Dezbaterea despre noua programă de Română ascunde o întrebare mai mare: cum combinăm conținuturile solide cu învățarea personalizată, sprijinită de AI?
Cum împăcăm programa de Română cu învățarea personalizată
În România, aproape 42% dintre elevi au dificultăți serioase de înțelegere a textului, conform celor mai recente rezultate PISA. În același timp, dezbaterea despre noua programă de limba și literatura română pentru clasa a IX-a a reușit să polarizeze o bună parte din lumea academică.
Profesorul Răzvan Voncu pune o întrebare incomodă, dar esențială: „Cum dăm competențe fără conținuturi? Pe ce?”. Pe de altă parte, criticii programei avertizează că abordarea istorică, centrată pe cronicari, riscă să îndepărteze elevii și mai mult de lectură.
Adevărul e că ambele tabere ating doar jumătate din problemă. Da, avem nevoie de conținut solid și de criterii de valoare. Dar avem nevoie și de adaptare la elev, de învățare personalizată și de instrumente – inclusiv AI – care să facă această adaptare posibilă la scară mare.
În seria „AI în Educația din România: Învățare Personalizată”, articolul de față pune cap la cap trei lucruri care, de fapt, nu ar trebui să fie în conflict: programa, profesorul și inteligența artificială.
1. Programa vs. elev: de ce conflictul este fals
Dezbaterea despre noua programă de clasa a IX-a e prezentată ca o luptă între „tradiționaliști” (care apără cronologicul, cronicarii, iluminismul) și „moderniști” (care vor texte apropiate de lumea elevilor, teme actuale, limbaj accesibil).
Realitatea? Elevul pierde timp în timp ce noi alegem tabere.
Profesorul Răzvan Voncu insistă pe ideea de conținuturi solide:
„Cum dăm competențe fără conținuturi, pe ce? Cum antrenăm gândirea critică, dacă nu-i dăm elevului armele cu care să și-o formeze?”
Are dreptate când spune că gândirea critică nu apare în vid. Nu poți analiza ce nu cunoști. Nu poți compara texte, curente sau valori dacă n-ai fost expus la ele în mod minim serios.
În același timp, cealaltă tabără are și ea un punct foarte valid: un curriculum care ignoră profilul și interesele elevului actual devine ușor irelevant în practică. Asta se vede clar în:
- creșterea dezinteresului pentru lectură;
- percepția că „Româna” este doar o materie de bifat la examen;
- faptul că majoritatea elevilor nu citesc integral nici operele „obligatorii”.
Conflictul este, de fapt, prost formulat. Nu trebuie să alegem între:
- „literatură veche, serioasă, dar grea” și
- „texte moderne, ușurele, dar atractive”.
Trebuie să ne întrebăm altceva: cum secvențiem conținutul și cum îl adaptăm pentru elevi foarte diferiți între ei? Iar aici intră în scenă învățarea personalizată și AI.
2. „Elevul trebuie să învețe să nu-i placă” – și cum poate ajuta AI aici
Voncu spune ceva ce mulți profesori gândesc, dar formulează rar atât de direct:
„Elevul trebuie să învețe să se desprindă, să nu-i placă, să deteste ceva. Cum va învăța ce nu-i place, dacă nu știe nici ce-i place?”
Aici e o idee-cheie pentru învățarea personalizată:
- elevul are nevoie să experimenteze varietate reală de texte;
- are nevoie de puncte de prindere în propria lui lume – teme, limbaj, dileme care îi spun ceva acum;
- apoi are nevoie să fie scos din zona de confort, dar inteligent: pas cu pas, cu explicații, cu sprijin.
AI poate fi instrumentul care face acest proces gestionabil pentru un profesor cu 30 de elevi în clasă.
Cum poate arăta asta în practică
-
Diagnostic fin al profilului de lectură
O platformă de învățare bazată pe AI poate, în câteva săptămâni, să „înțeleagă”:- ce tipuri de texte citește elevul mai ușor (narativ, argumentativ, liric);
- la ce nivel de complexitate a limbajului se blochează;
- ce teme îl prind (identitate, tehnologie, istorie, relații etc.).
-
Punte între „ce-i place” și „ce nu-i place încă”
Pornind de la date, AI poate propune:- texte contemporane, apropiate de interesele elevului, pentru a construi încredere și plăcere;
- fragmente atent alese din cronicari, Cantemir, iluminism, însoțite de:
- parafrazări adaptate nivelului;
- explicații contextuale scurte;
- comparații cu texte moderne.
-
Antrenarea gândirii critice, nu doar „gustul”
Pe același text, AI poate genera automat sarcini variate:- întrebări de înțelegere literală (pentru cei mai slabi);
- întrebări de interpretare și comparație (pentru cei medii);
- provocări de tip „contestă acest punct de vedere”, „găsește contraexemple” (pentru cei avansați).
Profesorul nu mai este nevoit să facă manual trei niveluri de fișe, pentru 30 de elevi, la fiecare oră. AI nu decide ce e important din literatură, ci îl ajută pe profesor să ducă aceeași programă la elevi foarte diferiți, în mod diferențiat.
3. Competențe fără conținut sau conținut fără personalizare?
Voncu critică, pe bună dreptate, abordările în care totul se reduce la „competențe”, dar fără bază solidă de conținut:
„Din îngrijorarea că nivelul învățământului a scăzut, eu nu cred că trebuie să adaptăm programele și manualele la acest nivel scăzut.”
Sunt două derapaje frecvente în sistemul românesc:
- Competențe în gol – multe documente oficiale vorbesc excelent despre „gândire critică”, „autonomie”, „creativitate”, dar la clasă elevul primește:
- exerciții mecanice;
- texte fără valoare reală, selectate doar „pe temă”;
- explicații învățate pe de rost.
- Conținuturi rigide, la același nivel pentru toți – aceleași cerințe, același timp, același tip de evaluare pentru elevi cu diferențe uriașe de pregătire și de context.
Învățarea personalizată bazată pe AI permite să evităm ambele extreme:
- păstrăm conținuturile valoroase (de la cronicari la romanul interbelic și literatura contemporană);
- definim clar competențele (înțelegere, analiză, argumentare, scriere coerentă);
- dar modul de parcurs, ritmul și tipul de sprijin se ajustează automat pentru fiecare elev.
Exemple concrete de integrare AI + programă de Română
-
Pentru cronici:
- AI poate genera glosare interactive pentru cuvinte arhaice;
- poate propune comparații cu formele moderne ale cuvintelor;
- poate crea linii ale timpului vizuale, conectând evenimentele la realitatea elevului.
-
Pentru iluminism și începuturile conștiinței naționale:
- AI poate oferi explicații scurte, audio sau video, pe care elevul le poate relua de câte ori are nevoie;
- poate sugera texte-punte, cum ar fi articole de opinie contemporane despre identitate, națiune, Europa.
-
Pentru evaluare:
- sistemele AI pot oferi feedback instant la răspunsuri scurte sau eseuri;
- profesorul vede rapid unde se repetă aceleași greșeli la o clasă întreagă și își ajustează ora.
Nu renunți la exigență. Renunți doar la uniformitate.
4. Modelul cu „trasee multiple” și rolul AI în organizarea lor
Voncu evocă modelul francez, cu mai multe tipuri de bacalaureat și trasee diferențiate:
„Trebuie să revenim la diferențiale, cu trei trasee: unul pentru cei care vor să învețe cultură română, un trunchi comun și un al treilea pentru cei care au dificultăți, să obțină acel minimum de competență necesar oricărui cetățean român.”
Asta merge mână în mână cu ideea de învățare adaptivă.
Într-un sistem clasic, diferențierea pe trasee e greoaie:
- trebuie alt tip de planificare;
- alt ritm de parcurgere a materiei;
- alt tip de evaluare.
Într-un sistem sprijinit de AI:
- aceeași platformă poate livra conținuturi comune (textele esențiale, autorii de bază);
- apoi poate ajusta profundimea, tipul de sarcini și ritmul pentru fiecare traseu:
- traseu „umanist” – accent pe analiză literară, istorie literară, eseu argumentativ rafinat;
- traseu „general” – accent pe competențe de comunicare, texte funcționale + literatură esențială;
- traseu „de sprijin” – accent pe alfabetizare funcțională, vocabular de bază, texte scurte și bine explicate.
Profesorul rămâne cel care decide ce se face. AI îl ajută să gestioneze cum se face pentru fiecare grup și pentru fiecare elev.
5. De la „lectură cu silă” la „lectură cu sens” prin învățare personalizată
Voncu spune limpede: plăcerea lecturii depinde mai mult de profesor decât de programă. Aș adăuga: depinde și de cât de mult ne permitem să personalizăm experiența elevului.
Cum arată, realist, un parcurs în care programă, profesor și AI trag în aceeași direcție?
- Profesorul alege textele esențiale, în acord cu programa (de la cronicari la texte moderne).
- Platforma AI adaptează textele:
- propune fragmente mai scurte sau mai lungi, în funcție de nivelul elevului;
- oferă suport (glosare, parafraze, note audio) pentru cei care au nevoie;
- sugerează texte suplimentare pentru elevii avansați.
- Elevul primește sarcini personalizate:
- cine are dificultăți lucrează mai mult pe înțelegere de bază;
- cine e mai avansat primește provocări de interpretare, comparație, scriere creativă.
- Profesorul vede tot tabloul într-un panou de control:
- cine nu înțelege vocabularul;
- cine nu reușește să identifice ideea principală;
- cine e pregătit pentru nivel olimpic.
Rezultatul nu e o „Română ușurată”, ci o Română diferențiată, în care fiecare elev se mișcă, dar nu toți în același pas.
Ce putem face concret, din 2025 încolo
Discuția despre programa de clasa a IX-a e importantă și trebuie dusă la capăt. Dar, în paralel, școlile și profesorii pot începe să folosească AI pentru învățare personalizată, chiar și în cadrul programei actuale sau viitoare.
Câteva direcții clare pentru directori, profesori și factori de decizie:
- Introduceți platforme adaptive de lectură în gimnaziu și liceu, care să lucreze cu texte literare și nonliterare în limba română.
- Formați profesorii nu doar tehnic (cum se folosește platforma), ci și pedagogic (cum își proiectează ora ținând cont de datele oferite de AI).
- Gândiți evaluarea astfel încât să combine:
- probe standardizate (pentru echitate);
- parcurs personalizat (pentru progres real).
- Implicați elevii: arătați-le cum AI îi poate ajuta să înțeleagă texte grele, nu doar să copieze rezumate.
Această serie – „AI în Educația din România: Învățare Personalizată” – pleacă de la o convingere simplă: nu există viitor serios al școlii românești fără conținut solid, dar nici fără adaptare inteligentă la elevii pe care îi avem acum în clasă.
Programa de Română pentru clasa a IX-a poate fi un pas înainte sau înapoi. Depinde cum o scriem. Dar modul în care vom folosi AI pentru a o pune în practică va face, de fapt, diferența între încă o generație pierdută și o generație care chiar înțelege ce citește.