25% timp remedial + AI: șansa reală la liceu aerisit

Reforma de liceu anunțată de Ministerul Educației pare, la prima vedere, doar o schimbare de procente și programe. În realitate, decizia ca 25% din timpul fiecărei discipline să fie dedicat activităților remediale, de consolidare și transfer în viața reală poate schimba modul în care predăm și învățăm la liceu – mai ales dacă o legăm inteligent de AI în educație și de învățarea personalizată.

În această toamnă 2025, profesorii se uită cu suspiciune la noua cerință, părinții speră să scadă presiunea pe copii, iar liceenii visează la mai puține teme și mai mult sens. Realitatea? E mai simplă decât pare și, dacă este bine implementată, poate fi în favoarea tuturor.

În contextul seriei „AI în Educația din România: Învățare Personalizată”, articolul de față explică:

• ce înseamnă, concret, „programe aerisite” la liceu;
• cum funcționează acel 25% timp remedial și de ce nu înseamnă „mai puțină școală”, ci școală mai inteligentă;
• cum pot profesorii folosi instrumente de inteligență artificială pentru a face aceste ore cu adevărat personalizate și utile.

1. Ce înseamnă, de fapt, „programe mai aerisite” la liceu

Programele noi pentru liceu, care vor intra în vigoare din 2026, pornesc de la o idee simplă: „less is more”, cum a spus ministrul Daniel David. Mai puțin conținut enciclopedic, mai mult accent pe competențe și pe legături logice între discipline.

De ce conta asta în România, aici și acum?

• Elevii veneau din gimnaziu cu un curriculum reformat, bazat pe competențe, și intrau la liceu într-o lume de programe vechi de 20 de ani, pline de materie și rupte de realitate.
• Profesorii erau obligați să „bifeze” conținuturi, nu să construiască înțelegere profundă; presiunea era enormă, mai ales în clasele terminale.
• Mulți părinți vedeau doar efectul final: copii epuizați, cu 30–33 de ore pe săptămână și încă 15–20 de ore de lucru acasă.

„Programe aerisite” nu înseamnă „banalizate” sau „diluate”, ci:

• mai puține teme, dar mai relevante;
• conținuturi avansate mutate la licență, nu înghesuite artificial în liceu;
• corelare între discipline (de exemplu, să nu ceri biologie pe baza unei chimii care încă nu a fost predată).

Pentru liceenii care vor da Bac-ul nou în 2030, ideea este clară: mai puțină alergare după informații disparate, mai multă coerență. Iar aici, AI poate deveni aliatul ideal pentru structurarea și explicarea conținutului, nu un „dușman” al profesorului.

2. Ce înseamnă 25% timp remedial și de ce nu e „pierdere de materie”

Din anul școlar 2025–2026, toți profesorii de gimnaziu și liceu trebuie să planifice 25% din numărul total de ore al disciplinei pentru:

• activități remediale;
• consolidare și fixare;
• aprofundare și performanță;
• transfer al competențelor în viața de zi cu zi.

Asta înseamnă, de exemplu, la o disciplină cu 2 ore pe săptămână într-un an de 34 de săptămâni (68 de ore/an):

• aproximativ 17 ore/an sunt dedicate clar acestor activități;
• ele se planifică explicit în catalogul profesorului, nu la „și altele”.

Ministrul insistă că măsura reduce presiunea și de pe profesori, nu doar de pe elevi:

„Până acum, timpul era la dispoziția profesorului, dar foarte mulți erau focalizați tot pe lecții și pe conținuturi noi. Acum, dacă ai 25% din timp pentru copii, poți să interacționezi într-o manieră mult mai plăcută, cu sens, cu semnificație.”

Criticii văd altceva: risc de birocratizare, presiune pe corigențe, „vânătoare” de profesori care nu fac remedial „ca la carte”. Adevărul e la mijloc și depinde masiv de cum folosim acest timp.

Cum poate arăta bine un 25% folosit inteligent

Un profesor de matematică, de exemplu, poate folosi acest timp pentru:

• diagnostic inițial pe baza unor teste scurte (eventual corectate cu ajutorul unui instrument AI);
• grupe flexibile: elevii cu lacune la fracții, radicali, ecuații se lucrează diferențiat;
• situații reale: probleme aplicate la viața de zi cu zi (buget, dobândă, reduceri, estimări);
• ore dedicate special elevilor performanți, nu doar celor în dificultate.

Cheia e clară: dacă ne prefacem că facem remedial, nu se schimbă nimic. Dacă folosim date, diagnoză și adaptare reală, 25% poate fi aur curat.

3. Fără date nu există învățare personalizată: unde intră AI în peisaj

Învățarea personalizată nu înseamnă să ții minte tot despre fiecare elev. Nimeni nu poate face asta în mod real la clase de 28–32 de elevi. AI-ul educațional este exact instrumentul care poate umple acest gol.

Cum poate ajuta AI, foarte concret, un profesor român în folosirea acelui 25%?

3.1. Diagnoză rapidă și obiectivă

Platformele de învățare adaptivă bazate pe AI pot:

• genera automat teste de nivel, pe baza programei naționale;
• corecta instant răspunsurile elevilor;
• oferi profesorului rapoarte clare: cine nu stăpânește operațiile cu fracții, cine greșește sistematic la probleme de geometrie, cine citește, dar nu înțelege textul.

În loc să petreacă 5–6 ore pe săptămână doar cu evaluarea, profesorul poate folosi acele ore pentru discuții individuale, explicații țintite și activități remediale de calitate.

3.2. Recomandări personalizate pentru elevi

Un sistem AI de învățare personalizată poate, după fiecare test:

• să recomande fiecărui elev exact lecțiile video și exercițiile de care are nevoie;
• să adapteze dificultatea în funcție de ritm: mai încet pentru cei cu lacune, mai provocator pentru cei avansați;
• să ofere elevului feedback imediat: „Ai tendința să sari peste pași la probleme de fizică”, „Greșești mai ales la întrebările cu mai multe condiții”.

Profesorul nu mai aleargă după „medii”, ci poate discuta cu fiecare elev:

• „Uite ce arată raportul tău pe ultimele 4 săptămâni.”
• „Hai să fixăm în următoarele două ore remediale exact zona asta.”

3.3. Suport pentru teme și învățare acasă, fără meditații infinite

Mulți părinți simt că fără meditații private copilul nu are nicio șansă. AI-ul poate schimba acest echilibru, oferind:

• explicații pas cu pas la itemi asemănători celor de la clasă;
• exerciții generate automat, la nivelul elevului;
• rezumate și fișe de învățare adaptate stilului său (mai vizual, mai logic, mai narativ).

Rolul profesorului nu dispare. Dimpotrivă: el devine designer de învățare și „antrenor”, nu simplu „transmițător de informație”.

4. Cum arată o oră remedială modernă, cu AI, într-un liceu românesc

Ca să nu rămânem în teorie, ia un scenariu foarte plauzibil pentru anul școlar 2026–2027, la clasa a IX-a.

Scenariu la Matematică – liceu teoretic

• Profesorul are o oră pe săptămână marcată clar ca „remedială/consolidare”.
• Înainte de oră, rulează pe platforma școlii un test scurt, automat, generat pe baza capitolului curent.
• Platforma (cu AI) grupează elevii în 3 niveluri și indică tipul de greșeli tipice.

În ora respectivă:

1. Elevii cu lacune grave lucrează cu profesorul față în față, pe fișe tipărite și exerciții foarte simple, cu feedback imediat.
2. Un al doilea grup lucrează la laptopuri/tablete, pe exerciții adaptative din platformă, cu explicații pașii-următori.
3. Cei avansați primesc provocări de tip „olimpiadă light” sau proiecte aplicate (de exemplu, modelarea costurilor unui proiect real).

Profesorul se plimbă între grupuri, nu dictează. Observă, intervine, notează progresul. La final, are date clare despre:

• cine s-a ridicat un nivel;
• cine are încă nevoie de sprijin;
• cine poate deveni mentor pentru colegi.

Acel 25% nu mai este „timp mort”, ci devine motorul învățării personalizate.

5. Ce câștigă fiecare: profesori, elevi, părinți

Dacă legăm corect programele aerisite, timpul remedial și AI în educație, câștigul nu e doar teoretic.

5.1. Profesorii

Câștigă:

• mai puțină alergătură după conținuturi și „terminat programa cu orice preț”;
• mai mult spațiu pentru dialog, feedback și activități interesante;
• instrumente AI care le reduc munca repetitivă (teste, corectură, rapoarte);
• argumente solide când vorbesc cu părinții: „Nu scădem standardele, le adaptăm.”

Da, există și riscuri: încărcare birocratică, raportări, lipsă de formare în AI. De aceea e vital ca formările continue ale profesorilor să includă competențe digitale și de utilizare a AI-ului în mod etic și eficient.

5.2. Elevii

Au șansa să treacă de la „învăț pe de rost și sper să-mi pice ceva ușor” la:

• înțelegere reală a conceptelor;
• feedback clar și personalizat despre punctele lor slabe;
• posibilitatea de a lucra în ritmul propriu, nu doar în ritmul mediei clasei;
• mai puțin stres din cauza testelor cumulative, dacă remedialul e folosit serios.

5.3. Părinții

Pot vedea:

• rapoarte vizuale despre progresul copilului (generate de platformele AI);
• ore remediale care nu sunt doar „ore suplimentare”, ci momente clare de sprijin;
• o șansă reală să reducă avalanșa de meditații, dacă școala își asumă cu adevărat rolul de sprijin.

Pentru părinții care își văd copiii copleșiți (vezi comentariul părintelui de clasa a VII-a cu 20 de discipline și teste cumulative), combinația curriculum aerisit + 25% remedial + AI corect folosit poate însemna mai mult echilibru și sănătate emoțională.

6. Unde suntem acum și ce urmează până în 2030

Reforma curriculară de la liceu vine târziu pentru generația care a început învățământul primar în 2012 și gimnaziul în 2016 pe programe noi. Ei au intrat la liceu pe vechiul model, cu toate contradicțiile de rigoare.

Pentru cei care intră în clasa a IX-a în 09.2026, lucrurile arată altfel:

• vor învăța pe noile planuri-cadru și programe;
• vor avea liceul gândit coerent față de ceea ce au făcut la gimnaziu;
• vor susține Bacalaureatul 2030 pe structură nouă.

„Pariul” ministrului este reducerea analfabetismului funcțional și creșterea participării la Bac. Fără date, personalizare și tehnologii inteligente, acest pariu are șanse mici. Cu ele, însă, România poate face, în sfârșit, un salt de la școala axată pe memorare la școala axată pe înțelegere.

---

Concluzie: 25% timp remedial + AI = oportunitate, nu corvoadă

Măsura cu 25% timp remedial și promisiunea unor „programe mai aerisite” nu sunt magice în sine. Pot rămâne pe hârtie sau pot schimba radical modul în care arată o oră de liceu în România.

Dacă ești profesor, întrebarea-cheie pentru semestrul următor este:

„Cum folosesc concret acest 25% ca să fie timp pentru elevi, nu doar timp de completat planificări?”

Iar răspunsul, în 2025, trece inevitabil prin AI în educație:

• diagnoză mai bună;
• activități diferențiate reale;
• urmărirea progresului fără a te îneca în hârtii.

Pentru școli și licee care vor să facă un pas înainte, următorul gest logic e clar: să caute activ platforme de învățare adaptivă, să-și formeze profesorii în utilizarea AI și să folosească acest 25% ca pe un spațiu de experimentare responsabilă.

Reforma curriculară nu va reuși doar din ordine de ministru. Va reuși acolo unde profesorii folosesc tehnologia cu cap, unde directorii îi susțin, iar părinții înțeleg că învățarea personalizată nu înseamnă „mai ușor”, ci „mai potrivit” pentru fiecare copil.