Australia interzice social media sub 16 ani. Ce poate face România? De la control parental clasic la AI și învățare personalizată, cu soluții concrete pentru părinți și școli.
De la interdicții pe social media la soluții inteligente în educație
Pe 10.12.2025, Australia a devenit prima țară care taie oficial accesul copiilor sub 16 ani la rețele sociale. Facebook, Instagram, TikTok, Snapchat, X – toate blocate pentru milioane de adolescenți. În România, ministrul Educației Daniel David spune că și la noi trebuie deschise discuțiile, dar propune „un control parental mai puternic” ca soluție de mijloc.
Aici apare dilema reală pentru părinți și școli: interdicții dure sau educație digitală și control inteligent? Și, mai important pentru tema seriei „AI în Educația din România: Învățare Personalizată”: cum poate ajuta inteligența artificială să găsim un echilibru sănătos între libertatea copiilor și protecția lor online?
În rândurile de mai jos nu reiau doar știrea din Australia, ci o folosesc ca punct de plecare pentru o întrebare mult mai practică:
Cum pot folosi părinții și școlile din România AI și platforme de învățare adaptivă ca să reducă dependența de rețele sociale și, în același timp, să crească motivația pentru învățare?
Ce ne arată modelul australian – și unde se rupe filmul în România
Australia a mers pe varianta dură: interdicție totală pentru sub 16 ani la cel puțin zece platforme sociale mari. Copiii nu sunt amendați, dar companiile de social media riscă sancțiuni de zeci de milioane de dolari dacă nu verifică vârsta și nu blochează accesul.
Guvernul justifică măsura prin:
- presiune psihologică uriașă asupra adolescenților;
- expunerea la conținut dăunător (misoginism, tulburări de alimentație, hate);
- efecte asupra sănătății mentale și a rezultatelor școlare.
Ministrul român al Educației vede însă un risc real: la interdicții dure, adolescenții caută imediat portițe. Și are dreptate. Orice profesor de gimnaziu poate confirma că elevii se descurcă impecabil cu:
- VPN;
- conturi făcute pe datele părinților;
- platforme mai puțin cunoscute adulților (Discord, diverse jocuri cu chat integrat etc.).
De aici și poziția lui Daniel David:
„Un control parental mai puternic cred că ar fi calea de mijloc bună.”
Nu sunt de acord cu pasarea responsabilității exclusiv la părinți, dar ideea de „cale de mijloc” merită luată în serios. Problema nu se rezolvă nici doar cu interdicții, nici doar cu morală generală. Avem nevoie de mecanisme concrete, integrate în viața de zi cu zi a copiilor.
Aici intră în scenă AI în educație.
De ce controlul parental clasic nu mai ajunge
Părinții aud de ani de zile aceleași recomandări:
- setează limite de timp pe telefon;
- verifică ce aplicații folosesc copiii;
- discută cu ei despre riscurile din online.
Toate sunt utile, doar că în 2025 nu mai sunt suficiente. Motivul e simplu:
- Copiii petrec tot mai mult timp online pentru școală (platforme de teme, grupuri de WhatsApp, resurse video). Granița între „școală” și „pierdere de timp” e tot mai neclară.
- Părinții nu pot monitoriza manual fiecare aplicație sau oră petrecută pe telefon.
- Platformele sociale sunt construite să fie addictive. Un adult se luptă greu cu asta, un copil cu atât mai mult.
Controlul parental clasic funcționează ca un semn „STOP” pus în mijlocul unei autostrăzi. Mesajul e bun, dar fluxul e prea mare. De aceea cred că discuția trebuie mutată de la „cum blocăm” la „cum redirecționăm atenția copilului” spre activități care îi fac bine, inclusiv educaționale.
Iar aici AI poate face ceva foarte concret: poate personaliza învățarea astfel încât elevul să simtă că platforma educațională e la fel de interesantă ca TikTok-ul – fără să copieze partea nocivă.
Cum poate AI să devină „control parental inteligent”
AI în educație nu înseamnă doar chatbot-uri simpatice. Folosit bine, poate deveni un fel de „asistent digital al familiei”, care:
- înțelege nivelul elevului;
- știe când obosește;
- sugerează pauze;
- propune activități alternative la scroll-ul fără sens.
1. Platforme de învățare care concurează atenția rețelelor sociale
Un elev care se plictisește la teme va fugi mereu pe TikTok. Un elev care primește exerciții adaptate nivelului lui, cu feedback rapid și mini-recompense, va sta mai mult în platforma educațională.
Platformele de învățare personalizată cu AI pot oferi:
- exerciții generate automat pe baza greșelilor copilului;
- explicații diferite dacă prima variantă nu a fost înțeleasă;
- „misiuni zilnice” scurte, cu progres vizibil (bare de progres, insigne, niveluri);
- conținut combinat: text, video scurt, quiz interactiv.
Nu e vorba de a transforma educația într-un joc superficial, ci de a folosi principiile de engagement din online pentru a ține copilul conectat la învățare, nu la feed-ul infinit.
2. Monitorizare inteligentă a timpului și a tipului de activități
AI poate analiza tiparele de utilizare, fără să invadeze viața privată a copilului:
- câte minute stă în aplicații educaționale vs. social media;
- la ce oră scade capacitatea lui de concentrare;
- când are nevoie de o pauză reală, nu de 30 de minute de scroll.
Pe baza acestor date, părinții primesc rapoarte clare, nu doar „a stat mult pe telefon”:
- „Astăzi copilul tău a petrecut 45 de minute în platforma de învățare și 90 de minute în aplicații de socializare între 18:00–21:00. Sugestie: mută sesiunea de învățare mai devreme, când este mai concentrat.”
Școala, la rândul ei, poate primi informații agregate (fără date personale) despre:
- orele din zi când elevii sunt cel mai activi în platformele educaționale;
- tipurile de conținut care îi prind cel mai bine (video, probleme interactive, proiecte).
Asta înseamnă decizii bazate pe date, nu pe impresii.
3. Reguli dinamice în loc de interdicții rigide
În loc să interzicem pur și simplu TikTok-ul sau Instagram-ul, putem folosi AI pentru a crea reguli dinamice:
- accesul la rețele sociale se blochează automat cât timp nu sunt finalizate „misiunile” zilnice de învățare;
- timpul petrecut în aplicații de socializare este echilibrat: pentru fiecare 30 de minute de învățare activă, elevul poate primi 10–15 minute „de relaxare” online;
- se pot seta „ferestre fără social media” în anumite ore (de exemplu 8:00–14:00, în timpul școlii).
Aceste reguli sunt transparente și negociabile cu copilul. Nu avem un „NU ai voie și gata”, ci un „DA, dar în condiții care te ajută și pe tine”.
Rolul școlilor din România: de la interzis telefoane la educație digitală cu AI
Comentariile profesorilor la știrea despre Australia sunt dure: mulți spun că ministrul nu e în stare nici măcar să scoată telefoanele din clasă, dar visează la politici naționale pe social media.
Schimbarea realistă nu începe cu o lege de interzicere, ci cu modul în care școala folosește tehnologia.
Ce poate face concret o școală, fără să aștepte „ordin de ministru”
-
Politică clară pentru telefoane
- în timpul orelor: telefoanele stau într-un spațiu dedicat sau modul avion;
- la orele în care se folosesc aplicații educaționale, profesorul anunță clar intervalul și scopul.
-
Introducerea treptată a platformelor cu AI pentru învățare personalizată
- la matematică, limbi străine sau română, elevii pot avea conturi pe o platformă adaptivă;
- profesorul vede instant cine are lacune, cine are nevoie de exerciții suplimentare, cine poate trece la niveluri mai complexe.
-
Ore de educație digitală reală, nu doar „hai să fim atenți pe internet”
- discuții interactive despre cum funcționează algoritmii de recomandare;
- studii de caz: cum se răspândesc fake news-urile, cum funcționează bullying-ul online;
- simulări: „Ce faci dacă primești un mesaj dubios?” sau „Cum reacționezi la un grup de hate?”.
-
Implicarea părinților în folosirea AI pentru control parental inteligent
- workshop-uri scurte (online sau fizic) unde li se arată ce pot face cu platformele de învățare personalizată;
- modele de reguli de familie privind timpul online, corelate cu rapoartele oferite de AI.
Când școala își asumă deschis că AI face parte din educație, discuția despre interzicerea rețelelor sociale capătă alt sens. Nu mai vorbim de o luptă pe telefonul copilului, ci de construirea unui ecosistem digital sănătos.
De la frică la strategie: cum ar putea arăta o „politică românească” echilibrată
Dacă mâine România ar copia legea Australiei, rezultatul ar fi previzibil: VPN-uri, conturi false, reacții dure din partea copiilor și părinților. Contextul social și nivelul de încredere în instituții sunt complet diferite.
O abordare mai matură, adaptată României, ar putea combina:
- reguli clare în școli (fără telefoane la ore, excepție doar pentru activități educaționale);
- campanii naționale de educație digitală, făcute împreună cu profesori, psihologi și elevi;
- stimulente pentru platforme de învățare cu AI, integrate în curriculum;
- control parental inteligent, bazat pe instrumente digitale, nu doar pe certuri în familie.
Iar ministerul Educației ar putea, în sfârșit, să facă ceva cu impact real: să includă în strategiile de digitalizare criterii clare pentru utilizarea AI în învățarea personalizată și în siguranța online a elevilor.
Acesta e și miezul seriei „AI în Educația din România: Învățare Personalizată”: nu vorbim despre roboți care înlocuiesc profesorii, ci despre sisteme inteligente care susțin profesorii, părinții și elevii într-o lume în care atenția e cea mai valoroasă resursă.
Ce poți face chiar de azi, ca părinte sau profesor
Nu trebuie să aștepți o lege ca cea din Australia ca să schimbi ceva în bine.
Dacă ești părinte
- stabilește cu copilul tău intervale clare fără social media (ex.: 18:00–19:00 pentru teme, 21:30 fără telefon în cameră);
- folosește măcar un instrument de monitorizare a timpului petrecut în aplicații și discută pe cifre, nu pe nervi;
- caută o platformă de învățare cu AI pentru una dintre materiile unde copilul are dificultăți – și pune-o în loc de o parte din timpul de TikTok;
- vorbește deschis despre cum se simte după ce stă mult pe rețele: oboseală, anxietate, comparații toxice.
Dacă ești profesor sau director
- testează, chiar cu o singură clasă, o platformă adaptivă pentru exerciții suplimentare;
- discută cu elevii despre știrea din Australia și ce ar însemna o astfel de interdicție la noi – veți descoperi multe lucruri despre cum folosesc de fapt online-ul;
- propune în școală o regulă coerentă pentru telefoane și leag-o de activități educaționale reale, nu doar de pedepse.
Acesta este pasul zero către un ecosistem în care AI nu e doar o modă, ci un instrument concret de echilibru între libertate și protecție.
Educația românească are rareori șansa să învețe din timp din experimentele altora. Cazul Australiei e un astfel de semnal. Putem copia interdicțiile sau putem construi ceva mai inteligent: o învățare personalizată cu AI, care să reducă nevoia de a fugi în rețele sociale și să crească siguranța și autonomia elevilor.
Adevărata întrebare pentru următorii ani nu este „interzicem sau nu TikTok?”, ci:
Cât de repede reușim să transformăm telefonul din principalul inamic al școlii în cel mai bun aliat al ei?