Educație incluzivă și AI: șansa reală a copiilor cu CES

Educația incluzivă nu mai e doar un paragraf într-o strategie. Odată cu aprobarea aderării României la Agenția europeană pentru cerințe educaționale speciale și educație incluzivă (EASNIE) începând cu 2026, vorbim despre un pas concret care poate schimba felul în care școala românească își privește cei mai vulnerabili elevi.

Acest context se potrivește perfect cu discuția despre AI în educația din România: dacă vrem învățare personalizată reală, elevii cu cerințe educaționale speciale (CES) trebuie să fie în centrul proiectării, nu la margine. Aderarea la EASNIE nu e doar un gest diplomatic, ci o decizie care poate accelera modernizarea școlii românești, inclusiv prin tehnologii de inteligență artificială.

În rândurile de mai jos vei găsi, explicat aplicat, ce înseamnă această aderare, ce schimbă pentru elevi, profesori și directori și cum poate fi folosită inteligența artificială ca aliat pentru educație incluzivă și personalizată.

1. Ce este EASNIE și de ce contează pentru România

Aderarea la Agenția europeană pentru cerințe educaționale speciale și educație incluzivă (EASNIE) înseamnă, foarte direct, acces la know-how european și la o comunitate de state care lucrează sistematic pentru școli incluzive.

Pe scurt, EASNIE este:

• o organizație europeană independentă, non-profit;
• susținută de 31 de țări, dintre care 26 state membre UE;
• singurul organism european cu misiune explicită de a îmbunătăți calitatea și eficiența serviciilor educaționale incluzive.

Agenția analizează politici, cercetări și practici din țările membre și furnizează:

• orientări bazate pe dovezi;
• metodologii și instrumente pentru educație incluzivă;
• platforme de schimb de bune practici între ministere și experți.

Pentru România, care are în vigoare noua Lege a Învățământului Preuniversitar nr. 198/2023 și reforme asumate prin PNRR pe zona de echitate și incluziune, apartenența la EASNIE e un accelerator: nu mai inventăm roata singuri, ci folosim direct modele testate în Finlanda, Danemarca, Portugalia, Polonia sau Italia.

2. Unde e România acum: obligație legală vs. realitatea din clasă

Pe hârtie, România stă bine. Legea garantează „dreptul la o educație incluzivă de calitate tuturor beneficiarilor primari ai educației”, iar articolul 67 vorbește clar despre adaptarea la nevoile fiecărui copil, dezvoltarea competențelor cognitive, emoționale și a stării de bine.

În practică însă, știm cu toții tabloul din multe școli:

• copii cu CES integrați „pe hârtie”, dar fără adaptare reală a curriculumului;
• profesori fără formare solidă în educație incluzivă;
• lipsă de timp, resurse și sprijin pentru adaptare individuală;
• discriminare sau izolare subtilă în clasă.

Guvernul și Ministerul Educației au început totuși să miște lucrurile:

• există cadru pentru intervenție timpurie încă din grupa mică de grădiniță pentru copiii cu dizabilități, tulburări de neurodezvoltare, dificultăți emoționale sau inadaptare socială;
• este în lucru legislația pentru planul individualizat de servicii (PIS) pentru elevii cu CES, care va include:
  • adaptări curriculare parțiale,
  • asistență psihopedagogică,
  • intervenții de specialitate,
  • orar flexibil,
  • activități de suport individual sau în grupuri mici.

În 12.2024 a fost aprobată și noua metodologie de prevenire și combatere a segregării școlare, care monitorizează școlile pe baza a 5 criterii:

• etnie;
• dizabilitate;
• statut socio-economic al familiei;
• rezultate școlare;
• mediul de rezidență.

Realitatea? Avem cadrul general, dar încă lipsesc instrumentele concrete, formarea masivă a profesorilor și resursele digitale adaptate. Aici intră în scenă, în mod foarte natural, atât EASNIE, cât și soluțiile de AI pentru educație personalizată.

3. Ce aduce concret aderarea la EASNIE pentru elevi și profesori

Aderarea României la EASNIE, planificată din 2026, nu este un gest simbolic. Din ea decurg câteva efecte practice importante.

3.1. Acces la metodologii și resurse validate european

România va putea participa direct la:

• dezvoltarea de metodologii pentru educație incluzivă adaptate contextului actual;
• proiecte comune pe teme precum:
  • adaptarea predării și evaluării pentru elevi cu CES;
  • prevenirea părăsirii timpurii a școlii;
  • formarea profesorilor pentru incluziune.

Asta înseamnă că profesorii români pot ajunge, în timp, să lucreze cu:

• ghiduri practice traduse și adaptate;
• instrumente de evaluare funcționale, nu doar teoretice;
• studii de caz și scenarii de lecție folosite deja în alte state UE.

3.2. Conectarea reformelor din România la standarde europene

Reforma „echitate și incluziune” din PNRR și viziunea „România Educată” cer rezultate clare: reducerea abandonului, creșterea participării la educație a copiilor vulnerabili, școli sigure și suportive.

EASNIE poate ajuta România să:

• calibreze indicatorii de progres la nivel european;
• evite erori făcute deja de alte țări;
• adopte mai repede modele de succes.

Pentru minister și inspectorate, asta înseamnă și ceva mai puțină improvizație și mai mult management pe bază de date și evidențe.

3.3. Cine face ce și cât costă

Ca membră EASNIE, România va:

• desemna un reprezentant național în Consiliul reprezentanților;
• avea un coordonator național (sau o instituție responsabilă) pentru fluxul de informații;
• participa la stabilirea priorităților anuale ale Agenției.

Taxa anuală de participare este stabilită pe grupe de populație. România se încadrează în grupul 4 (peste 21 milioane locuitori), cu o contribuție orientativă în jur de 75.000 euro/an (valoare de referință din 2021).

Partea bună: pentru primii trei ani (2026–2028), se intenționează acoperirea acestei taxe prin proiectul european „Competențe pentru incluziune: profesionalizarea personalului din educație în sprijinul educației incluzive”. Ulterior, costul va fi suportat din bugetul de stat.

Costul este modest raportat la bugetul educației, dar poate avea efect de multiplicare uriaș dacă e legat inteligent de formarea profesorilor și de digitalizarea cu sens, inclusiv prin AI.

4. AI ca instrument-cheie pentru educație incluzivă și personalizată

Aici se leagă direct subiectul educației incluzive de seria noastră „AI în Educația din România: Învățare Personalizată”. Fără tehnologie, e aproape imposibil pentru un profesor cu 25–30 de elevi în clasă să ofere același nivel de personalizare de care are nevoie un copil cu CES.

4.1. Cum poate ajuta AI în lucrul cu elevii cu CES

Câteva exemple concrete de utilizări ale inteligenței artificiale în educația specială:

• Platforme adaptive de învățare

  • ajustează automat nivelul de dificultate al exercițiilor;
  • oferă feedback imediat, în ritmul elevului;
  • pot genera exerciții suplimentare pe competențele unde elevul are dificultăți.

• Instrumente de accesibilitate bazate pe AI

  • transformare text-vorbire și vorbire-text pentru elevii cu dificultăți de citire sau de exprimare;
  • sumarizarea automată a textelor lungi;
  • conversie în limbaj simplificat pentru elevi cu dizabilități intelectuale ușoare.

• Analiza progresului elevilor

  • identifică tipare de învățare și zone de risc (ex. scăderea constantă a performanțelor);
  • oferă rapoarte clare pentru profesor, consilier și familie;
  • ajută la revizuirea planului individualizat de servicii.

• Suport pentru comunicare și interacțiune socială

  • aplicații bazate pe AI care susțin comunicarea augmentativă și alternativă (pictograme, voce sintetică, sugestii de formulări);
  • scenarii interactive pentru exersarea abilităților sociale în medii virtuale sigure.

Folosit corect, AI poate face diferența între un elev cu CES care e „lăsat în urmă” și unul care are cu adevărat o cale personalizată de învățare.

4.2. Cum se leagă EASNIE de AI în educația incluzivă

EASNIE nu este o agenție de tehnologie, dar:

• oferă standarde pedagogice și etice pentru educație incluzivă;
• definește ce înseamnă adaptare curriculară de calitate;
• promovează modele de școli incluzive validate.

Pe această fundație, România poate construi soluții de AI aliniate la bune practici europene. Ce înseamnă asta, foarte practic:

• platformele de învățare adaptivă dezvoltate sau cumpărate pentru școlile românești pot fi calibrate cu:

  • tipuri de adaptări deja utilizate în alte țări;
  • scenarii pedagogice testate pentru elevi cu CES;
  • criterii clare de succes (nu doar „a folosit tehnologia”).

• formarea profesorilor în educație incluzivă poate include direct:

  • cum folosești AI pentru a genera fișe diferențiate;
  • cum monitorizezi progresul elevilor cu CES pe o platformă digitală;
  • cum combini intervențiile psihopedagogice cu resursele digitale.

Adevărul e simplu: AI în educație are sens doar dacă e ancorată în pedagogie bună. EASNIE poate oferi tocmai această ancoră.

5. Ce urmează și ce pot face actorii din sistem chiar de acum

Chiar dacă aderarea propriu-zisă la EASNIE e prevăzută din 2026, sunt câteva lucruri care pot și ar trebui începute imediat.

5.1. Pentru școli și directori

• Revizuirea proiectului de dezvoltare instituțională prin filtrul incluziunii:
  • cum ne asigurăm că nu există segregare pe criterii etnice, de dizabilitate sau rezultate?
  • ce date strângem despre elevii în risc de excluziune?
• Configurarea unei echipe de incluziune (director, profesor de sprijin, consilier, învățători/profesori):
  • responsabilă de monitorizarea cazurilor de CES și de elevi vulnerabili;
  • implicată în alegerea și testarea de resurse digitale, inclusiv cu AI, pentru suport personalizat.

5.2. Pentru profesori

• Formare continuă în trei direcții clare:

  1. educație incluzivă și CES – legislație, adaptări curriculare, managementul clasei;
  2. competențe digitale – folosirea platformelor existente din sistem;
  3. instrumente AI pentru educație – cum generezi materiale personalizate, cum interpretezi datele de progres.

• Experimentarea, la scară mică, cu:

  • fișe diferențiate create cu ajutorul AI;
  • exerciții adaptate pentru citire, scriere, matematică;
  • sarcini care țin cont de ritmul fiecărui elev.

5.3. Pentru părinți și elevi

• Părinții copiilor cu CES au nevoie de:

  • informare clară despre drepturile copiilor lor;
  • un dialog deschis cu școala despre adaptări și servicii disponibile;
  • explicații accesibile despre ce instrumente digitale și de AI vor fi folosite.

• Elevii, inclusiv cei fără CES, trebuie să înțeleagă că:

  • tehnologia nu e „favoritism” pentru unii, ci sprijin pentru echitate;
  • o clasă incluzivă e un câștig pentru toți – dezvoltă empatie, colaborare, flexibilitate.

6. De ce momentul 2025–2026 e decisiv pentru educația incluzivă în România

România e într-un punct rar în care se aliniază mai multe lucruri:

• noua lege a educației, mai clară pe incluziune;
• reforme PNRR dedicate echității;
• noi metodologii anti-segregare (din 2024);
• proiecte precum „Politici și resurse pentru școli sigure și suportive” (2024–2026);
• aderarea la EASNIE (din 2026);
• explozia soluțiilor de AI pentru educație personalizată.

Dacă toate acestea rămân doar documente, nu se schimbă nimic în sala de clasă. Dar dacă ministerul, inspectoratele, școlile și furnizorii de tehnologie încep să lucreze coerent, putem avea în câțiva ani:

• platforme digitale care țin cont de nevoile elevilor cu CES încă din design;
• profesori formați să combine pedagogia incluzivă cu uneltele de AI;
• planuri individualizate de servicii care nu sunt doar hârtii, ci trasee reale de învățare.

Seria „AI în Educația din România: Învățare Personalizată” își propune exact asta: să arate cum pot fi îmbinate politicile publice, AI-ul și practica de la clasă astfel încât niciun copil să nu mai fie „invizibil” în sistem.

Dacă lucrezi în educație sau dezvolți soluții EdTech, acesta e un moment bun să-ți pui întrebare directă: cum contribui concret la educație incluzivă, nu doar la digitalizare generică? Răspunsul la această întrebare va diferenția proiectele care contează de cele care doar bifează indicatori.