Scandalul datelor din Hunedoara arată cât de fragile sunt cifrele din educație. Vezi cum poate AI aduce transparență, obiectivitate și învățare personalizată.
Când cifrele din școli aprind scandalul
586,25 de posturi didactice „dispărute” într-un singur județ, zeci de profesori cu norma micșorată, directori care își dau demisia și două seturi de cifre care nu se potrivesc: unele prezentate de sindicat, altele asumate de Inspectoratul Școlar Hunedoara.
Nu e doar un conflict local între SIP Hunedoara și ISJ. E simptomul unei probleme mai mari din educația românească: datele școlare sunt opace, greu de verificat și ușor de politizat. Iar asta lovește direct în încrederea profesorilor, a părinților și, în final, în șansele elevilor.
În seria „AI în Educația din România: Învățare Personalizată”, povestea Hunedoara e un studiu de caz perfect: arată ce se întâmplă când deciziile se iau pe cifre contestate și cum ar arăta altfel situația dacă am folosi, serios, inteligența artificială pentru date obiective, transparente și analize solide.
În articolul de azi:
- clarificăm pe scurt conflictul SIP Hunedoara – ISJ Hunedoara și efectele Legii Bolojan
- explicăm de ce „războiul cifrelor” este periculos pentru școli
- arătăm concret cum AI poate schimba jocul: de la colectare de date până la învățare personalizată
- propunem pași practici pentru directori, profesori și decidenți
Ce se întâmplă în Hunedoara: nu e doar o dispută pe orgolii
Punctul de plecare: Legea 141/2025, cunoscută public drept Legea Bolojan, aduce în educație:
- creșterea normei didactice (20 de ore pentru majoritatea profesorilor)
- comasări de școli, mai ales în mediul rural
- creșterea numărului de elevi în clasă
- modificări la plata cu ora, degrevări, burse, indemnizații
În Hunedoara, Sindicatul Învățământ Preuniversitar (SIP) publică, pe baza unor chestionare trimise școlilor în baza Legii 544/2001, câteva cifre puternice:
- 586,25 posturi didactice desființate
- aproape 60 de profesori care au acceptat diminuarea normei
- 7 cadre didactice care au demisionat
- peste 200 de profesori care își completează norma cu ore la discipline pentru care nu sunt calificați – ceea ce înseamnă, cum spune liderul sindical Paul Rusu, „cel puțin 200 de clase fără profesori calificați”.
Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara reacționează și cere, oficial, explicații sindicatului: metodologie, definiții, modul de calcul, modul de validare a datelor, grad de acoperire. Pe scurt: pune sub semnul întrebării cifrele.
Sindicatul răspunde: datele sunt oficiale, colectate direct de la școli, prin adrese, și acuză ISJ de „răzbunare”, mai ales după ce școlile au fost obligate într-o singură zi să raporteze din nou către inspectorat exact aceleași date trimise sindicatului, inclusiv cu nume nominale.
Adevărul exact al cifrelor e greu de stabilit din exterior. Problema reală e alta: datele din educație sunt fragmentate, nearmonizate și dependente de cine le prezintă.
De ce „războiul cifrelor” lovește direct în calitatea educației
Când sindicatele spun un număr, inspectoratul vine cu altul, ministerul cu altul, iar părinții aud doar frânturi, se întâmplă trei lucruri grave:
-
Se rupe încrederea între actori
Profesorii nu știu pe cine să creadă, părinții nu mai au încredere în director, directorii se simt prinși între sindicat și ISJ. Orice măsură – inclusiv una bună – va fi privită cu suspiciune. -
Deciziile se iau pe percepții, nu pe realitate
Dacă nu avem o imagine clară:- câți profesori lipsesc,
- câți predau în afara specializării,
- câte posturi au fost real desființate, nu putem planifica nici formarea, nici angajările, nici investițiile în școli.
-
Elevii plătesc prețul
Clasă cu profesor necalificat, norme împărțite haotic, orare neoptime – toate astea lovesc în calitatea învățării. Legea Bolojan e vândută ca măsură de eficientizare, dar fără date clare, nu știm dacă eficientizează sau doar taie.
Aici intră în scenă tehnologia. Nu ca „jucărie” de PR, ci ca infrastructură serioasă de date și analiză, bazată pe inteligență artificială.
Cum ar fi arătat cazul Hunedoara cu un sistem AI de date educaționale
Realitatea? România are deja aplicații precum EDUSAL și SIIIR, dar ele sunt folosite mai degrabă birocratic, nu strategic. AI poate schimba radical acest lucru.
1. Colectare automată și standardizată de date
În loc să trimiți chestionare pe email și să faci centralizare în Excel, un sistem național de raportare bazat pe AI ar putea:
- extrage automat datele din aplicațiile școlilor (norme, posturi, contracte, degrevări)
- valida datele în timp real (ex: dacă suma orelor nu corespunde normei, sistemul semnalează)
- aplica aceleași definiții peste tot: ce înseamnă „post desființat”, „normă diminuată”, „profesor necalificat”.
Astfel, când sindicatul și ISJ ar discuta, s-ar uita la aceeași bază de date, nu la două tabele paralele, construite diferit.
2. Tablou de bord unic pentru toți actorii
Un dashboard modern, alimentat de AI, poate afișa pentru un județ precum Hunedoara:
- număr de posturi didactice înainte și după aplicarea Legii 141/2025
- distribuția pe mediu urban/rural
- câte norme sunt completate cu ore în afara specializării
- câți profesori au acceptat reducerea normei sau au părăsit sistemul
Diferența majoră față de ce avem acum?
- date actualizate continuu, nu la 6 luni
- acces diferențiat, dar transparent: inspectorat, directori, sindicate, consilii de elevi – fiecare cu nivelul său de vizualizare
- explicații generate de AI în limbaj natural: „În ultimul an școlar, în județul X, numărul posturilor la plata cu ora a scăzut cu 32%, iar numărul profesorilor care predau în afara specializării a crescut cu 18%.”
Așa reduci mult spațiul pentru interpretări răuvoitoare.
3. Protecția datelor și anonimizare automată
Un punct sensibil din cazul Hunedoara este cerința ISJ ca școlile să raporteze nominal persoanele – directori demisionari, profesori cu normă redusă etc.
Un sistem modern, cu AI integrat, poate să:
- anonimizeze automat datele persoanelor fizice în rapoartele publice
- păstreze acces nominal doar pentru persoanele cu drept legal (de ex. compartiment juridic, resurse umane)
- genereze rapoarte agregate („7 profesori au demisionat”), fără a expune nume.
Astfel, transparența datelor nu intră în conflict cu protecția vieții private.
De la date conflictuale la învățare personalizată: ce legătură are AI cu sala de clasă
Poate părea că discutăm doar despre tabele, nu despre elevi. Dar aceeași infrastructură de date și AI care clarifică efectele Legii Bolojan poate susține învățarea personalizată.
Cum se leagă datele administrative de învățarea elevului
Dacă școala folosește:
- catalog electronic,
- platforme de învățare digitală,
- evaluări standardizate periodice,
atunci AI poate:
- analiza evoluția fiecărui elev, nu doar o medie pe clasă
- identifica elevii la risc (absențe, scăderi bruște de performanță)
- sugera planuri remediale personalizate: mai multe exerciții la fracții, recapitulare la gramatică, resurse video adaptate stilului de învățare.
Într-un județ ca Hunedoara, unde datele SIP arată zeci de profesori care ies din sistem și sute care predau în afara specializării, AI poate compensa parțial lipsurile prin:
- platforme adaptive pentru matematică, română, limbi străine
- teste generate automat pe nivelul elevului
- recomandări de activități diferențiate pentru profesori, chiar dacă nu sunt experți în pedagogie digitală.
Beneficii concrete pentru fiecare actor
Pentru directori:
- vizualizare clară: unde lipsesc profesori, unde sunt clase supraaglomerate
- simulări: „Dacă un profesor se pensionează, ce se întâmplă cu orarul și câte clase rămân descoperite?”
Pentru profesori:
- mai puțin timp pierdut pe centralizări manuale, mai mult timp pentru feedback individual
- rapoarte de progres pe elev și pe clasă, explicate simplu
Pentru părinți:
- acces la evoluția copilului, nu doar la medii
- notificări când apare un risc (abandon, note în scădere)
Pentru decidenți (ISJ, minister):
- planificare de resurse bazată pe date reale, nu pe percepții
- evaluarea reală a impactului unei legi, cum este Legea 141/2025: câte posturi s-au pierdut, ce s-a întâmplat cu rezultatele elevilor, ce zone sunt în criză.
Cum poate începe, realist, digitalizarea inteligentă a datelor în școli
Nu ai nevoie de un proiect SF ca să ajungi acolo. E mai degrabă o serie de pași clari.
1. Definirea comună a indicatorilor
Înainte de orice AI, trebuie ca toți actorii să vorbească aceeași limbă. Ministerul, inspectoratele, sindicatele, ONG-urile ar trebui să agreeze un set național de indicatori educaționali, cu definiții clare:
- ce înseamnă „post desființat”
- cum definim „profesor care părăsește sistemul”
- ce e „profesor necalificat” (după studii, după modul psihopedagogic?)
Aceste definiții devin apoi „reguli de joc” în orice sistem AI.
2. Integrarea sistemelor existente
Nu are sens să aruncăm EDUSAL și SIIIR. Are sens să:
- le actualizăm interfața,
- le conectăm cu un motor de analiză AI,
- standardizăm fluxurile de raportare (fără fișiere separate pentru fiecare inspector).
La nivel de școală, multe instituții folosesc deja cataloage electronice sau platforme de învățare. Următorul pas este conectarea lor într-o rețea coerentă de date.
3. Formarea oamenilor din sistem
AI nu înlocuiește profesorii și directorii. Dar le schimbă rolul:
- directorul devine manager de date și resurse, nu doar semnatar de hârtii
- profesorul devine designer de învățare, nu „robot de predare”
Asta înseamnă formări aplicate, nu doar cursuri teoretice:
- cum citești un dashboard de date școlare
- cum interpretezi un raport generat de AI despre clasa ta
- cum decizi ce e important și ce e zgomot.
De la scandal la oportunitate: ce putem învăța din cazul Hunedoara
Cazul Hunedoara arată, brutal, unde suntem:
- două seturi de date care nu se suprapun,
- suspiciune între sindicate și inspectorate,
- protecția datelor personale tratată superficial,
- niciun sistem comun de referință pentru a evalua efectele unei legi majore.
Dar poate fi și un punct de cotitură.
Dacă vrem ca AI în educația din România să însemne mai mult decât câteva aplicații de exerciții pentru elevi, trebuie să începem cu fundația: date curate, comune, transparente. De aici pornesc:
- planificarea corectă a resurselor umane,
- decizii de politică educațională argumentate,
- platforme de învățare cu adevărat personalizate.
Și, mai ales, un lucru simplu: să nu mai aflăm câte posturi s-au desființat dintr-un PDF al unui sindicat și dintr-un comunicat al unui inspectorat, care se contrazic între ele.
Dacă ești profesor, director sau părinte, întrebarea utilă nu este doar „cine are dreptate în Hunedoara?”, ci:
„Cum facem ca, peste 2-3 ani, astfel de dispute să nu mai fie posibile, pentru că toți ne uităm la aceeași realitate?”
Răspunsul trece, inevitabil, printr-o combinație de:
- voință de transparență,
- reguli clare de raportare,
- și utilizare serioasă a inteligenței artificiale în infrastructura de date a școlii.
Seria „AI în Educația din România: Învățare Personalizată” exact asta își propune: să arate că tehnologia nu e decor, ci instrument.
În cazul Hunedoara, ar fi putut fi diferența între un scandal de iarnă și o dezbatere matură, cu cifre clare, despre ce fel de școală vrem pentru copiii noștri.