Peste 200 de intelectuali contestă noua programă de română. De ce contează asta pentru viitorul AI în educație și cum legăm curriculumul de învățarea personalizată.
„Nu programei de ieri pentru elevii de mâine”: ce ne spune acest memoriu despre școala românească
În 2024, România avea peste 42% dintre elevi în zona de analfabetism funcțional (conform testărilor internaționale din ultimii ani). Nu e doar un număr urât într-un raport. E realitatea profesorilor care corectează teze, a părinților care încearcă să explice un text simplu acasă, a copiilor care renunță la lectură pentru că „nu are rost”.
Pe acest fundal apare memoriul „Nu programei de ieri pentru elevii de mâine!”, adresat Ministerului Educației, despre noua programă de limba și literatura română pentru clasa a IX-a. Peste 200 de cercetători, scriitori, profesori și oameni de cultură – de la Mircea Cărtărescu și Ioana Pârvulescu până la profesori de liceu din toată țara – spun răspicat: această programă „conține erori impardonabile, descurajează lectura și riscă să amplifice analfabetismul funcțional”.
Memoriul nu este doar o listă impresionantă de semnături. Este un semnal de alarmă despre cum gândim școala românească. Iar dacă vorbim serios despre AI în educație și învățare personalizată, nu putem ocoli întrebarea: ce fel de programă hrănim cu tehnologie inteligentă?
În articolul acesta:
- clarific ce exprimă acest memoriu, dincolo de lista de nume;
- leg memoriul de problema mare: cum reduci analfabetismul funcțional în România;
- arăt cum poate ajuta concret inteligența artificială la o programă mai bună, nu la cimentarea uneia slabe;
- propun direcții practice pentru profesori, școli și decidenți.
Ce spune, de fapt, memoriul „Nu programei de ieri…”
Memoriul pornește de la noua programă de limba și literatura română pentru clasa a IX-a, aflată în dezbatere publică. Inițiatorii – Andrei Terian, Andreea Goldiș și Cosmin Borza – nu vin singuri: li se alătură profesori universitari de la București, Cluj, Iași, Sibiu, Brașov, cercetători ai Academiei Române, profesori de liceu din toate regiunile și scriitori cunoscuți.
Mesajul lor central este direct:
„Programa conține erori impardonabile, descurajează lectura și riscă să amplifice analfabetismul funcțional.”
Chiar dacă textul memoriului nu este redat integral în lista de semnatari, putem reconstrui ușor mizele, cunoscând discuțiile recurente despre programele de română:
- accent prea mare pe conținut „de muzeu”, prea puțin pe competențe reale de lectură;
- structură încărcată, greu de aplicat într-un orar deja sufocat;
- ignorarea lecturii plăcute, a textelor contemporane, apropiate de universul elevilor;
- cerințe teoretice care nu ajută elevul să devină cititor autonom.
Faptul că lista semnatarilor adună nume atât de diverse – de la Mircea Cărtărescu, Radu Vancu, Dan Lungu, Ioana Pârvulescu la profesori de la Colegiul „Gheorghe Lazăr”, „Mihai Eminescu”, „Frații Buzești”, licee tehnologice și militare – sugerează ceva clar: nu e un moft de „universitari rupți de realitate”, ci o preocupare comună a celor care văd elevii zilnic.
Problema de fond: programe care nu vorbesc cu elevul real
Realitatea e dură: foarte mulți elevi intră în clasa a IX-a fără să poată citi fluent un text de o pagină și să spună, în cuvinte simple, ce au înțeles. Asta e definiția practică a analfabetismului funcțional.
Când îi întâmpini în liceu cu o programă care:
- se concentrează obsesiv pe „curente literare”, „perioade”, „tipologii”,
- tratează lectura ca pe o succesiune de „comentarii de învățat pe de rost”,
- ignoră întrebarea „ce îi interesează pe acești adolescenți de 14–15 ani?”,
rezultatul este previzibil: elevii se îndepărtează de lectură, profesorii se transformă în „livratori de materie”, iar nota la Bac devine un premiu la olimpiada de memorat șabloane.
Memoriul „Nu programei de ieri” atrage atenția tocmai asupra acestui decalaj: programă de ieri, elevi de mâine, școală blocată la mijloc.
Pentru seria „AI în Educația din România: Învățare Personalizată”, întrebarea-cheie este: cum armonizăm aceste trei niveluri?
- Elevul de azi: conectat la telefon, obișnuit cu video scurt, cu atenție fragmentată, dar capabil de concentrare când simte sens și relevanță.
- Programa: document normativ, dar care ar trebui să fie flexibil, deschis, adaptabil.
- Tehnologia (inclusiv AI): instrument ce poate personaliza învățarea sau, la polul opus, poate automatiza un sistem deja greșit.
Dacă programa rămâne „de ieri”, AI nu va face decât să digitalizeze un eșec.
Cum poate ajuta AI să nu mai avem „programe de ieri”
AI în educație nu înseamnă doar chatbot-uri simpatice sau generare de fișe de lucru. Folosit bine, poate fi exact ajutorul de care are nevoie școala românească pentru curriculum modern și învățare personalizată.
1. Analiza reală a nivelului de înțelegere a textului
În loc să ghicim cât de bine înțeleg elevii un text, putem folosi platforme de învățare adaptivă bazate pe AI:
- elevul citește un text (de la nuvele clasice până la bloguri contemporane);
- răspunde la întrebări cu dificultate crescătoare;
- algoritmul măsoară nu doar răspunsul corect, ci și timpul de reacție, tiparul de greșeli, evoluția în timp.
Profesorul primește apoi:
- o hartă clară: cine e la nivel de „decodare” (citește cuvintele, dar nu pricepe sensul), cine e la nivel de „interpretare”, cine poate analiza critic;
- recomandări de texte și sarcini potrivite fiecărui elev sau fiecărei grupe.
Asta înseamnă învățare personalizată reală, nu doar „hai să mai citesc o dată comentariul”.
2. Curriculum viu, actualizat automat cu texte relevante
O mare problemă a programei de română este rigiditatea. Profesorii știu că elevii ar reacționa mult mai bine la texte contemporane (inclusiv ale unor semnatari ai memoriului: Cărtărescu, Radu Vancu, Ioana Pârvulescu, Veronica D. Niculescu, Dan Lungu), dar programa lasă puțin spațiu sau creează insecuritate („dacă nu îmi ajunge timpul pentru autori canonici?”).
O platformă inteligentă poate funcționa ca o bibliotecă vie de curriculum:
- selectează texte literare și non-literare relevante pentru tema/competența vizată;
- propune automat variante diferențiate: același mesaj, dar în forme mai accesibile sau mai complexe;
- păstrează „coloana vertebrală” a programei (Eminescu, Caragiale, Rebreanu etc.), dar o îmbracă în contexte care au sens pentru elevii de 2025.
Profesorul nu mai pierde seri întregi căutând texte potrivite. Se poate concentra pe modul în care le discută.
3. Programe verificate pe date, nu pe impresii
Mulți profesori simt intuitiv că anumite conținuturi sunt prea grele pentru clasa a IX-a sau prost plasate în succesiunea anilor. Dar o programă se schimbă greu când totul se reduce la „impresii” sau „tradiție”.
AI poate ajuta ministerul și echipele de curriculum să ia decizii bazate pe date:
- monitorizezi, la nivel național, ce tipuri de texte și cerințe provoacă cele mai mari dificultăți;
- vezi cum evoluează competențele de lectură de la clasa a V-a la a XII-a;
- identifici conținuturi care „nu prind” sau apar prea devreme/târziu.
Asta înseamnă o programă iterativă: ajustată la 2–3 ani pe baza datelor, nu rescrisă din 10 în 10 ani, într-un burete.
Profesorul între programă, AI și presiunea realității
Oricât de inteligent ar fi un sistem de AI, el nu înlocuiește profesorul. Din contră, profesorul devine regizorul unui proces de învățare mai complex.
Cum poate folosi un profesor de română AI, chiar cu o programă imperfectă
-
Diagnostic inițial personalizat
Folosește un instrument bazat pe AI pentru a vedea rapid nivelul fiecărui elev la înțelegerea unui text. Apoi:- formezi grupe în clasă după nevoi reale, nu după „impresie”;
- dai texte suplimentare adaptate (mai scurte, cu suport vizual) celor cu dificultăți mari.
-
Generare de variante de exerciții
În loc să creezi manual 5 versiuni ale aceluiași exercițiu:- ceri AI-ului: „da-mi trei variante de sarcini pe același text – ușor, mediu, avansat”;
- alegi ce ți se potrivește, adaptezi formularea, verifici corectitudinea.
-
Sprijin pentru elevii care se rușinează să întrebe
Un asistent virtual (chatbot educațional) antrenat pe programa de română poate răspunde elevilor la întrebări simple („ce înseamnă focalizare narativă?”, „cum recunosc un simbol?”) fără să consume timpul de clasă. -
Feedback rapid la redactare
AI poate marca automat greșelile gramaticale și de coerență într-un text scris de elev și poate sugera rescrierea unor propoziții. Profesorul își păstrează rolul de evaluare finală și discuție de profunzime.
Riscuri reale, care nu trebuie ignorate
Eu sunt destul de critic cu două riscuri majore:
- Automatizarea prostului: dacă programa e slabă, iar AI e antrenat strict pe ea, nu facem decât să „turbo-charg-uim” comentariile mecanice și șabloanele de Bac.
- Lene intelectuală: profesorii și elevii pot cădea în capcana „las că îmi scrie AI-ul eseul”. Aici e nevoie de reguli clare în școli și de evaluări care pun accent pe oralitate, argumentare spontană, proiecte.
Memoriul „Nu programei de ieri” tocmai asta avertizează: nu putem discuta serios despre digitalizare și AI în educație cât timp baza – programa – e construită pe premise greșite.
Ce ar însemna o programă de română orientată spre viitor
O programă bună de limba și literatura română pentru clasa a IX-a, adaptată unui context cu AI și învățare personalizată, ar trebui să bifeze câteva criterii clare.
1. Centrare pe competențe, nu pe listă de autori
Elevul de clasa a IX-a are nevoie, în ordine:
- să înțeleagă un text (literar și nonliterar);
- să interpreteze puncte de vedere diferite;
- să fie capabil să scrie coerent un text argumentativ sau narativ;
- să facă legătura între literatură și viața lui.
Autorii sunt vehicule pentru aceste competențe, nu scopuri în sine.
2. Flexibilitate curriculară sprijinită de AI
Programa poate stabili:
- 1–2 texte obligatorii pe perioadă/curent;
- o listă amplă de texte opționale (inclusiv contemporane), cu recomandări generate de o platformă AI în funcție de nivelul elevilor;
- spațiu clar pentru „modul liber de lectură”, în care profesorul își poate adapta complet conținuturile.
3. Evaluare care verifică gândirea, nu memoria
Cu sau fără AI, dacă evaluarea rămâne axată pe „reproducerea comentariilor”, tot acolo ajungem.
Evaluări moderne înseamnă:
- texte noi la examene, nu cele „tocite” la clasă;
- întrebări deschise, care cer opinie argumentată, nu „caracterizarea personajului din manual”;
- spațiu pentru proiecte creative, prezentări, dezbateri.
AI poate ajuta la crearea de bănci mari de itemi, variate, astfel încât examenul să nu mai fie o loterie a „comentariului nimerit”.
De ce contează acest memoriu pentru viitorul educației cu AI în România
Memoriul „Nu programei de ieri pentru elevii de mâine” e, de fapt, un strigăt colectiv: fără un curriculum gândit pentru elevul real, niciun proiect de AI în educație nu va avea impact serios.
Dacă ești profesor, părinte, director sau lucrezi într-un start-up de edtech, merită să privești lucrurile așa:
- AI poate susține o schimbare bună de programă, dar nu o poate înlocui;
- datele furnizate de platformele inteligente pot fi argumente puternice în dezbateri publice și grupuri de lucru la nivel de minister;
- școlile care încep deja să folosească instrumente de învățare personalizată cu AI vor fi cele mai pregătite atunci când programele vor fi, în sfârșit, actualizate.
Eu cred că există o șansă reală: memoriul adună o comunitate impresionantă – de la academicieni la profesori din licee tehnologice. Dacă această comunitate se întâlnește cu specialiștii în AI educațional, putem ajunge la ceva mai bun decât „digitalizarea comentariilor”.
Ce poți face concret, de azi
- Dacă ești profesor de română: începe să testezi un instrument de analiză a lecturii sau un asistent AI pentru generarea de exerciții, măcar la nivel de experiment cu o clasă.
- Dacă ești părinte: întreabă școala copilului nu „au table inteligente?”, ci „cum evaluați azi înțelegerea textelor și cum personalizați lectura?”.
- Dacă ești factor de decizie sau lucrezi în edtech: gândește proiectele de AI pornind de la competențe de literație, nu de la „cum digitalizăm manualul?”.
Elevii de mâine au nevoie de altceva decât programe de ieri cu tehnologie de mâine lipită peste. Au nevoie de o școală în care literatura, lectura critică și AI lucrează împreună pentru același scop: tineri care înțeleg lumea, nu doar bifează itemi.