Teme mai puține, învățare mai bună: ce aduce nou ordinul din 2025

AI în Educația din România: Învățare PersonalizatăBy 3L3C

Ministerul limitează volumul temelor și cere diferențiere. Află ce prevede noul ordin și cum pot ajuta soluțiile de AI la teme mai puține, dar mai eficiente.

teme pentru acasăAI în educațieînvățare personalizatăpolitici educaționaleprofesoripărințimodul școlar
Share:

De la caiete pline la teme gândite cu cap

Un elev de clasa a VII-a din București a numărat, într-o zi de miercuri, câte teme are: 6 materii, peste 30 de exerciții, două fișe de lucru, un proiect început „pe ieri”. A terminat la 22:30. A doua zi, test la matematică.

Nu e o excepție, e normă. De aceea, ordinul publicat în Monitorul Oficial nr. 1.140 din 10.12.2025 chiar contează: Ministerul Educației limitează clar volumul temelor pentru acasă și schimbă modul în care acestea trebuie gândite.

Această schimbare vine exact în perioada în care școlile din România încep să testeze tot mai serios platforme de AI educațional și soluții de învățare personalizată. Dacă luăm în serios noul ordin și folosim inteligent tehnologiile actuale, putem trece de la „munți de teme” la teme scurte, relevante și adaptate fiecărui elev.

În rândurile de mai jos clarific ce prevede ordinul, ce înseamnă el pentru elevi, părinți și profesori și cum poate fi folosit AI-ul în educație ca să ne ajute să respectăm legea și, în același timp, să ridicăm nivelul real de învățare.


Ce schimbă concret noul ordin despre teme

Noul ordin nu e doar o „recomandare”. El stabilește limite clare și responsabilități precise în școli.

1. Limite de timp pentru teme

Regula de bază este simplă:

  • Educație timpurie și clasa pregătitoare:
    • Fără teme pentru acasă.
  • Învățământ primar (clasele I–IV):
    • Maximum 1 oră pe zi pentru temele obligatorii.
  • Gimnaziu și liceu:
    • Maximum 2 ore pe zi pentru temele obligatorii.

Nu vorbim de „în medie”, ci de plafon clar. Directorul și dirigintele au obligația să monitorizeze și să intervină dacă limitele sunt depășite.

2. Un singur proiect / lucrare de sinteză pe modul

Un punct extrem de important pentru elevi:

Tema de tip proiect / lucrare amplă / lucrare de sinteză la o disciplină poate fi maximum una pe interval de învățare (modul).

Asta înseamnă mai puține proiecte îngrămădite în aceeași perioadă și, dacă școala își face treaba, o planificare mai logică pe parcursul anului.

3. Teme obligatorii vs. teme suplimentare

Ordinul introduce o diferențiere clară:

  • Tema obligatorie – pentru toți elevii, nivel mediu de dificultate.
  • Tema suplimentară – voluntară, poate fi:
    • pentru recuperare (lacune, ritm mai lent);
    • pentru performanță (olimpiade, aprofundare).

Asta deschide direct poarta către învățare personalizată: fiecare elev poate primi sarcini adaptate, fără să încarce întreaga clasă.

4. Teme în vacanță? Doar, de regulă, suplimentare

  • La primar și gimnaziu, în vacanțe de regulă nu se dau teme.
  • Dacă totuși se dau, sunt teme suplimentare, nu obligatorii.

5. Teme ca pedeapsă? Interzise clar

Profesorii nu mai au voie să folosească tema ca sancțiune:

  • fără volume uriașe „ca pedeapsă”;
  • fără exerciții repetitive, fără sens;
  • fără să fie trimise acasă conținuturi care ar cere explicații sistematice la clasă.

6. Obligația de a evalua tema (nu neapărat de a o nota)

Tema pentru acasă trebuie evaluată, altfel nu are sens pedagogic:

  • discuție frontală;
  • analiză a punctelor dificile;
  • mini-test de ~10 minute, doar din temă.

Notarea nu e obligatorie, dar feedback-ul este.


De ce aceste limite pot îmbunătăți, nu slăbi învățarea

Mulți adulți ridică o sprânceană: „Dacă reducem temele, nu scade nivelul?”. Realitatea e alta: nu cantitatea de teme produce învățare, ci calitatea și potrivirea lor cu elevul.

Efectele negative ale temelor excesive

Ordinul enumeră foarte direct riscurile pe care le vedem zilnic:

  • pierderea interesului pentru școală din cauza cantității și monotoniei;
  • oboseală fizică și emoțională;
  • timp tăiat din activități esențiale pentru dezvoltare:
    • sport,
    • arte,
    • timp cu familia,
    • lectură la alegere;
  • accentuarea diferențelor dintre elevi:
    • cei cu sprijin acasă avansează,
    • cei fără suport rămân și mai în urmă.

Limitele nu apar din „comoditate”, ci din psihologia învățării: după un anumit punct, mai multă muncă nu mai înseamnă mai multă învățare, ci doar frustrare.

Cum ajută temele bine gândite

Ordinul definește clar la ce ar trebui să ducă o temă pentru acasă:

  • rezultate imediate: consolidare, aplicare în contexte noi;
  • efecte pe termen lung: atitudine pozitivă față de școală, dorință de a învăța toată viața;
  • dezvoltare personală: responsabilitate, perseverență, organizarea timpului, încredere în sine;
  • relație mai bună familie–școală, prin sarcini realizabile, echitabile.

Asta e exact direcția în care se mișcă și instrumentele de AI în educație: mai puțin accent pe volum, mai mult pe feedback rapid, exerciții adaptate și progres real al elevului.


Roluri noi pentru școală: director, diriginte, profesori, părinți

Ordinul schimbă și responsabilitățile interne ale școlii. Nu mai e vorba doar de „fiecare profesor își face cum știe”, ci de o abordare coordonată.

Directorul și dirigintele devin „gardienii timpului elevilor”

  • La primar, directorul:
    • monitorizează temele;
    • colectează feedback de la părinți și elevi;
    • lucrează cu Comisia pentru curriculum pentru a regla volumul.
  • La gimnaziu și liceu, dirigintele:
    • analizează încărcarea clasei;
    • discută cu colegii de catedră;
    • informează directorul, care dispune măsuri.

Asta înseamnă că părinții și elevii nu ar mai trebui să „se certe” individual cu fiecare profesor, ci să se adreseze dirigintelui și conducerii când limitele sunt depășite.

Feedback anual obligatoriu de la elevi și părinți

În fiecare an școlar trebuie colectat feedback oficial despre:

  • utilitatea temelor;
  • eficiența lor;
  • nivelul de satisfacție al elevilor și părinților.

Consiliul de administrație al școlii analizează aceste date și poate decide:

  • reglarea volumului;
  • schimbarea tipului de sarcini;
  • introducerea unor resurse de sprijin (de exemplu, ateliere de lucru independent, tutoriale, platforme digitale).

Aici AI-ul poate deveni extrem de util: chestionare online, analiză automată a răspunsurilor, rapoarte clare pentru directori, fără zeci de ore de centralizări manuale.


Cum poate ajuta AI-ul profesorii să respecte ordinul și să personalizeze temele

Ordinul cere ceva greu în practică: teme diferențiate, timp limitat, dar eficiență crescută. Aici intră în scenă seria noastră „AI în Educația din România: Învățare Personalizată”.

1. Platforme adaptive de învățare în locul fișelor identice

Un profesor de matematică de clasa a VI-a are, realist, 30–32 de elevi. Să creeze manual pentru fiecare:

  • o temă de bază,
  • plus sarcini de recuperare,
  • plus exerciții de performanță

înseamnă ore întregi de lucru administrativ.

Platformele adaptive cu AI pot face asta în câteva secunde:

  • pornesc de la un set de exerciții propus de profesor;
  • ajustează automat dificultatea în funcție de istoricul fiecărui elev;
  • opresc când elevul depășește timpul estimat (ex. 20–30 de minute la o disciplină);
  • oferă profesorului rapoarte clare: cine a avut nevoie de ajutor, unde apar blocajele.

Rezultatul?

  • Profesorul rămâne în rol de designer de învățare, nu de „producător de fișe”.
  • Tema rămâne în limitele din ordin, dar fiecare elev lucrează exact unde are nevoie.

2. Evaluare rapidă a temelor și feedback imediat

Ordinul cere ca temele să fie evaluate. Realitatea: profesorul de română cu 4 clase × 30 de elevi se îneacă în caiete.

Instrumentele de corectare automată și analiză de răspuns pot:

  • verifica exerciții de tip grilă sau răspuns scurt instant;
  • identifica tipare de greșeli (de exemplu, confundarea timpilor verbali, tipare recurente la ecuații);
  • sugera profesorului ce să recapituleze la clasă.

Asta eliberează timp pentru:

  • discuții față în față despre greșeli;
  • feedback personalizat acolo unde contează (eseuri, argumentare, creativitate);
  • activități de învățare independentă la clasă, foarte recomandate de ordin.

3. Monitorizarea timpului de lucru efectiv la teme

Un mare punct slab azi: profesorul nu are nicio imagine reală asupra timpului efectiv pe care îl petrec elevii cu tema. Un exercițiu care pare „de 5 minute” poate să ia 25 pentru un copil cu dificultăți.

Prin platforme digitale cu urmărire a timpului, școala poate vedea:

  • cât durează, în medie, realizarea temelor la o materie;
  • ce elevi depășesc constant limitele;
  • la ce tipuri de sarcini se rupe filmul.

Directorul și dirigintele au astfel date obiective, nu doar impresii, pentru a ajusta volumul temelor.

4. Sprijin pentru elevii fără ajutor acasă

Una dintre marile nedreptăți ale temelor este următoarea: doi elevi au aceeași sarcină, dar unul are un părinte profesor de matematică, celălalt nu are pe nimeni care să-l ajute.

Un asistent de învățare bazat pe AI, integrat în platforma școlii, poate oferi:

  • explicații pas cu pas la nivel de gimnaziu/liceu;
  • indicii, nu rezolvări complete, pentru a nu încuraja copiatul;
  • recapitulări scurte, personalizate, înainte de a începe tema;
  • suport în limba română, adaptat vârstei elevului.

Asta reduce decalajele dintre elevi și se aliniază cu obiectivul ordinului: nu adâncim diferențele prin teme, ci le folosim ca instrument de echitate.


Ce pot face concret profesorii, părinții și directorii din ianuarie 2026

Schimbarea reală nu vine doar din Monitorul Oficial, ci din ceea ce fac oamenii în școli. Iată o listă scurtă, pragmatică.

Pentru profesori

  • Cronometrează-ți propria temă. Rezolv-o sau estimează realist cât durează pentru un elev mediu. Taie fără milă ce depășește timpul.
  • Separă clar:
    • 10–20 de minute de temă obligatorie;
    • 10–15 minute de temă suplimentară de recuperare (opțională);
    • 10–15 minute de temă de performanță (opțională).
  • Folosește cel puțin un instrument digital (nu trebuie să fie perfect, important e să începi):
    • quiz-uri online cu corectare automată,
    • platformă adaptivă pentru matematică sau limbi străine,
    • un sistem simplu pentru feedback rapid (formulare, chestionare).

Pentru directori

  • Stabilește, până la 31.01.2026, un protocol intern pentru teme:
    • cum se verifică respectarea limitelor;
    • cum se strânge feedback-ul anual;
    • cum se iau decizii în Consiliul de Administrație.
  • Alege 1–2 platforme de AI educațional pilot în școală, la câteva clase, pentru:
    • monitorizarea timpului de lucru;
    • personalizarea temelor;
    • generarea de rapoarte pentru comisia de curriculum.

Pentru părinți

  • Discută cu copilul concret:
    • „La ce oră te apuci de teme?”
    • „La ce oră termini?”
  • Ține 1–2 săptămâni un mic jurnal de teme (ore de început, ore de sfârșit, materii) și prezintă-l dirigintelui dacă depășiți constant limitele.
  • Cere acces, acolo unde există, la platformele digitale ale școlii și urmărește progresul copilului nu doar după note, ci după:
    • timp petrecut,
    • tipuri de greșeli,
    • progres de la o săptămână la alta.

De ce acest ordin e un moment-cheie pentru AI în educația din România

Ordinul din 05.12.2025, semnat de ministrul Daniel-Ovidiu David, nu vorbește explicit despre inteligență artificială, dar îi creează, indirect, terenul ideal.

Pe scurt:

  • statul spune: „mai puține teme, dar mai bine gândite și diferențiate”;
  • realitatea din clasă spune: „nu avem timp, nu avem resurse, nu putem personaliza manual pentru 30 de copii”;
  • tehnologia spune: „asta e exact zona în care putem ajuta”.

Dacă școlile rămân doar la „hai să dăm mai puține teme”, vor cârpi sistemul, nu îl vor schimba. Dacă însă conectează acest ordin cu platforme adaptive, evaluare automată, asistenți de învățare și analize de progres, atunci:

  • elevii vor lucra mai puțin la temă, dar vor învăța mai mult;
  • profesorii vor petrece mai puțin timp pe corectat și mai mult pe explicat și ghidat;
  • părinții vor avea, în sfârșit, vizibilitate reală asupra muncii copiilor.

Seria „AI în Educația din România: Învățare Personalizată” va intra, în articolele următoare, în exemple concrete de platforme, scenarii de lecție și modele de teme adaptate. Până atunci, întrebarea pentru fiecare școală din România este simplă:

Vom folosi acest ordin doar ca să „tăiem din teme” sau ca să regândim complet modul în care elevii învață acasă, cu ajutorul AI-ului?