Liceul tehnologic dual: ce se schimbă din 2026 și unde intră AI

AI în Educația din România: Învățare Personalizată••By 3L3C

Clasele de profesională de 3 ani dispar din 2026. Află cum se transformă în licee tehnologice duale, ce obligații au școlile și firmele și unde intră AI.

învățământ dualliceu tehnologicAI în educațiepolitici educaționaleorientare vocaționalăpractică elevibursă și stimulente
Share:

Liceul tehnologic dual se schimbă radical din 2026

Din anul școlar 2026–2027, clasele de profesională de 3 ani dispar ca structură separată și vor fi integrate în liceele tehnologice duale. Vorbim despre una dintre cele mai importante modificări pentru învățământul profesional din ultimii ani, publicată în Monitorul Oficial nr. 1088 bis/26.11.2025.

Asta nu înseamnă „adio meserii”, ci exact opusul: o formare mai clară, pe calificări de nivel 3 și 4, cu contracte de parteneriat mult mai stricte între școli, companii și autorități locale. Iar dacă adăugăm în ecuație și instrumentele de inteligență artificială pentru orientare vocațională, monitorizarea progresului și învățare personalizată, tabloul devine interesant pentru elevi, părinți, directori de școli și firme.

În acest articol, explic pe scurt ce se schimbă în învățământul tehnologic dual, cum arată noul contract de parteneriat școală–firmă–UAT și, mai ales, unde poate fi integrată AI pentru a face acest model să funcționeze mai bine.

1. De ce dispar clasele de profesională de 3 ani și apar liceele tehnologice duale

Esențialul este următorul: modelul vechi de „profesională de 3 ani” este înlocuit de un model dual, integrat în liceele tehnologice, aliniat la:

  • nivel 3 CNC – calificare profesională de bază (tip „școală profesională”);
  • nivel 4 CNC – calificare de tehnician, cu posibilitate de bacalaureat.

Noul cadru mută accentul pe:

  • parteneriat clar și contractual între școală, operator economic și unitatea administrativ-teritorială (UAT);
  • responsabilități împărțite pe ani școlari, anexate la contract (plan de practică, dotări, burse, investiții);
  • traseu educațional coerent: elevul știe din clasa a IX-a ce calificare urmărește, ce practică face, ce șanse are de angajare.

De ce contează asta pentru seria „AI în Educația din România: Învățare Personalizată”? Pentru că un sistem clar structurat, cu multe date (ore de practică, evaluări, prezență, stimulente, angajare) este terenul perfect pentru:

  • platforme AI care analizează progresul elevilor;
  • sisteme de recomandare a traseelor de carieră;
  • optimizarea admiterii și repartizării pe locuri duale.

Realitatea e simplă: fără date și responsabilități clare, AI e doar un buzzword; cu un cadru ca acesta, AI poate deveni un instrument util, nu o modă trecătoare.

2. Noul contract de parteneriat: cine răspunde de ce

Modelul publicat în Monitorul Oficial este practic „scheletul” liceului tehnologic dual. Contractul este semnat între:

  • unitatea de învățământ;
  • UAT-ul (primărie/sector/consiliu județean – după caz);
  • operatorul economic (sau mai mulți operatori, plus camere de comerț, clustere, consorții etc.).

Durata contractului acoperă:

  • perioada de promovare și admitere;
  • toată perioada de școlarizare (3–4 ani, în funcție de calificare);
  • susținerea examenului de certificare și, unde e cazul, bacalaureatul.

2.1. Ce face școala

Școala nu mai este doar „locul unde se țin cursurile”. Are, printre altele, obligația să:

  • organizeze admiterea, inclusiv probe suplimentare propuse de firme;
  • asigure spațiile, dotările și materiile prime pentru partea de practică ce se desfășoară în școală;
  • desemneze cadrul didactic coordonator de practică, care colaborează cu tutorele de la firmă;
  • elaboreze Planul de acțiune al școlii (PAS) și curriculum la decizia elevului (CDEOȘ) împreună cu operatorii economici;
  • organizeze și deruleze evaluarea continuă și examenul de certificare.

Aici AI poate interveni foarte concret:

  • monitorizare automată a prezenței, notelor și absențelor la practică și teorie;
  • alertare pentru risc de abandon (de exemplu, un model AI care semnalează elevii cu scăderi bruște de performanță);
  • recomandare de activități remediale personalizate, în funcție de competențele neîndeplinite.

2.2. Ce face operatorul economic

Firma nu mai este „loc de practică ocazional”, ci partener contractual cu obligații clare:

  • organizează și desfășoară stagiile de practică și o parte din laboratorul tehnologic;
  • asigură utilaje, echipamente, materii prime și tutori;
  • suportă cheltuieli de securitate și sănătate în muncă, analize medicale, asigurări de răspundere civilă;
  • acordă burse, stimulente, transport, masă, cazare, conform unei anexe financiare (Anexa 2);
  • poate încheia contracte individuale de muncă part-time cu elevii de peste 16 ani;
  • comunică școlii ofertele potențiale de angajare și criteriile de angajare.

Din perspectiva AI:

  • companiile pot folosi analiza datelor de practică pentru a identifica elevii cu cel mai mare potențial de angajare;
  • pot integra platforme de învățare asistată de AI la locul de muncă (tutoriale interactive, simulări, ghidare pas cu pas la utilaje);
  • pot crea profiluri de competențe ale elevilor pe baza evaluărilor din practică, ceea ce face mai clar cine se potrivește pentru ce post.

2.3. Ce face UAT-ul

Unitatea administrativ-teritorială nu e doar „semnătură pe contract”. Ea:

  • finanțează investiții, reparații capitale, consolidări pentru școala duală (Anexa 3);
  • poate susține burse, mobilități, formare pentru profesori;
  • participă la PAS și la stabilirea priorităților de dezvoltare a școlii.

Aici AI poate ajuta UAT-urile să:

  • vadă date agregate: câți elevi intră, câți termină, câți se angajează local;
  • simuleze scenarii: „Ce se întâmplă dacă mai deschidem o clasă de electrician în loc de vânzător comercial?”;
  • coreleze nevoile de forță de muncă locale cu oferta liceelor duale.

3. Cum se organizează admiterea, practica și certificarea în învățământul dual

Metodologia pune foarte mult accent pe transparență și predictibilitate.

3.1. Admiterea în liceul tehnologic dual

Admiterea are două componente:

  1. Procedura generală de admitere în liceu (filiera tehnologică);
  2. Probe suplimentare de admitere, la cererea operatorilor economici.

Școala și firma elaborează împreună Procedura pentru probele suplimentare, aprobată în consiliul de administrație și avizată de inspectoratul școlar. Pot fi:

  • teste practice simple;
  • probe de aptitudini;
  • interviuri structurate.

Un scenariu sănătos în care intră și AI:

  • platformă online de preînscriere, care colectează date despre elev (note, interese, chestionare de orientare vocațională);
  • model AI de orientare care sugerează elevilor: „Ești mai potrivit pentru mecanică auto decât pentru turism, după profilul tău de răspunsuri și rezultate la matematică și fizică”;
  • programarea automată a sloturilor pentru probele suplimentare, pentru a reduce haosul din admitere.

3.2. Practica: cine, unde, cât și cu ce resurse

Anexa 1 detaliază extrem de clar:

  • pe ce calificări, clase și număr de elevi se aplică parteneriatul;
  • pentru fiecare modul de specialitate: câte ore sunt la școală, câte la firmă;
  • cine asigură materii prime, materiale, softuri educaționale;
  • cine investește în modernizarea bazei materiale a școlii.

Se ajunge ușor la sute de ore de practică pe trei ani, împărțite între:

  • laborator tehnologic (de obicei în școală);
  • instruire practică săptămânală;
  • stagii de practică intensive (CDEOȘ sau perioade concentrate).

Cum poate fi folosită AI aici:

  • tutori virtuali pe calculator/tabletă, care explică elevului pașii de lucru înainte să ajungă la mașină sau utilaj;
  • simulări interactive (de ex. pentru sudură, CNC, rețele electrice) care reduc riscul de accident și cresc încrederea elevilor;
  • planificare dinamică a practicii: dacă un modul se dovedește dificil pentru majoritatea elevilor, AI poate recomanda realocarea unor ore suplimentare, în locul altor conținuturi mai ușoare.

3.3. Examenul de certificare a calificării

Examenul de certificare poate avea loc la școală sau la operatorul economic. Contractul și anexele prevăd:

  • cine asigură materiile prime și echipamentele pentru probă;
  • cum se organizează comisiile;
  • cum se evaluează rezultatele învățării.

Aici, AI poate fi utilă pe două direcții:

  • bănci de itemi și simulări de examen adaptate nivelului elevului (platformă de învățare personalizată care îți dă exact tipul de exerciții la care ești mai slab);
  • analiză post-examen: unde pică majoritatea elevilor? la ce competențe sunt lacune?; datele pot alimenta revizuirea curriculumului și a practicii.

4. Burse, stimulente și sprijin pentru elevi – cum se văd printr-o „lentilă” AI

Unul dintre punctele forte ale noului model este claritatea stimulentelor financiare acordate de operatorul economic (Anexa 2):

  • bursă lunară;
  • examinări de medicină a muncii;
  • asigurare de răspundere civilă;
  • echipament de lucru și protecție;
  • transport, masă, cazare pe perioada practicii;
  • rechizite, softuri educaționale;
  • premii pentru performanță.

Pentru fiecare clasă se calculează:

  • câți elevi primesc fiecare tip de sprijin;
  • valoarea pe elev și pe lună;
  • valoarea totală a pachetului.

Condițiile de acordare (frecvență, promovare, comportament) sunt de asemenea clar menționate.

Cum ajută AI aici:

  • urmărirea în timp real a eligibilității: platforma știe cine are prea multe absențe sau note slabe și poate avertiza din timp elevul: „Dacă mai lipsești 2 zile, pierzi bursa pe luna aceasta”;
  • simulări de cost pentru firmă: dacă acordăm bursă pentru 30 vs. 60 de elevi, cum se schimbă bugetul? ce impact are creșterea valorii bursei cu 100 lei?;
  • analiză de impact: legătura între stimulente și rezultate – cresc notele, scade abandonul când bursa e mai mare sau când oferim și cazare?

În plus, într-un sistem AI bine gândit, elevul vede într-un dashboard clar:

  • ce drepturi are (bursă, masă, transport);
  • în ce condiții le poate pierde;
  • ce poate face concret pentru a le păstra (prezență, note minime, comportament).

5. Rolul tutorelui și cum poate fi dublat de un „asistent AI”

Anexa 4 descrie foarte detaliat responsabilitățile tutorelui de practică de la firmă:

  • să asigure un comportament demn și protector față de elev;
  • să nu aplice pedepse fizice sau abuzuri verbale / emoționale;
  • să vegheze la siguranța elevilor;
  • să evalueze continuu elevii la practică;
  • să comunice notele și frecvența către cadrul didactic coordonator;
  • să propună măsuri remediale și premii pentru elevi;
  • să participe la întâlniri cu părinții și școala.

Adevărul este că pui foarte mult pe umerii unei singure persoane – tutorele. Aici eu văd un loc natural pentru un „asistent AI de practică”:

  • aplicație mobilă prin care tutorele notează rapid prezența și nivelul de realizare a sarcinii;
  • generare automată de rapoarte săptămânale pentru școală;
  • sugestii de feedback structurat pentru elev („azi ai lucrat bine la X, dar trebuie să repeți Y”);
  • colectare de date pentru decizii ulterioare: ce sarcini sunt prea grele pentru nivelul actual, unde apar cele mai multe greșeli.

În plus, AI poate ajuta și la formarea tutorilor:

  • micro-cursuri video adaptate domeniului (mecanică, alimentație publică, IT etc.);
  • scenarii simulate de situații sensibile (conflicte, absențe repetate, siguranță la locul de muncă) și cum ar trebui gestionate.

6. Ce înseamnă toate astea pentru școli, firme și părinți

Schimbarea nu e mică, dar are sens dacă o privim în ansamblu.

  • Pentru școli, noul model de liceu tehnologic dual înseamnă mai multă muncă de coordonare, dar și o șansă reală de modernizare, inclusiv prin integrarea de platforme AI pentru management școlar, monitorizare și învățare personalizată.
  • Pentru operatorii economici, contractul clar înseamnă că nu mai sunt „sponsori ocazionali”, ci co-autori ai formării profesionale, cu drepturi și obligații bine definite – și cu acces mai bun la forța de muncă de care au nevoie.
  • Pentru părinți și elevi, avantajul major este predictibilitatea: se știe din start ce se oferă (bursă, practică, condiții), ce se cere (frecvență, note, comportament) și care sunt șansele de angajare.

Integrarea inteligenței artificiale nu este un moft aici, ci un strat logic peste o arhitectură deja clară:

  • date despre elevi → analiză AI de progres și risc de abandon;
  • date despre piața muncii → orientare vocațională personalizată;
  • date despre costuri și stimulente → optimizare de politici educaționale și de resurse.

Seria „AI în Educația din România: Învățare Personalizată” are, în acest context, un mesaj simplu: cu regulile noi din învățământul tehnologic dual, România are în sfârșit un cadru în care AI poate aduce valoare palpabilă – nu doar prezentări frumoase.

Dacă ești director de liceu tehnologic, reprezentant al unei firme sau părinte cu copil în gimnaziu, merită să te uiți atent la noile reguli și să întrebi direct:

Ce date colectăm, cum le folosim și ce instrumente AI putem introduce ca să-l ajutăm pe fiecare elev să ajungă, pas cu pas, la calificarea și jobul potrivit?

Răspunsurile la aceste întrebări vor face diferența dintre un liceu dual „pe hârtie” și unul care chiar schimbă vieți.