Legea Bolojan recalibrează normele profesorilor, iar Hunedoara arată costul real. Vezi cum poate AI să reducă presiunea și să facă loc învățării personalizate.
Crăciunul acesta îi prinde pe mulți profesori din Hunedoara cu mai puține ore la catedră sau, pur și simplu, fără catedră. Conform datelor SIP Hunedoara, 58 de cadre didactice au acceptat diminuarea normei didactice de predare pentru anul școlar 2025-2026, iar 7 au demisionat după 01.09.2025, pe fondul aplicării Legii 141/2025, cunoscută drept „Legea Bolojan”.
Aceste cifre nu sunt doar statistici. Pentru un director de școală dintr-o comună mică, înseamnă orare refăcute din mers. Pentru un profesor de matematică, înseamnă salariu mai mic și incertitudine. Pentru elevi, înseamnă mai multe clase aglomerate și profesori mai obosiți. Iar aici apare întrebarea incomodă: cum poți menține calitatea educației când pui mai mult pe umerii mai puținor oameni?
Răspunsul nu poate fi doar „profesorii să se descurce”. Asta fac de 30 de ani. Avem nevoie de instrumente care chiar scad volumul de muncă repetitivă, lasă mai mult timp pentru interacțiune umană și ajută la învățare personalizată. Aici intră în scenă AI în educația din România.
În continuare, pornesc de la situația din Hunedoara și Legea Bolojan și arăt cum se leagă direct de nevoia de platforme inteligente, evaluare automată și învățare adaptivă – nu ca moft tehnologic, ci ca singura soluție realistă ca profesorii să nu cedeze sub presiune.
Ce se întâmplă concret în Hunedoara: cifrele din spatele normei didactice
Situația prezentată în buletinul SIP Hunedoara arată clar amploarea reconfigurării sistemului la nivel de județ:
- 58 de profesori titulari și suplinitori au acceptat diminuarea normei didactice de predare (și implicit a salariului)
- 7 cadre didactice au demisionat după 01.09.2025
- 586,25 posturi didactice au fost desființate la nivel de județ
- aproape 9.000 de ore sunt la plata cu ora, echivalentul a 598,09 posturi
- 192 de clase au efective peste numărul maxim prevăzut de lege
- 92 de clase au între 30-34 de elevi, iar 7 au peste 34 de elevi
- 738 de grupe/clase au copii cu cerințe educaționale speciale (CES) integrați
Pe scurt: mai puține posturi, mai mulți elevi în clasă, profesor mai puțini sau cu norme fragmentate, directori care renunță la mandat (3 directori/directori adjuncți și-au dat demisia sau nu au dorit prelungirea contractului).
Aici nu mai vorbim de „reformă pe hârtie”, ci de impact direct în cancelarie și în clasă.
Cum a schimbat Legea Bolojan munca profesorilor
Legea 141/2025 schimbă norma didactică pentru profesori și structura claselor:
- norma pentru gimnaziu, liceu, postliceal: 20 de ore/săptămână la clasă pentru profesorii cu licență în cariera didactică
- excepție: profesorii cu grad I sau profesori emerit implicați în mentorat – 18 ore/săptămână
- învățători și profesori de primar: post pe clasă, dar cu 2 ore obligatorii de pregătire remedială pe săptămână
- profesori de instruire practică și maiștri-instructori: 26 de ore (sau 22 cu grad I și mentorat)
- mărirea numărului de elevi la clasă, reducerea tarifului pentru plata cu ora, comasarea școlilor
Pe hârtie, ministerul spune că timpul de lucru nu a crescut. În realitate, profesorii simt altceva: mai multe ore efective la clasă, mai mulți elevi, mai multe caiete de verificat, mai multă birocratie, același timp fizic într-o zi de 24 de ore.
Și aici apare ruptura: sistemul cere mai mult, dar nu schimbă modul de lucru. Dacă tot faci catalogul la fel ca în 1995, tot corectezi manual sute de lucrări, tot îți faci singur planificările, orice creștere de normă te lovește direct în viața personală.
De ce simpla creștere a normei nu duce la calitate
Argumentul „în alte țări profesorii au mai multe ore la clasă” e, de unul singur, înșelător. În țările unde norma este mai mare:
- există platforme digitale standardizate care preiau mare parte din evaluarea de rutină
- feedback-ul către elevi este parțial automatizat, pe baza analizei răspunsurilor
- profesorii au acces la date clare despre progresul fiecărui elev, fără să piardă nopți întregi în Excel
- școlile au echipe de sprijin (consilieri, logopezi, profesori de sprijin) care nu lasă totul în cârca unui singur diriginte
La noi, am mărit norma didactică, am aglomerat clasele, dar nu am schimbat „infrastructura invizibilă” a muncii profesorului. Asta explică de ce apar demisii, norme diminuate la cerere și un nivel de frustrare care iese la suprafață în comentarii publice, scrisori deschise, proteste.
Realitatea e simplă: dacă nu introduci tehnologii care reduc munca repetitivă, orice oră în plus la clasă se transformă în încă o felie din timpul personal al profesorului.
Unde poate ajuta, concret, AI în școlile românești
AI în educație nu înseamnă „robotul care ține ora de curs”. Înseamnă un set de instrumente inteligente care fac diferența între un profesor epuizat și unul care mai are energie să fie prezent cu adevărat la clasă.
1. Evaluare automată și feedback instant pentru elevi
În Hunedoara, aproape 9.000 de ore sunt la plata cu ora. Asta înseamnă zeci de mii de teste, fișe, teme. O parte dintre acestea pot fi:
- create automat pe baza programei (teste adaptive, exerciții personalizate)
- corectate automat, cu feedback imediat pentru elev
- organizate pe niveluri de dificultate, astfel încât elevul să nu stea blocat la același tip de item
Pentru profesor, asta înseamnă:
- mai puțin timp pierdut cu verificarea mecanică a itemilor obiectivi
- mai mult timp pentru lucrările de profunzime (eseuri, proiecte)
- rapoarte clare despre cine are nevoie de sprijin suplimentar, fără să mai facă tabele manual
2. Învățare personalizată în clase aglomerate
Când ai 30-34 de elevi într-o clasă, „predarea frontală” nu mai are cum să acopere nevoile tuturor. Platformele de învățare bazate pe AI pot:
- adapta ritmul și nivelul exercițiilor pentru fiecare elev
- identifica automat lacunele de învățare și sugera parcursuri remediale
- trimite profesorului alerte despre elevii care rămân constant în urmă
Profesorul nu mai încearcă „la ghici” să își dea seama cine a înțeles și cine doar dă din cap. Are date. Știe exact pe cine să cheme la tablă, cui să dea sarcini suplimentare, cui să recomande întâlniri individuale sau activități remediale.
3. Sprijin real pentru elevii cu CES integrați în clasă
Hunedoara are 738 de grupe/clase în care sunt înscriși copii cu cerințe educaționale speciale. Mulți profesori nu au formare specializată și, în mod cinstit, nici timp să caute mereu resurse adaptate.
AI poate ajuta prin:
- generarea de fișe diferențiate, adaptate nivelului cognitiv al fiecărui elev
- transformarea textelor în variante simplificate sau multimodale (audio, vizual)
- recomandări de activități specifice pentru anumite tipuri de dificultăți de învățare
Nu înlocuiește profesorul de sprijin, dar îi poate da profesorului de la clasă un „coleg invizibil” care propune rapid variante adaptate, în loc ca acesta să stea ore întregi să modifice manual fiecare material.
4. Reducerea birocrației și a „micilor sarcini” care mănâncă timp
Planificări, rapoarte, situații statistice, fișe de progres – toți știm cât timp mănâncă. Un sistem educațional inteligent ar trebui să includă:
- generarea semi-automată de planificări și proiecte de lecție, aliniate la curriculum
- completarea automată a unor câmpuri din rapoarte pe baza datelor deja existente în sistem
- centralizarea automată a notelor și absențelor, cu analize de progres pe clasă, școală, județ
Asta înseamnă ore întregi câștigate lunar. Ore care se întorc la ceea ce contează: relația cu elevii, pregătirea conținutului, formarea profesională.
De la criză la oportunitate: cum poate arăta un județ-pilot de AI în educație
Situația din Hunedoara poate deveni fie un exemplu de cum se pierde capital uman, fie un laborator de schimbare inteligentă.
Un scenariu realist, aplicabil în 2026, ar putea arăta așa:
- Selectarea unui grup de școli din urban și rural, cu probleme clare de normare și clase aglomerate
- Introducerea treptată a unei platforme unice de învățare adaptivă, cu module pentru:
- evaluare automată
- învățare personalizată
- raportare și analiză a progresului
- Formarea unui nucleu de profesori mentori care să testeze, adapteze și să dea feedback real despre ce funcționează și ce nu
- Integrarea datelor din platformă în deciziile de management școlar: orare, constituirea claselor, planuri de sprijin remedial
Rezultatele de urmărit nu ar fi doar „numărul de conturi create”, ci:
- reducerea timpului de corectare manuală
- creșterea satisfacției profesorilor față de propria muncă
- scăderea numărului de elevi care rămân corigenți sau abandonează
- evoluția notelor la Evaluare Națională și Bacalaureat pentru școlile pilot
Dacă aceste efecte apar, atunci AI în educație nu mai e un concept abstract, ci o piesă de infrastructură la fel de importantă ca încălzirea în școală.
De ce contează asta pentru tine, ca profesor, părinte sau director
Dacă ești profesor, probabil te întrebi foarte pragmatic: „Cu ce mă ajută pe mine, mâine, toate discuțiile astea despre AI și norme didactice?”
Răspuns onest:
- nu îți scade Legea Bolojan norma de la 20 la 18 ore
- nu îți micșorează numărul de elevi din clasă
Dar îți poate:
- scădea numărul de lucrări pe care le corectezi manual
- oferi materiale adaptate pe loc, fără să mai cauți ore întregi
- arăta clar cine are nevoie de ajutor suplimentar, ca să nu mai alergi la întâmplare
Dacă ești părinte, miza e alta: vrei ca copilul tău să nu fie doar „încă un număr la catalog” într-o clasă de 32 de elevi. AI, integrat inteligent, poate asigura urmărirea individuală a progresului copilului tău, chiar dacă profesorul are multe clase și puțin timp.
Dacă ești director sau factor de decizie, întrebarea reală este: cum mai ții oameni buni în sistem când norma crește, salariile nu cresc pe măsură, iar presiunea socială asupra școlii e tot mai mare? Răspunsul nu poate fi doar „vocatie” și „sacrificiu”. Trebuie să fie și instrumente inteligente de lucru, recunoaștere a profesionalismului și decizii bazate pe date, nu pe percepții.
Ce urmează: AI ca parte a discuției despre norme, nu apendice
Discuția despre Legea Bolojan, Hunedoara și normele didactice este, de fapt, o discuție despre cum arată munca de profesor în 2026. Dacă ne prefacem că ea arată ca în 1995, vom continua să ardem oameni buni și să pierdem profesori prin demisie, pensionare anticipată sau migrație spre alte domenii.
Există însă o altă abordare: să punem AI în centrul rediscutării normei didactice. Nu ca argument pentru a crește și mai mult norma, ci ca:
- instrument care eliberează timp pentru predare autentică și relație cu elevii
- garanție că, și într-o clasă de 32 de elevi, fiecare are un parcurs de învățare urmărit
- suport pentru profesori în contextul învățării remediale, pregătirii pentru examene și orientării vocaționale
Seria „AI în Educația din România: Învățare Personalizată” își propune exact asta: să arate cum putem trece de la retorica „profesorul trebuie” la o arhitectură de sprijin în care tehnologia este partener, nu povară.
Dacă nu schimbăm nimic, cifrele de tip „58 de profesori cu norme diminuate” și „7 demisii într-un singur județ” vor deveni noua normalitate. Dacă începem să construim serios ecosisteme de învățare bazate pe AI, avem o șansă reală să transformăm presiunea acestor ani în salt de calitate, nu în colaps lent.
Întrebarea e cât mai așteptăm până pornim pilotaje serioase și discuții oneste cu profesorii despre ce au cu adevărat nevoie de la AI, nu doar ce dă bine în prezentări.