Interdicții ca în Australia sau AI în școli? Cum poate România să reducă distragerile din social media și să folosească AI pentru învățare personalizată și control digital inteligent.
Când interdicțiile nu mai sunt suficiente
Pe 10.12.2025, Australia a devenit prima țară care taie oficial accesul copiilor sub 16 ani la rețele sociale. Milioane de conturi de Facebook, Instagram, TikTok, Snapchat, X sau YouTube au fost blocate. Copiii nu sunt amendați, dar companiile riscă până la 49,5 milioane de dolari dacă nu aplică regulile.
În România, ministrul Educației, Daniel David, spune că „trebuie începute discuții și la noi”, dar propune altceva: un control parental mai puternic ca „o cale de mijloc bună”.
Aici apare întrebarea incomodă: doar interdicții sau doar părinți „eroi” care controlează tot? Nici una, nici alta nu funcționează singură. Ai-ul din educație poate fi veriga lipsă: un mod inteligent de a ține sub control distragerile digitale, fără să tăiem complet legătura copiilor cu tehnologia.
În această serie, „AI în Educația din România: Învățare Personalizată”, merită să vedem cum putem folosi AI nu doar pentru teme și teste, ci și pentru echilibrul sănătos între ecran și învățare reală.
Ce face de fapt Australia și de ce contează pentru noi
Australia nu a schimbat doar setările de vârstă din aplicații, ci a redefinit relația copiilor cu mediul online.
Ce înseamnă concret interdicția
- Sub 16 ani – fără cont de social media.
- Vizați: Facebook, Instagram, TikTok, Snapchat, X, YouTube (varianta normală), Reddit, Twitch, Kick și alte platforme similare.
- Școlile au fost anunțate că trebuie să găsească alte canale de comunicare cu elevii și părinții.
- Copiii și părinții nu sunt sancționați. Responsabilitatea cade pe platforme, care pot fi amendate masiv.
Guvernul justifică măsura prin:
- creșterea presiunii psihologice asupra copiilor,
- expunerea la conținut misogin, violent sau care promovează tulburări de alimentație,
- comparația socială permanentă, amplificată de algoritmi.
Premierul Anthony Albanese s-a adresat direct copiilor, îndemnându-i să folosească vacanța pentru sport, instrumente, lectură, timp cu familia – nu doar pentru scroll infinit.
De ce modele ca Australia ne interesează în România
Nu pentru că trebuie copiat tot ce fac alții, ci pentru că fix aceleași probleme le vedem și aici:
- copii de 10–11 ani pe TikTok până la 2–3 dimineața,
- bullying și umiliri filmate în clasă,
- atenție ruptă în bucăți de notificări,
- profesori care concurează cu ecranul, nu cu alte resurse educaționale.
România are două opțiuni:
- să reacționeze doar cu interdicții (fără telefoane în școli, fără X, fără Y),
- sau să construiască un ecosistem digital controlat inteligent, în care școala, familia și tehnologia joacă în aceeași echipă.
A doua variantă presupune AI în educație, nu doar parolă pe telefon.
De ce doar „control parental” nu ține pe termen lung
Ministrul Daniel David mizează pe ideea de „control parental foarte serios”, mai ales la adolescenți. Are dreptate într-un punct sensibil: interdicția brută produce o piață neagră de conturi, VPN-uri și identități false.
Elevii din Australia au povestit deja strategii clasice:
- conturi făcute cu datele părinților,
- VPN pentru a „păcăli” locația,
- migrare pe platforme mai puțin vizibile pentru adulți.
Realitatea românească e și mai complicată:
- mulți părinți lucrează în străinătate sau în ture lungi,
- educația digitală e încă firavă,
- unii adulți înțeleg mai greu cum funcționează chiar propriul lor telefon, darămite TikTok, Discord sau Snapchat.
A cere doar „control parental mai puternic” într-un asemenea context e nerealist. Nu părinții sunt problema, ci faptul că îi lăsăm singuri în fața unei tehnologii proiectate să fie adictivă.
Ce ar însemna un control parental inteligent
Aici intră în scenă AI-ul educațional:
- platforme de învățare care știu când elevul „alunecă” din activitate spre distrageri,
- rapoarte clare pentru părinți: nu doar „a stat 4 ore pe telefon”, ci cât timp a învățat, cât timp a fost în entertainment,
- filtre dinamice de conținut care cresc sau scad severitatea în funcție de vârstă, oră, program școlar,
- „umbrele digitale” în care profesorul poate vedea progresul elevului și nivelul de oboseală, nu doar numărul de absențe.
Control parental nu trebuie să însemne doar „blochează aplicația”, ci „înțelege comportamentul digital al copilului și ia decizii informate”. Asta nu se poate fără AI.
Cum poate ajuta AI să reducem distragerile și să creștem învățarea
Dacă ne uităm strict la social media, pierdem imaginea mare. Problema nu e doar TikTok, ci faptul că telefonul câștigă bătălia pentru atenția elevului.
AI în educație poate schimba regulile jocului exact aici.
1. Platforme de învățare care concurează cu social media
Un elev nu va renunța la feed-ul lui infinit pentru un PDF de 30 de pagini. Dar poate fi convins de:
- lecții scurte, interactive, cu feedback imediat,
- exerciții adaptate nivelului său, astfel încât să nu fie nici prea ușoare, nici imposibil de grele,
- elemente de tip joc (puncte, niveluri, provocări) bine gândite.
Platformele de învățare personalizată bazate pe AI pot:
- detecta unde se blochează elevul și să îi ofere exact explicația de care are nevoie,
- recomanda exercițiile cu cel mai mare impact pentru progres,
- ajusta durata sesiunilor în funcție de capacitatea lui de concentrare.
Când copilul simte că învață mai repede și mai ușor, telefonul nu mai e doar distracție, ci și aliat.
2. Monitorizare etică a timpului petrecut online
Nu e nevoie să știm în detaliu fiecare mesaj trimis. Avem nevoie de indicatori clari, de tipul:
- „În această săptămână, Andrei a petrecut 5 ore pe resurse educaționale și 18 ore pe entertainment.”
- „Nivelul de activitate pe timp de noapte (după 23:00) a crescut cu 40%.”
AI poate centraliza și sintetiza aceste date într-un raport simplu, inteligibil pentru părinte și profesor. Apoi, discuțiile nu mai sunt generale („iar stai toată ziua pe telefon”), ci punctuale:
„Am văzut că de la 22:30 încolo ești mereu online. Hai să găsim împreună o regulă care să te ajute să dormi mai bine.”
3. Detectarea timpurie a riscurilor: bullying, izolare, anxietate
Fără a invada conversațiile private, AI poate observa modele de comportament:
- conectare în ore nepotrivite, scădere bruscă a activității școlare,
- renunțarea la grupuri educaționale, retragerea din proiecte,
- fluctuații mari în ritmul de învățare.
Aceste semnale pot indica probleme emoționale, burnout sau situații de bullying. Profesorul diriginte sau consilierul școlar pot primi alerte de tipul:
- „X a scăzut cu 50% activitatea pe platforma de învățare în ultimele 2 săptămâni.”
- „Y nu mai finalizează nicio sarcină la timp.”
În loc să aflăm „dintr-un scandal”, putem interveni preventiv.
Politici inteligente pentru România: nu doar „interzicem”, ci „redesenăm spațiul digital”
Dacă mâine România ar copia modelul australian și ar interzice conturile de social media până la 16 ani, problema nu ar dispărea. Ar deveni doar invizibilă pentru adulți.
O abordare mai matură ar include trei nivele:
1. Reguli clare în școală
- Telefoanele nu au ce căuta în bănci în timpul orelor.
- Accesul la internet în școală trece prin filtre de conținut și printr-o platformă educațională comună.
- Comunicarea oficială cu elevii și părinții se face pe canale sigure, aprobate instituțional (nu pe grupuri de WhatsApp improvizate).
2. Infrastructură digitală cu AI la nivel de sistem
Ministerul Educației poate susține o platformă națională de:
- învățare personalizată pentru elevi,
- analiză de progres pentru profesori,
- rapoarte sintetice pentru părinți.
AI devine astfel un „control parental profesionalizat”, nu lăsat exclusiv pe umerii familiei.
3. Educație digitală reală, nu doar o lecție în clasa a VI-a
Educația pentru media și algoritmi trebuie să fie:
- prezentă în fiecare ciclu școlar,
- integrată în proiecte interdisciplinare (Română + TIC + Consiliere),
- susținută de instrumente AI care arată concret cum funcționează recomandările, like-urile, viralizarea.
Copilul informat nu va fi „protejat perfect”, dar va ști să se protejeze mai bine.
Cum pot acționa acum directorii, profesorii și părinții
Nu avem nevoie să așteptăm o lege precum cea din Australia pentru a schimba ceva în școlile din România.
Pentru școli și directori
- Introducerea unui regulament clar privind folosirea telefoanelor pe durata cursurilor.
- Pilotarea de platforme de învățare cu AI în câteva clase, pentru a testa impactul asupra atenției elevilor.
- Organizarea de ateliere pentru părinți despre controlul parental inteligent și alfabetizare digitală.
Pentru profesori
- Folosirea unor instrumente AI simple pentru:
- generarea de exerciții adaptate nivelului clasei,
- feedback rapid pe teme,
- urmărirea progresului individual.
- Discuții deschise cu elevii despre cum funcționează social media, nu doar moralizări („nu mai stați pe telefon”).
Pentru părinți
- Stabilirea împreună cu copilul a unor reguli negociate: oră de culcare digitală, zone fără telefon (masa, tema, orele de curs).
- Folosirea de aplicații de monitorizare transparentă (nu spionaj), explicând clar de ce există acele limite.
- Întrebări simple, dar esențiale: „Ce ai învățat nou azi online?”, nu doar „Ce ai mai postat?”.
De ce AI poate fi aliatul nostru în locul unui nou conflict „adulți vs. copii”
Discuția pornită de interdicția din Australia și reacția ministrului Daniel David arată ceva clar: nu mai putem separa educația de mediul digital. Iar în 12.2025, când școala românească e încă în căutarea unei identități coerente, AI nu e un moft tehnologic, ci un instrument necesar.
AI în educație înseamnă:
- învățare personalizată, nu fișe identice pentru 30 de elevi complet diferiți,
- monitorizare inteligentă a atenției și progresului, nu doar note în catalog,
- sprijin real pentru părinți, nu încă o povară pe umerii lor.
România nu trebuie să copieze la literă Australia. Dar poate învăța de acolo ceva esențial: dacă lăsăm algoritmii de divertisment să fie singurii „profesori” zilnici ai copiilor, nu avem cum să fim surprinși de rezultate.
Există o cale de mijloc mai bună decât interdicții dure sau „descurcați-vă”: un ecosistem educațional digital, susținut de AI, în care școala, familia și tehnologia trag în aceeași direcție.
Întrebarea pentru noi, în următorii ani, nu este dacă vom folosi AI în educație, ci cum îl vom folosi: ca să controlăm mai bine copii sau ca să îi ajutăm să învețe mai bine și să trăiască mai sănătos în lumea digitală.