Evaluarea Națională și șansa pentru AI în școala românească

Ministrul Educației, Daniel David, a pus din nou reflectorul pe Evaluarea Națională de clasa a VIII-a: examen „problematic”, prea îngust, prea punctual, dar pentru moment fără schimbări concrete. În același timp, România lucrează la standarde de evaluare și vorbește tot mai des despre inteligență artificială în educație. Aici se joacă, de fapt, miza anilor următori: rămânem blocați într-un singur examen sau construim un sistem de evaluare continuă, sprijinit de AI, care să dea fiecărui copil o șansă reală?

Acest articol face parte din seria „AI în Educația din România: Învățare personalizată” și pornește de la declarațiile ministrului pentru a merge mai departe: cum ar putea arăta o nouă Evaluare Națională, construită pe standarde clare și tehnologie inteligentă, nu doar pe presiune și memorare.

1. Ce spune, de fapt, ministrul Daniel David despre Evaluarea Națională

Ministrul nu critică doar forma actuală a Evaluării Naționale, ci scoate în evidență o problemă de fond a sistemului:

„Examenul național din clasa a VIII-a este problematic, fiindcă reduce cele opt competențe la două și este o evaluare punctuală care îți grevează viața la liceu.”

Pe scurt, trei idei cheie:

• Reducerea competențelor: avem 8 competențe-cheie în curriculum, dar la final de gimnaziu contează, practic, doar româna și matematica.
• Evaluare într-o singură zi: un copil poate avea o zi proastă, iar acel rezultat îi decide liceul și, uneori, traseul ulterior.
• Lipsa unui sistem alternativ: ministrul recunoaște deschis – nu avem deocamdată altceva mai bun, dar „ar trebui să avem ceva mai bun”.

Ministrul mai introduce un element important: standardele de evaluare și notare care ar trebui finalizate pentru primar și gimnaziu și apoi extinse și la liceu. Aici se deschide, de fapt, poarta pentru o evaluare mai coerentă, susținută de instrumente digitale și de inteligență artificială.

2. De ce Evaluarea Națională, în forma actuală, nu mai ține pasul cu realitatea

Evaluarea Națională a fost gândită pentru o altă epocă a școlii românești. Între timp, s-au schimbat trei lucruri majore:

1. Profilul elevilor – generațiile actuale învață altfel, sunt obișnuite cu interactivitatea, feedback rapid, platforme digitale.
2. Cerințele pieței muncii – companiile cer gândire critică, colaborare, creativitate, nu doar capacitatea de a reproduce un conținut la comandă.
3. Tehnologia disponibilă – platforme adaptive, sisteme de testare computerizată, analitice de învățare, toate accesibile și în România.

Un examen „îngust și punctual”, cum îl descrie chiar ministrul, are câteva efecte clare:

• împinge școala spre predare pentru examen, nu pentru dezvoltarea competențelor;
• ignoră complet competențe precum gândirea critică, colaborarea, competențele digitale, competențele sociale și civice;
• generează presiune uriașă pe elevi și părinți în clasa a VIII-a, în loc să distribuie evaluarea pe tot parcursul gimnaziului;
• nu oferă o imagine fidelă a progresului real al elevului.

Realitatea e dură: ne prefacem că evaluăm competențe, dar la admiterea în liceu contează aproape exclusiv abilitatea de a performa într-un format foarte restrâns de test.

3. Cum poate intra AI în scenă: de la examen unic la evaluare continuă, personalizată

Când vorbim despre AI în educație, mulți se gândesc la roboți sau la „înlocuirea profesorilor”. În contextul Evaluării Naționale, miza e mult mai pragmatică: AI poate transforma un examen unic într-un ecosistem de evaluare continuă, adaptivă și corectă.

3.1. Evaluări adaptive bazate pe AI

Un test adaptiv pornește de la un set de itemi și, în funcție de răspunsurile elevului, ajustă nivelul de dificultate:

• un elev care răspunde corect primește sarcini mai complexe;
• un elev care întâmpină dificultăți primește întrebări mai accesibile, pentru a-i măsura totuși nivelul real.

Ce câștigăm față de un test clasic:

• măsurare mai precisă a nivelului fiecărui elev (nu doar „știe/nu știe”);
• timp de testare mai scurt cu aceeași sau chiar mai mare acuratețe;
• posibilitatea de a testa mai multe competențe, nu doar conținut brut.

Implementat la scară națională, un astfel de sistem – calibrat pe standardele de evaluare – poate deveni baza pentru admiterea în liceu, nu un singur examen scris, rigid.

3.2. Portofoliu educațional digital, susținut de AI

Ministrul vorbește despre lipsa unui „portofoliu educațional” coerent, folosit la admisie. AI poate ajuta la construirea lui într-un mod scalabil:

• centralizare automată a rezultatelor la testele standardizate de la clasele a II-a, a IV-a, a VI-a și a VIII-a;
• includerea performanțelor la proiecte, concursuri, activități extracurriculare;
• analiza progresului de-a lungul anilor, nu doar o „poză” dintr-o singură zi;
• generarea de profiluri de învățare: puncte tari, zone de recuperat, ritm de lucru, stil de învățare.

Un astfel de portofoliu, prelucrat de algoritmi transparenți și validați public, ar permite:

• admitere mai echitabilă la liceu, bazată pe traseul real al elevului;
• recomandări mai bune pentru profiluri și specializări (real, uman, vocațional, tehnologic);
• reducerea mizelor imense puse pe două zile de examen.

3.3. Feedback în timp real pentru elevi și profesori

AI nu trebuie folosit doar la „capătul” de clasa a VIII-a. Valoarea reală apare când sistemul oferă feedback constant:

• elevii pot primi explicații imediate, sugestii de exerciții adaptate nivelului lor, planuri de recuperare;
• profesorii pot vedea rapoarte de progres pe clasă, pe elev, pe competență;
• școlile și inspectoratele pot identifica zonele în care curricula nu produce rezultatele așteptate.

Asta scade presiunea de la final de gimnaziu și mută accentul pe învățare continuă, nu pe „memorare intensă pentru examen și uitat după”.

4. Cum ar putea arăta o „nouă Evaluare Națională” bazată pe AI

Dacă mâine Ministerul ar decide să „regândească examenul”, folosind tot ce știm astăzi din alte sisteme educaționale și din tehnologia educațională, un scenariu rezonabil ar putea arăta așa:

4.1. Structură pe mai multe componente

1. Componentă standardizată computerizată (test adaptiv):

   • română, matematică, științe, istorie–geografie, competențe digitale;
   • testul se dă în centre dotate cu infrastructură minimă, în mai multe sesiuni;
   • itemii acoperă atât conținutul din programe, cât și situații de viață reală.

2. Componentă de portofoliu educațional:

   • lucrări, proiecte, rezultate la evaluările naționale anterioare;
   • implicare în activități extracurriculare, voluntariat, cluburi.

3. Componentă opțională/vocațională:

   • probe suplimentare (artistice, sportive, tehnice) pentru liceele de profil;
   • gestionate tot digital acolo unde e posibil (de exemplu, încărcare de portofolii video/audio).

4.2. Rolul AI în acest model

AI nu „dă note” în locul profesorului, ci:

• selectează inteligent itemii în funcție de răspunsurile elevului (test adaptiv);
• asigură echivalența între variante de test (dificultate similară, scoruri comparabile);
• analizează portofoliul și produce indicatori standardizați de competență;
• semnalează anomalii (suspiciuni de fraudă, diferențe mari între notele de la clasă și testele standardizate etc.).

Transparența este esențială: algoritmii folosiți trebuie explicați public, testați și validați în pilotări, iar profesorii trebuie formați ca să înțeleagă cum funcționează și cum pot folosi datele generate.

5. Ce câștigă elevii, profesorii și părinții dintr-o reformă inteligentă a evaluării

Reforma Evaluării Naționale nu e doar o discuție tehnică despre subiecte și bareme. Este o discuție despre cum arată viața elevilor între clasa a V-a și a VIII-a și ce semnal trimitem societății despre ce contează în școală.

5.1. Beneficii pentru elevi

• mai puțină loterie, mai multă corectitudine: nu mai depinzi de două zile și două subiecte;
• evaluare a competențelor reale, nu doar a memoriei pe termen scurt;
• recomandări personalizate pentru liceu și, ulterior, pentru carieră;
• feedback continuu, care te ajută să corectezi din timp lacunele.

5.2. Beneficii pentru profesori

• acces la date clare despre progresul elevilor, nu doar la impresii;
• posibilitatea de a-și ajusta predarea în funcție de diagnoze reale, nu de „intuiții”;
• timp câștigat prin corectare automată la anumite tipuri de itemi (în special în zona de teste formative);
• argumente solide când discută cu părinții despre nivelul și nevoile copilului.

5.3. Beneficii pentru părinți și sistem

• predictibilitate mai mare: nu mai trăiești cu teama că totul se decide în două dimineți de iunie;
• transparență: vezi traseul de evaluare al copilului pe parcursul mai multor ani;
• politici publice mai inteligente: ministerul și inspectoratele pot vedea în timp real unde apar probleme și pot interveni țintit.

6. De la „aștept o perioadă de liniște” la „hai să testăm pilot”

Ministrul Daniel David spune că are nevoie de „o perioadă de liniște” pentru a discuta serios despre un examen atât de complicat. Aici e, probabil, cel mai mare risc: să așteptăm liniștea și să pierdem fereastra de oportunitate.

Reforma Evaluării Naționale și integrarea AI în evaluare nu trebuie făcute peste noapte, dar nici amânate la nesfârșit. O abordare matură ar putea include:

• pilotări reale în câteva județe, cu evaluări computerizate și componente de portofoliu;
• implicarea Institutului de Științe ale Educației, a profesorilor de la clasă și a experților în AI educațională;
• consultări cu elevi și părinți, nu doar cu tehnicieni ai sistemului;
• un calendar clar: an de pilot, an de extindere graduală, an de generalizare.

Seria „AI în Educația din România: Învățare personalizată” arată deja că în școlile românești există profesori, directori și elevi pregătiți să folosească instrumente inteligente pentru învățare și evaluare. Evaluarea Națională poate fi următorul pas logic, dacă ne asumăm curajul să trecem de la promisiuni la experimente controlate și apoi la politici asumate.

7. Ce poți face acum, ca părinte, profesor sau elev

Chiar dacă reforma mare întârzie, poți începe să folosești principiile evaluării inteligente și personalizate în propria ta realitate școlară:

• ca profesor: introduce teste digitale formative, chestionare rapide, proiecte evaluate pe rubrici clare de competențe;
• ca părinte: urmărește nu doar nota de la test, ci și progresul copilului, interesele lui, felul în care rezolvă probleme noi;
• ca elev: folosește aplicații de învățare adaptivă, cere feedback, ține-ți un mic portofoliu cu ce ai făcut bine și ce vrei să îmbunătățești.

Evaluarea Națională, în forma ei actuală, va mai rămâne o vreme. Dar modul în care ne raportăm la învățare și la datele despre învățare poate începe să se schimbe chiar de acum. Iar atunci când „perioada de liniște” va veni, vom fi mult mai pregătiți să cerem – și să construim – un sistem de evaluare sprijinit de AI, mai uman și mai corect pentru elevii din România.