România aderă la Agenția europeană pentru educație incluzivă. Ce înseamnă asta, cum se leagă de AI și învățare personalizată și ce se poate schimba în școli.
România intră în jocul european al educației incluzive
Un copil din cinci din România este expus riscului de excluziune școlară, fie din cauza sărăciei, a dizabilităților, a mediului de proveniență sau a etniei. Aceasta nu e doar o statistică seacă, e realitatea din spatele fiecărei clase aglomerate, al fiecărui profesor copleșit și al fiecărui părinte care nu știe cum să-și ajute copilul.
În acest context, decizia Guvernului de a aproba aderarea României la Agenția europeană pentru cerințe educaționale speciale și educație incluzivă (EASNIE), începând cu 2026, nu e doar o bifă birocratică. E o mutare strategică ce poate schimba felul în care gândim școala pentru toți copiii – mai ales când o legăm de ceea ce facem deja în zona de AI în educație și învățare personalizată.
În seria „AI în Educația din România: Învățare Personalizată”, acest articol clarifică ce înseamnă, concret, aderarea la EASNIE, cum se leagă de reformele actuale (Legea învățământului preuniversitar, PNRR, „România Educată”) și, mai ales, cum poate sprijini folosirea inteligentă a tehnologiilor de tip AI pentru o educație cu adevărat incluzivă.
Ce este EASNIE și de ce contează pentru România
EASNIE este singurul organism european susținut direct de statele membre, dedicat exclusiv cerințelor educaționale speciale și educației incluzive. Pe scurt, este locul unde ministerele educației din 31 de țări își pun pe masă datele, politicile, greșelile și soluțiile și lucrează împreună pentru sisteme școlare mai echitabile.
Rolul practic al EASNIE
EASNIE nu scrie legi în locul țărilor, dar face ceva la fel de important:
- analizează politici și practici din toate țările membre;
- produce rapoarte și recomandări bazate pe dovezi;
- coordonează rețele de experți, grupuri de lucru și proiecte pilot;
- susține schimbul de bune practici între state.
România, până acum, a stat în afara acestei platforme. Asta a însemnat mai puțin acces direct la:
- metodologii testate în alte sisteme educaționale;
- instrumente de evaluare și intervenție pentru elevii cu CES;
- exemple concrete de politici publice care chiar funcționează.
Odată cu aderarea, Ministerul Educației va trimite un reprezentant național și va desemna un coordonator național care vor participa direct la deciziile strategice ale Agenției și la fluxul de informații. Pe românește: nu mai traduce cineva, la distanță, ce fac alții; suntem în sală când se iau deciziile.
Cum se aliniază aderarea la EASNIE cu reformele din educația românească
Aderarea nu apare din neant. În ultimii ani, România și-a asumat, măcar pe hârtie, o direcție clară: educație incluzivă pentru toți elevii.
Cadrul legislativ: Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023
Noua lege spune explicit: statul garantează dreptul la o educație incluzivă de calitate pentru toți beneficiarii primari ai educației, în logica „fiecare copil contează”, nu doar cei „buni la învățătură”.
Articolul 67 merge la esență: educația incluzivă înseamnă
- adaptarea condițiilor de învățare la nevoile și particularitățile fiecărui copil;
- dezvoltarea comportamentelor adaptative și a abilităților cognitive;
- construirea de relații afective pozitive și asigurarea stării de bine la școală.
Asta e, în termeni simpli, exact filosofia învățării personalizate și a platformelor educaționale bazate pe AI: nu toți elevii învață în același ritm, în același mod, cu aceleași materiale.
Intervenție timpurie și planuri individualizate
Memorandumul Guvernului subliniază că deja:
- există un cadru pentru intervenție timpurie, de la grupa mică de grădiniță, pentru copiii cu CES;
- se lucrează la o legislație clară pentru:
- servicii educaționale și de asistență pentru elevii cu CES;
- stabilirea nivelului de sprijin necesar;
- planuri individualizate de servicii (adaptări curriculare, asistență psihopedagogică, intervenții de către echipe multidisciplinare, flexibilizarea orarului, activități de suport în grupe mici).
Aici intră perfect în discuție AI în educație:
- platforme adaptive care ajustează automat conținutul la nivelul real al elevului;
- sisteme de analiză a progresului care semnalează rapid când un copil rămâne în urmă;
- instrumente digitale care generează materiale diferențiate pentru elevii cu dificultăți sau cu potențial înalt.
EASNIE poate furniza metodologii și exemple concrete despre cum au făcut alte țări această îmbinare între intervenție umană și tehnologie inteligentă.
Combaterea segregării școlare – condiție pentru orice personalizare reală
Din decembrie 2024, România are o nouă metodologie pentru monitorizarea și combaterea segregării școlare, bazată pe 5 criterii:
- etnic;
- dizabilitate;
- statut socio-economic al familiei;
- performanțe școlare;
- mediul de rezidență (urban/rural).
De ce contează pentru AI și învățare personalizată? Pentru că nu poți vorbi serios despre „personalizare” cât timp ai școli „de romi”, școli „de copii slabi”, școli „de cartier sărac”. Tehnologia îți arată unde sunt decalajele, dar politica educațională decide dacă le corectezi sau le consolidezi.
EASNIE are deja expertiză pe:
- cum se definesc indicatori de segregare;
- cum arată măsuri eficiente de desegregare;
- ce tipuri de intervenții funcționează în comunități vulnerabile.
România poate accesa direct aceste resurse și le poate îmbina cu datele generate de platforme digitale din școli (acolo unde există) pentru a avea hărți reale ale excluziunii școlare.
Școli sigure, suportive și rolul tehnologiei inteligente
Un element important din context este proiectul „Politici și resurse pentru școli sigure și suportive”, derulat între iulie 2024 – iunie 2026, cu sprijin UNICEF și Comisia Europeană.
Ce își propune proiectul „școli sigure și suportive”
Obiectivul este clar: fiecare școală să dezvolte o cultură în care învățarea socială și emoțională, sprijinul psihosocial și sănătatea mintală să fie o parte normală a vieții de zi cu zi, nu excepții sau proiecte izolate.
Proiectul vizează:
- instrumente personalizate de sprijin pentru cadrele didactice;
- programe de formare pentru integrarea competențelor sociale și emoționale în predare și managementul clasei.
Cum ajută AI aici, dacă e folosit cu cap
În contextul acestei serii despre AI în educația din România, merită spus clar: tehnologia nu ține loc de empatie, dar poate fi un aliat serios pentru profesori.
Exemple concrete:
- platforme de monitorizare a climatului clasei: chestionare periodice, analiză automată a răspunsurilor și semnalarea timpurie a riscului de bullying, anxietate sau retragere socială;
- asistenți digitali pentru profesori care sugerează activități adaptate pentru dezvoltarea abilităților socio-emoționale, în funcție de vârstă și profilul clasei;
- resurse interactive accesibile (inclusiv pentru elevi cu dizabilități de vedere/auz) care facilitează participarea tuturor copiilor la discuții despre emoții, reguli, cooperare.
Prin EASNIE, România poate accesa modele occidentale unde astfel de instrumente sunt testate, pot fi adaptate la contextul nostru și conectate cu politicile naționale.
Ce obligații și costuri implică aderarea la EASNIE
Dincolo de partea de viziune, aderarea la EASNIE înseamnă și responsabilități concrete.
Structura de guvernanță și rolul României
Agenția este condusă de un Consiliu al reprezentanților, în care fiecare țară are:
- un reprezentant oficial (numit de Ministerul Educației);
- un vot („o țară, un vot”);
- posibilitatea de a propune teme, priorități, proiecte noi.
Pe scurt, România nu doar „primește recomandări”, ci poate influența direcția europeană în domeniul educației incluzive. E o ocazie bună de a pune pe agendă teme precum:
- decalajul urban–rural;
- integrarea datelor educaționale cu platforme AI naționale;
- sprijinul pentru elevii cu CES în mediile defavorizate.
Taxa anuală de participare și cum se acoperă
Fiecare țară plătește o taxă anuală, în funcție de populație. România intră în grupul cu peste 21 milioane de locuitori, deci ar fi în intervalul 75.460 euro/an (conform grilei 2021). Memorandumul propune ca:
- taxa pentru primii 3 ani (2026–2028) să fie acoperită din fonduri europene, prin proiectul „Competențe pentru incluziune: profesionalizarea personalului din educație în sprijinul educației incluzive” din Programul Educație și Ocupare;
- după 2028, taxa să fie plătită de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației.
E un cost mic, raportat la ce se poate obține: acces la resurse testate, expertiză, formări, rețele de lucru. Cheia, însă, nu e banii, ci capacitatea noastră de a folosi ce primim.
Cum legăm educația incluzivă de AI și învățare personalizată, concret
Educația incluzivă și AI-ul educațional nu sunt două povești paralele. Dacă sunt gândite împreună, pot produce schimbări reale în școlile românești.
Zone concrete de aplicare
-
Adaptarea conținutului pentru elevii cu CES
Platformele de învățare bazate pe AI pot:- simplifica textele;
- oferi versiuni audio sau cu fonturi speciale;
- adapta ritmul de învățare în funcție de răspunsurile elevului.
-
Planuri educaționale individualizate susținute de date
Profesorii și consilierii pot folosi:- rapoarte automate de progres;
- analize vizuale ale zonelor unde elevul are dificultăți;
- recomandări de exerciții și resurse personalizate.
-
Monitorizarea riscului de abandon și excluziune
Datele din platformele educaționale pot semnala:- scăderea bruscă a activității;
- teme nepredate, teste necompletate;
- rezolvări foarte lente sau foarte slabe.
Aici, școala poate interveni timpuriu, nu abia când elevul dispare complet din sistem.
-
Formarea profesorilor pentru educație incluzivă cu ajutorul AI
Programele de formare continuă pot folosi:- simulări de scenarii din clasă;
- feedback automat pe planificări diferențiate;
- recomandări de bune practici adaptate disciplinei și nivelului de studiu.
Riscuri de evitat
Dacă vrem ca AI-ul să susțină educația incluzivă, nu să o saboteze, câteva lucruri trebuie spuse clar:
- algoritmii pot replica bias-uri existente (de ex., dacă datele istorice sunt marcate de discriminare);
- digitalizarea fără acces egal la device-uri și internet poate spori excluziunea, nu o reduce;
- „soluțiile minune” vândute rapid, fără evaluare serioasă, pot consuma bani și timp fără rezultate.
Aici, EASNIE și rețelele sale pot fi un filtru util: ce a funcționat în alte țări, ce nu, ce criterii de evaluare folosim pentru instrumentele de AI în școli.
De ce contează acest pas și ce urmează pentru școala românească
Aderarea la EASNIE, dublată de proiectele aflate deja în derulare și de direcția „România Educată”, transmite un mesaj clar: educația incluzivă nu mai e un „lux” sau un subiect pentru ONG-uri, ci o obligație asumată la nivel de stat.
Dacă reușim să conectăm această politică cu:
- utilizarea inteligentă a AI în educație;
- formarea serioasă a profesorilor pentru învățare personalizată;
- finanțarea corectă a școlilor vulnerabile;
atunci șansa de a vedea schimbări reale crește mult. Dacă nu, riscăm să bifăm încă o aderare, încă un proiect și să rămânem cu aceleași probleme în teren.
Pentru directoare și directori, profesori, consilieri, furnizori de soluții edtech, miza e simplă:
- urmăriți atent ce resurse vin prin EASNIE;
- cereți acces la formări și materiale;
- evaluați orice nouă tehnologie printr-o întrebare-cheie: „ajută cu adevărat elevii cei mai vulnerabili sau doar pe cei deja avantajați?”
Educația românească are nevoie de AI, dar are nevoie, în aceeași măsură, de curajul de a pune elevii vulnerabili în centrul deciziilor. Aderarea la Agenția europeană pentru cerințe educaționale speciale și educație incluzivă poate fi un pas real în această direcție, dacă alegem să-l folosim ca atare.