. Temele la primar, gimnaziu și liceu: ce spune cercetarea și cum poate ajuta AI
Dincolo de dezbaterea publică, există câteva repere solide din cercetare și din practica de la clasă.
4.1. La primar: puțin, dar constant și bine ghidat
Studiul condus de cercetătorul Dacian Dolean pe elevi de clasa a III-a a arătat efecte foarte mari ale temelor bine structurate asupra învățării la Română și Matematică, cu condiția ca timpul să nu depășească ~40 de minute.
Ce a făcut diferența?
- sarcini clare, scurte, bine explicate;
- implicarea părinților, ghidată prin materiale dedicate;
- continuitatea între ce se face la clasă și ce se lucrează acasă.
Un sistem AI pentru ciclul primar poate:
- oferi instrucțiuni foarte clare și exemple audio-vizuale pentru copii;
- trimite părinților ghidaj simplu, în limbaj accesibil („cum îl ajuți fără să faci tu tema”);
- semnala în timp real când un copil se blochează constant la un anumit tip de item.
Astfel, nu e nevoie de teme multe, ci de teme bine calibrate.
4.2. La gimnaziu: plan-cadru încărcat, nevoie de prioritizare
Clasa a VII-a, de exemplu, înseamnă în multe școli 3 zile cu câte 7 ore. Apoi vin teme, proiecte, teste anunțate sau nu. Fără coordonare între profesori, elevul ajunge ușor la 3–4 ore de lucru acasă.
Genoveva Farcaș povestea cum, ca dirigintă, afișa pe ușa clasei un tabel cu testele și temele importante, pentru ca profesorii să își poată coordona cerințele. A funcționat, dar era manual, consumator de timp.
AI poate automatiza această coordonare:
- fiecare profesor introduce în platformă evaluările planificate și temele mari;
- sistemul semnalează când într-o săptămână se adună prea multe lucrări și teme la aceeași clasă;
- echipa de profesori ajustează pe baza acestor alerte, nu doar „după ureche”.
În plus, elevul de gimnaziu are nevoie să învețe cum să învețe: să își planifice, să își împartă sarcinile, să înțeleagă ce înseamnă „esențial” versus „detaliu”. Un asistent AI poate propune:
- planuri de lucru pe zile (ex: „astăzi 20 de minute la matematică, 15 minute la lectură, 10 minute recapitulare la istorie”);
- memento-uri blânde;
- recapitulări scurte înainte de teste.
4.3. La liceu: autonomie, complexitate și pregătire pentru facultate
Profesoara Genoveva Farcaș are o poziție fermă: la liceu, în special în clasele terminale, două ore de teme pot fi insuficiente pentru a pregăti serios un elev pentru facultate sau pentru un traseu profesional tehnic.
Nu e vorba de a stoarce elevul, ci de a recunoaște că:
- conținuturile sunt mai complexe;
- volumul de lecturi și aplicații necesare pentru un nivel real, nu doar „de trecere”, e mai mare;
- autonomia în învățare se formează prin exercițiu constant, nu doar din ce se întâmplă la clasă.
Aici, învățarea personalizată prin AI poate fi diferența între „2 ore de teme generale” și „2 ore care chiar contează”:
- elevul de profil real poate avea un parcurs adaptiv mai intens la matematică, fizică, informatică;
- elevul de profil uman poate avea un traseu cu accent pe lectură, argumentare, scriere de eseu, analiză critică;
- elevii care vizează anumite domenii (medicină, drept, IT) pot avea module suplimentare, personalizate, în afara normei standard, dar bine dozate.
În plus, profesorii pot vedea rapid cine e cu adevărat pregătit și la ce nivel, nu doar după o simulare pe semestru.
5. De la teme standard la învățare personalizată: ce pot face școlile acum
Discuția despre temele pentru acasă nu o să se termine curând. Dar școlile care vor să iasă din logica „prea mult / prea puțin” pot începe, chiar din acest an școlar, câteva schimbări concrete, folosind AI în favoarea lor.
5.1. Pentru directori și consilii de administrație
- să testeze, la nivel de școală sau de clasă pilot, o platformă de învățare adaptivă pentru română, matematică sau limbi străine;
- să decidă clar: ce vrem să se întâmple în cele 2 ore de teme? consolidare, lectură, recuperare de lacune, extindere pentru cei foarte buni;
- să folosească rapoartele de progres generate de AI în locul exclusiv al „impresiilor” („mi se pare că elevii nu înțeleg…”).
5.2. Pentru profesori
- să își mute o parte din temele repetitive (exerciții standard, antrenament de bază) în medii adaptive, care dau feedback imediat elevilor;
- să păstreze pentru ei temele de sinteză, de creație, de reflecție, acolo unde contactul direct profesor–elev contează enorm;
- să folosească datele din platformă pentru a personaliza explicațiile la clasă: „Am văzut că jumătate din clasă s-a blocat la acest tip de item, hai să revenim.”
5.3. Pentru părinți
- să nu mai vadă AI-ul doar ca „soluție rapidă de copiat tema”, ci ca asistent de învățare, ales responsabil;
- să își ajute copiii să își facă un program realist de lucru, cu pauze, în limita recomandată de timp, dar cu sarcini adaptate nivelului lor;
- să ceară școlii soluții de învățare personalizată, nu doar „mai puține teme”.
Educația românească e deja în plin proces de schimbare. Noile reguli privind temele pentru acasă încearcă să limiteze abuzurile și să protejeze copiii de suprasolicitare. Dar, fără instrumente de analiză a progresului și fără învățare adaptivă, rămânem în același joc al extremelor: ori prea mult, ori prea puțin.
AI-ul în școală nu este un moft tehnologic. Folosit corect, poate fi exact ce lipsea din discuția despre teme: capacitatea de a vedea fiecare elev, nu doar „media clasei”.
Dacă vrei ca liceul tău, școala ta sau chiar clasa ta să treacă de la teme standard la învățare personalizată, acum e momentul să începi să testezi soluții de AI educațional. Copiii deja trăiesc într-o lume cu inteligență artificială la un click distanță. Întrebarea este: o folosim doar ca să „facă tema” în locul lor sau ca să îi ajute să învețe mai bine, în ritmul lor?