Programa de română, flexibilă. AI face diferența în clasă

Programa de română, flexibilă. AI face diferența în clasă

În doar câteva zile, proiectul de programă de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a a strâns sute de reacții din partea profesorilor, cercetătorilor și părinților. Atât de multe, încât ministrul Daniel David a decis pe 15.12.2025 să prelungească cu o săptămână termenul pentru forma finală, exclusiv pentru această disciplină.

Asta nu e doar o știre de calendar. E un semnal clar: curriculumul nu mai poate fi gândit ca un document „bătut în cuie” pentru 10 ani. Avem nevoie de programe mai flexibile, capabile să se adapteze la feedback și la noile realități – inclusiv la apariția inteligenței artificiale în educație.

În seria „AI în Educația din România: Învățare Personalizată”, articolul de azi pune lupa pe această decizie și pe formularea-cheie din anunțul ministerului: „pot fi explorate unele flexibilizări structurale ale programei”. Ce poate însemna asta concret pentru elevi, profesori și pentru folosirea AI la clasă?

Ce înseamnă prelungirea termenului pentru programa de română

Decizia anunțată de Ministerul Educației și Cercetării e simplă la suprafață:

• o săptămână în plus pentru integrarea și armonizarea propunerilor primite în dezbaterea publică,
• doar pentru Limba și literatura română de clasa a IX-a,
• cu scop explicit: includerea sugestiilor importante și explorarea unor flexibilizări structurale.

Contextul e tensionat:

• programa a fost criticată de zeci de cercetători ai Academiei, mii de profesori și numeroși scriitori;
• au apărut acuzații de „programă dictată de la centru”;
• au existat îngrijorări legate de accente ideologice și de întoarcerea la modele de tip național-comunist.

Așadar, nu vorbim de o simplă ajustare de formă, ci de o negociere între tradiție, presiunea publică și nevoia de modernizare. Iar aici intră în scenă tema noastră: cum poate flexibilitatea curriculară să fie sprijinită de platforme educaționale bazate pe AI?

„Flexibilizări structurale” – dincolo de formularea tehnică

Când ministerul vorbește de „flexibilizări structurale ale programei”, sunt câteva direcții probabile, pe care le vedem deja în alte sisteme educaționale europene:

1. Mai puține conținuturi obligatorii, mai multe opțiuni

   • un nucleu comun (canon minim, competențe de bază),
   • unități de învățare opționale, la alegerea profesorului sau a școlii,
   • posibilitatea de a adapta textele la profilul clasei (uman, real, tehnologic, vocațional).

2. Structură pe competențe, nu doar pe autori și opere

   • accent pe competențe de literație, argumentare, scriere academică,
   • spațiu pentru texte contemporane, media, conținut digital,
   • transfer de competențe între limba română și alte discipline.

3. Deschidere către proiecte interdisciplinare și resurse digitale

   • portofoliu de proiecte (eseuri digitale, podcast, video-eseu),
   • activități integrate cu istorie, filosofie, educație media,
   • folosirea de resurse online și platforme adaptive.

Realitatea? O programă mai flexibilă nu e ușoară pentru profesori. Cere multă planificare, actualizare constantă și o bună cunoaștere a elevilor. Aici, AI-ul educațional devine aliat, nu „moft de laborator”.

Cum susține AI o programă de română mai flexibilă

O programă flexibilă are sens doar dacă școala are și instrumente flexibile. Altminteri, ne întoarcem la teancuri de hârtii și planificări refăcute de la zero.

1. AI pentru personalizarea învățării la limba română

Platformele adaptive pot analiza în timp real nivelul elevului și pot ajusta conținutul:

• Elevii care citesc greu primesc texte mai scurte și întrebări ghidate, cu accent pe înțelegerea literală.
• Elevii avansați primesc texte mai complexe, comparații între autori, sarcini creative.
• Sistemul identifică rapid: vocabular slab, probleme de coerență în scris, lacune gramaticale repetate.

Într-o programă flexibilă, profesorul poate decide:

• pentru toată clasa – textele din nucleul comun;
• pentru grupuri sau elevi – trasee personalizate în platforma AI: texte suplimentare, exerciții diferențiate, teme personalizate.

Beneficiu major: nu mai e nevoie ca profesorul să creeze manual zeci de variante de fișe. Platforma AI generează și adaptează conținutul, iar profesorul se concentrează pe discuție, interpretare, feedback de calitate.

2. AI pentru evaluare continuă și feedback rapid

Programa de română de liceu e plină de competențe greu de evaluat: argumentare, coerență, stil, creativitate. AI nu înlocuiește profesorul aici, dar poate oferi un prim nivel de corectare și analiză:

• verificarea automată a unor criterii de bază: structură, respectarea cerinței, număr de cuvinte;
• detectarea tiparelor de greșeli: diacritice, topică, punctuație;
• sugestii de reformulare pentru claritate și concizie.

Profesorul rămâne cel care apreciază nuanțele stilistice și originalitatea, dar nu mai consumă ore întregi pe corecturi mecanice. Asta contează enorm într-o programă flexibilă, unde accentul se mută spre scriere frecventă, nu doar două teze pe semestru.

De la feedback public la adaptare continuă: rolul AI în analiza propunerilor

Un alt unghi ignorat de multe ori: și Ministerul ar putea folosi AI în întregul proces de revizuire a programelor.

În cazul programei de română, vorbim de:

• sute sau mii de poziții trimise în perioada de transparență;
• argumente tehnice, critici, propuneri de formulări alternative;
• documente lungi, greu de sintetizat manual în doar o săptămână.

Tehnologiile de procesare a limbajului natural (NLP) pot ajuta la:

• gruparea automată a comentariilor pe teme (canon literar, competențe, evaluare, încărcarea programei);
• extragerea celor mai frecvente preocupări (de ex.: „prea mult accent pe cronicari”, „prea puțini autori contemporani”);
• evidențierea propunerilor concrete recurente (anumite texte, teme, tipuri de activități);
• generarea de sinteze clare pentru grupul de lucru, astfel încât decizia să fie informată, nu haotică.

Nu sugerez ca AI-ul „să scrie programa”, dar poate deveni un instrument de consultare reală, care valorifică vocea profesorilor și a experților fără să îngroape ministerul în PDF-uri.

Cum arată o clasă de română care folosește și programa nouă, și AI

Ca să nu rămânem în teorie, hai să punem cap la cap elementele.

Scenariu concret

Clasa a IX-a, profil real, liceu dintr-un oraș mediu.

• Programa flexibilă prevede un nucleu comun (de ex. cronicari, un autor canonic de secol XIX, un autor interbelic, un autor postbelic) și module opționale (literatură contemporană, literatură universală, media).
• Profesorul alege, împreună cu elevii, un modul opțional despre literatura contemporană și identitate.

Cum intră AI în joc:

1. Diagnostic inițial – într-o platformă adaptivă, elevii parcurg un test de literație: texte scurte + eseu argumentativ. AI analizează:

   • nivelul de înțelegere a textului,
   • calitatea argumentării,
   • greșelile recurente.

2. Trasee personalizate – pe baza rezultatului:

   • unii elevi primesc exerciții suplimentare de bază (identificarea ideii principale, parafrazare),
   • alții lucrează pe texte mai sofisticate (eseu, critică literară, cronici culturale).

3. Activitatea la clasă – timpul de curs nu mai e consumat doar de predare frontală. Profesorul poate:

   • discuta ideile mari din text;
   • organiza dezbateri;
   • lucra pe fragmente problematice identificate de AI în eseuri (argumente slabe, sărăcie lexicală etc.).

4. Feedback continuu – elevii își încarcă temele în platformă:

   • primesc un prim feedback instant (structură, claritate, gramatică),
   • apoi profesorul intervine cu feedback de conținut și nuanțe interpretative.

Rezultatul? Programa flexibilă nu mai e o povară, ci o plasă de siguranță care permite variație, iar AI-ul se ocupă de partea tehnică, repetitivă și de monitorizarea fină a progresului.

De ce personalizarea prin AI e esențială pentru reforma curriculară

Reforma programei de română nu va reuși dacă se limitează la lista de autori. Esențial este modul în care elevii învață să gândească, să citească și să scrie în română, într-o lume în care AI generează deja texte în locul lor.

Câteva motive pentru care personalizarea cu ajutorul AI nu mai este un moft:

• Clasele sunt profund eterogene. În aceeași clasă de a IX-a ai elevi care citesc 30 de cărți pe an și elevi care se luptă cu o pagină de text. Fără personalizare, cineva rămâne în urmă sau se plictisește crunt.
• Competențele de literație sunt direct legate de reușita la Bac și la facultate. Datele recente arată constant procent mare de lucrări sub nivel la subiectul de argumentare. AI poate oferi antrenament frecvent, nu doar „marile teste”.
• Profesorii sunt supraîncărcați. O programă flexibilă le cere mai multă gândire pedagogică, selecție de conținut, creativitate. Dacă îi lăsăm singuri și cu hârtii, reforma e sortită eșecului.

Personal, cred că singura formulă realistă este combinația:

programă flexibilă + platforme AI adaptative + formare serioasă pentru profesori.

Oricare dintre aceste elemente lipsă duce la improvizații sau la „reformă doar pe hârtie”.

Ce pot face școlile și profesorii chiar din acest an

Chiar dacă forma finală a programei de română pentru clasa a IX-a se mai amână o săptămână, sunt câteva lucruri care pot începe imediat:

Pentru profesori

• să testeze cel puțin o platformă de AI educațional pentru limba română (exerciții, scriere, corectură asistată);
• să își creeze bănci de texte digitale, pe niveluri diferite de dificultate;
• să experimenteze cu teme de tip portofoliu (jurnal de lectură digital, eseu video, prezentări interactive);
• să folosească AI ca asistent de planificare, nu ca autor de conținut: generare de idei de activități, scheme de lecție, întrebări de discuție.

Pentru directori și decidenți locali

• să includă în planul de dezvoltare al școlii obiective clare legate de educație digitală și AI;
• să sprijine profesorii cu training și timp alocat învățării acestor instrumente;
• să urmărească atent dezbaterea despre programa de română și să pregătească adaptări locale (opționale, cluburi de lectură, ateliere de scriere creativă).

De aici încolo: flexibilitate curriculară și AI ca normă, nu excepție

Decizia ministrului Daniel David de a prelungi termenul pentru programa de Limba și literatura română și mențiunea explicită a „flexibilizării structurale” arată o schimbare de paradigmă: curricula nu mai e doar un document static, ci un cadru negociat și ajustabil.

Dacă vrem ca această flexibilitate să producă rezultate reale pentru elevi, trebuie să integrăm în ecuație și soluțiile de AI pentru învățare personalizată. Asta înseamnă:

• conținut adaptat nivelului fiecărui elev;
• evaluare continuă, nu doar două note mari pe semestru;
• analiză rapidă a feedback-ului profesorilor și societății asupra programelor.

Seria „AI în Educația din România: Învățare Personalizată” urmărește exact această direcție: cum facem trecerea de la documente curriculare teoretic moderne la practici concrete, sprijinite de tehnologie, în sălile de clasă.

Dacă vrei ca școala ta să fie pregătită pentru noua programă de română și pentru integrarea AI, momentul bun de început e acum, nu după ce apare ordinul de ministru.

---

Tu cum vezi folosirea AI la orele de română? În următoarele articole vom intra mai specific în exemple de platforme, scenarii de lecție și modele de evaluare asistată de AI care funcționează deja în școli din România.