Dezbaterea despre programa de română la clasa a IX-a arată un conflict fals: competențe vs. conținuturi. AI poate ajuta școala românească să le îmbine inteligent.
Competențe, conținuturi și AI: ce ne arată disputa pe programa de clasa a IX-a
În 12.12.2025 s-a încheiat una dintre cele mai tensionate consultări publice din ultimii ani: proiectul noii programe de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a. Peste 200 de intelectuali o contestă, peste 100 o apără. În centru: cronicarul, iluminismul, secolul XIX și o întrebare care arde:
„Cum dăm competențe fără conținuturi? Pe ce?” – Răzvan Voncu
Această dispută nu e doar despre ce texte punem în manuale. E despre ce fel de adulți vrem să iasă din școala românească. Și, dacă privim atent, deschide o ușă directă spre tema acestei serii: AI în educația din România și învățarea personalizată.
În rândurile de mai jos:
- pun în context intervenția profesorului Răzvan Voncu;
- arăt de ce conflictul „competențe vs. conținuturi” e fals;
- explic cum poate fi folosită inteligența artificială pentru a împăca programa națională, profesorii și nevoile reale ale fiecărui elev.
Ce spune, de fapt, profesorul Voncu: fără conținut, „gândirea critică” e un slogan
Mesajul central al profesorului Răzvan Voncu e simplu și dur:
- fără conținuturi solide nu poți antrena gândire critică;
- plăcerea lecturii depinde mai mult de profesor decât de programă;
- adaptarea la un nivel scăzut al elevilor prin „subțierea” programei e o capcană.
Câteva idei cheie din intervenția lui:
„Trebuie să învețe să se desprindă, să nu-i placă, să deteste ceva. Cum va învăța ce nu-i place, dacă nu știe nici ce-i place? Dacă nu-i dai nimic de fapt?”
„Cum dăm competențe fără conținuturi, pe ce?”
„Vechea programă a transformat liceul într-o școală generală. Pe cale de consecință, licența devine liceu, iar doctoratul – o licență.”
Chiar dacă nu ești de acord cu toate nuanțele, un lucru e clar: programa nu poate fi doar o listă de „competențe-cheie” frumos formulate, dar golite de conținut cultural serios.
Și totuși, ce facem cu elevii care abia citesc funcțional? Aici apare tensiunea reală: cum păstrezi standarde înalte, dar îi ajuți și pe cei care au rămas în urmă?
Aici intră în scenă AI.
Mitul competențelor „fără conținut” și cum poate ajuta AI la echilibru
Realitatea e că nu există competențe reale fără conținut. Nu poți gândi critic în gol. Gândești critic despre ceva: un text, o idee, un context istoric, un discurs politic.
În același timp, multi profesori știu din practică: programa actuală sau viitoarea, oricât de bine gândită, nu se potrivește la fel pentru toți elevii dintr-o clasă. Avem în aceeași bancă:
- elevul olimpic care vrea să meargă la Litere;
- elevul care vrea informatică și consideră literatura „inutilă”;
- elevul cu lacune mari de vocabular și înțelegere de text.
Programa unică nu poate ține singură cont de toți. Ce poate face însă un sistem de învățare personalizată bazat pe AI:
1. Același text, trasee diferite
Să luăm un fragment din Grigore Ureche sau Cantemir, așa cum propune noua programă.
Cu ajutorul unei platforme de învățare adaptivă:
- un elev va primi explicații de vocabular pas cu pas, traducere în româna actuală, întrebări simple de înțelegere;
- alt elev va primi provocări pe nivel avansat: comparații cu texte moderne, analiză stilistică, conexiuni cu istoria ideilor;
- un elev cu profil real poate primi scenarii aplicate (de exemplu, ce înseamnă să „interpretezi date istorice” sau să identifici bias în cronici, exact ca în interpretarea datelor într-o problemă de informatică).
Conținutul rămâne același, nivelul de profunzime și tipul de sarcini se schimbă.
2. Învățare diferențiată fără a „trage programa în jos”
Profesorii, pe bună dreptate, se tem că adaptarea la nivelul real al elevilor va duce la „simplificare la minim”. AI-ul permite altceva:
- profesorul păstrează standardul de bază – textele, competențele, reperele culturale;
- platforma bazată pe AI fragmentează competențele în pași mici și creează micro-trasee personalizate;
- elevii care pot mai mult primesc sarcini extinse, proiecte, eseuri argumentative;
- elevii cu dificultăți au parte de recapitulări, feedback imediat, explicații adiționale.
Astfel, nu mai suntem obligați să alegem între „programă înaltă și abandon masiv” sau „programă simplificată și mediocritate generalizată”. Conținutul rămâne exigent, livrarea devine flexibilă.
Rolul profesorului: de la „livrator de conținut” la designer de trasee de învățare
Profesorul Voncu spune tranșant: plăcerea lecturii depinde mult mai ales de profesor decât de programă. Are dreptate. Un text bun poate fi ucis de o oră prost făcută, iar un text dificil poate deveni fascinant în mâna unui profesor inspirat.
Ce aduce nou AI în ecuația asta?
Profesorul nu e înlocuit, e amplificat
Un sistem de AI educațional bine construit poate prelua:
- corectarea automată a unor teme de înțelegere a textului;
- exerciții de vocabular adaptate nivelului fiecărui elev;
- generarea de seturi de întrebări diferențiate pentru același text.
Profesorul câștigă timp pentru ce contează cu adevărat:
- discuții vii despre valori, sens, context istoric;
- ateliere de dezbatere pe texte;
- proiecte interdisciplinare (literatură – istorie – media digitală);
- mentorat individual acolo unde elevii chiar au nevoie de om, nu de algoritm.
De la „uniformă” la trasee multiple, așa cum sugera și modelul francez
Profesorul Voncu vorbește favorabil despre modelul francez, cu mai multe tipuri de bacalaureat și trasee diferite de competență. Sistemul românesc nu e acolo (încă), dar AI poate simula parțial această diferențiere chiar în interiorul aceleiași clase:
- un „traseu de cultură generală” pe literatura română clasică și modernă;
- un „traseu de aprofundare” pentru cei care vizează umanioarele;
- un „traseu de competențe minime” bine definite pentru elevii cu dificultăți mari.
Toate trei pot porni de la aceeași programă, dar sunt implementate diferit de profesor, cu ajutorul unei platforme adaptive.
„Educație” vs „învățământ”: cum măsurăm, în timp real, ce învață elevul
O altă observație dură a lui Răzvan Voncu atinge o rană veche: confuzia dintre educație și învățământ.
„Educația sunt cei 7 ani de acasă. Pe măsură ce facem mai multă educație, facem mai puțin învățământ.”
Spus direct: dacă orele de română devin doar pretext pentru „discuții de valori” vagi, fără rigoare de conținut și fără exigență intelectuală, pierdem miza disciplinei.
Aici, datele reale pot să ne trezească la realitate.
Ce poate măsura o platformă de AI în timp real
Un sistem de învățare personalizată poate urmări:
- cât timp petrece elevul pe un text și unde se blochează;
- ce tipuri de întrebări greșește constant (vocabular, inferență, interpretare);
- ce nivel de complexitate a itemilor poate gestiona;
- cât de mult se îmbunătățește după feedback targetat.
Cu aceste informații:
- profesorul vede nu doar note, ci traiectorii de învățare;
- școala poate decide unde trebuie ore remediale, consiliere, schimbare de metodă;
- ministerul poate ajusta în timp programele, pe baza datelor reale, nu doar a impresiilor sau a presiunii publice.
Asta înseamnă un sistem educațional mai responsiv, exact ceea ce lipsește în prezent, după cum arată și disputele pe programa de română.
Cum poate arăta, concret, o oră de română „clasică” + AI
Ca să nu rămânem în teorie, iată un scenariu realist pentru o clasă a IX-a din România anului 2026:
- Toți elevii primesc același fragment dintr-un cronicar sau dintr-un text iluminist.
- Profesorul face o scurtă prezentare frontală: context istoric, autor, de ce acest text contează.
- Elevii se conectează la o platformă de învățare personalizată:
- elevilor cu dificultăți li se activează un modul de înțelegere de bază și vocabular;
- elevii de nivel mediu primesc întrebări de interpretare și conexiuni cu viața de azi;
- elevii avansați primesc sarcini de cercetare, compararea textului cu altă epocă sau cu texte europene.
- Profesorul urmărește în timp real pe laptop/tabletă cine se blochează, cine zboară, cine trișează.
- Discuția din a doua jumătate a orei pornește de la dificultățile reale observate prin platformă, nu de la presupuneri.
- Temele sunt generate și ele diferențiat: unii scriu o compunere simplă, alții un eseu argumentativ sau un comentariu comparativ.
Acest tip de oră:
- respectă programa națională;
- nu renunță la textele „grele”;
- oferă tuturor o șansă reală să progreseze.
Aici, AI nu „modernizează” conținutul cu orice preț. Doar modernizează modul în care ajungem la el, pentru fiecare elev în parte.
De ce dezbaterea despre programă e un moment perfect pentru a discuta serios despre AI în educație
Disputa dintre memoriile pro și contra programei cu cronicari ne arată ceva esențial: nu mai merge cu soluții unice pentru o școală extrem de diversă.
- Unii cer programe mai actuale, mai aproape de lumea elevilor.
- Alții cer revenirea la rigoarea istorică a literaturii române.
- Profesorii din teren cer, de fapt, ceva mult mai concret: „Dați-ne instrumente ca să-i putem duce pe toți măcar peste un prag minim, fără să sacrificăm excelența.”
Asta înseamnă învățare personalizată. Iar fără tehnologie (inclusiv AI), e aproape imposibil de făcut sistematic, în fiecare clasă, zi de zi.
Seria „AI în Educația din România: Învățare Personalizată” pleacă exact de aici:
- cum pot platformele adaptive să preia partea repetitivă și să-i lase profesorului timpul pentru relația umană și profunzime;
- cum pot analizele de progres să ne dea date reale despre ce funcționează și ce nu, la nivel de școală, județ, țară;
- cum pot instrumentele de recomandare să propună fiecărui elev texte relevante, la nivelul lui, peste trunchiul comun al programei.
Nu vom avea niciodată o programă perfectă pentru toți. Dar putem avea un sistem care se adaptează elevului, fără să abandoneze standardele culturale și academice.
Dacă ești profesor, director sau lucrezi într-o instituție de învățământ și vrei să vezi cum ar putea arăta, practic, un parcurs de învățare personalizată asistată de AI pentru elevii tăi, următorul pas e simplu: începe cu o singură clasă și un singur modul – de exemplu, înțelegerea textului la română.
Vezi cum reacționează elevii, ce date primești, cum îți modifică asta modul de a preda. De acolo, poți decide ce merită extins.
Disputa despre programa de clasa a IX-a va trece. Întrebarea care rămâne pentru următorii 10–15 ani e alta: cum folosim AI ca aliat pentru ca fiecare elev să aibă acces, pe bune, la conținut bogat și la competențe autentice, nu doar declarate pe hârtie?